Îl zăream doar dimineața și seara, preț de trei etaje. Le căra mereu cu el. Uneori îi era greu, îl auzeai gâfâind. Alteori zâmbea și urca două trepte odată. Singurele conversații cu el erau bună dimineața și bună seara. Nu deranja pe nimeni. La schimb cerea același tratament. Azi, când am ajuns acasă, am văzut ambulanța. Credeam că-i la doi, la Dora, care intrase deja în luna a noua. Era la trei. Prin ușa întredeschisă, le-am văzut. Umpleau garsoniera mică. Toate zilele lui, cărate cu demnitate.
Sanda Vaideș
Un'ti duși, Vasîli? întreabă lelea Ucă, ștergîndu-și mîinile pe șorț, în pragul tindei. Ia, m-oi duși undi-o dus mutu iapa. Lelea Ucă se întoarse bombănind, în timp ce Vasîli o luă pe uliță în jos, spre crîșmă. Ferești-ti di cînili mut șî di omu' tăcut, grăi ea către sine. Ai zîs șieva? se întoarse Vasîli brusc. Nuu, i-o întoarse lelea Ucă. Glăsuiam cu cînili aista mutălău cari latră rar. Vasîli își văzu de drum, bodogănind la rîndu-i despre surzenia bărbatului și muțenia femeii, baza unei lungi căsnicii. Ca a lor.
Aurelian Tolescu
Îl vedeam dimineața, când plecam cu prafurile morții după mine. Avea un chip șters, părul alb, era respectuos și intra în apartamentul de lângă mine. La prânz reveneam acasă și așteptam să vină clienții pentru moartea albă, necesară noaptea tineretului studios din cluburi și baruri. Într-o dimineață, pe la 06.00, ne-am cunoscut. A bătut ușurel la ușă, l-am recunoscut prin vizor, am deschis și am văzut că era însoțit de 4 mascați. Mi-a șoptit: sunteți arestat. De ce? Vreți să vizionați probele audio-video?
