În cele ce urmează, Cezar Amariei (jurnalist practicant - Europa Liberă, Observator Cultural - și scriitor de ziua a șaptea - Zilele noastre mărunte, Polirom, 2018; Exerciții de liniște, Polirom, 2021) a formulat câteva gânduri după citirea textelor selectate pe LiterNet din temele: Ghid de supraviețuire în lift, Povești din taxi și Calc rufe - toate textele aici.
*
Care ar fi diferența dintre Crăciun și Paște, în materie de microproze pe Ficțiuni Reale (în selecția LiterNet)? Minoră, dacă revin la ce scriam anul acesta, în aprilie.Notam atunci: "Un număr mare de texte cuminți, curat scrise, dar mult prea cuminți pentru a intra pe radarul literar personal. Mi-au lipsit la ele povestea sau schimbarea de perspectivă, viziunea nouă, curajul de a propune un univers diferit.
Au existat însă și microproze care au trecut dincolo de ecran și mi-au produs o emoție puternică. Felicitări celor care au reușit, multă baftă și celor care nu se regăsesc acum printre cei selectați".
Pornind de la considerentul că "repetitio mater studiorum est", am zis că ar fi bine, în prag de nou an, să reiau îndemnul de a scrie cât mai dezinvolt cu putință.
În continuare, textele care mi-au atras atenția și o scurtă motivare (cu caractere italice).
La tema Am ajuns în vârf nu m-a cucerit nimic, chiar dacă două proze au încercat o desprindere, mult prea timidă.
Publicabile:
Ghid de supraviețuire în lift
Ana-Maria Butuza
Întregii mele familii Muscidae, din ordinul Diptera, las scris pe acest geam, cu sângele meu, sfaturi de supraviețuire în liftul panoramic din CN Tower, unde am gustat desfătarea, spaima și sfârșitul. Înghesuiți-vă printre turiști, bâzâiți-i fără teamă, se vor plesni între ei și veți scăpa. Evitați geamurile, acolo moartea pândește. Cel mai sigur refugiu sunt cocurile doamnelor, parfumate și blânde, dar plăcerea supremă rămâne mereu aceeași: locul pe care bâzâim toate. Acolo e împărăția noastră.
Foarte bună schimbarea de perspectivă, povestioara are umor și înțelepciune muscidă, e un adevărat manual de supraviețuire. Bravo!
Ghid de supraviețuire în lift
Arthur Ianoși
O, nobilă cutie de fier ce urci și cobori precum roata destinului, glasu-mi ascultă. Dacă ușa împotrivi-se-va-mi, drept sta-voi și respira-voi nu, ca vecinii să nu socoată că împrumut aer și dacă vreunul ofta-va, nu-l lua-voi drept fantomă, ci suflet rătăcit, iar de corabia blocase-va, recita-voi sonete, căci tu, cutio, nu ești decât un tiran vesel ce cu ecouri răspunde-vei-mi. Blestema-te-voi să mă încoronezi stăpân peste pereți și tăceri suspendate, iar eu, precum un Hamlet, cu un strigăt de ajutor sparge-le-voi.
M-a surprins plăcut stilul, al unui erou care contrastează cu perioada în care se desfășoară acțiunea. Cred că un astfel de personaj ar putea condimenta oricând o proză de mai mare întindere, central sau măcar ca pată de culoare.
Povești din taxi
Fabiola Stoi
Aveți un caiet lăsat pe banchetă, spun. Omul mă privește mirat din retrovizoare. Pe ultimul client l-am lăsat la gară, dar ia vedeți poate găsim un telefon, o adresă ceva. Deschid coperțile și țup, un iepure îmi sare în brațe. Privesc speriat spre șofer, dar el își vede de drum. Dau pagina și un arici se urcă între urechile iepurelui și amândoi își lipesc năsucurile de geam. La a treia foaie, o cioară se ridică și mi se așază pe umăr. Nu mai da pagina, îmi șoptește, că iese lupul și nu vă văd bine pe niciunul.
Foarte bune reacțiile personajelor umane, excelentă ideea de a glisa între planurile real-imaginar prin intermediul caietului găsit. Mi-a plăcut atât de mult încât am trecut cu vedere finalul, care merită și el un strop de imaginație, să-i mai reducă din predictibilitate.
Speranțe:
Calc rufe
Pompilian Tofilescu
Un, doi, trei, patru. Un, doi, trei, patru. Un, doi, trei, patru. Calc. Într-un ritm precis, calculat, imperturbabil, ca un metronom ce dă cadență întregului univers, imuabil. Calc. Cu sudoare, rigurozitate, stăruință, neclintit, urmărind cu determinare scopul până la sfârșit. Calc. Înconjurat de crime, crize, nedreptăți sociale, răsturnări de guverne, război, sărăcie, incultură, extremism. Calc. Refugiat într-o oază de liniște, calmând furtuna, îndreptând încruntările, netezind haosul. Calc rufe.
Excelent ritmul "precis, calculat, imperturbabil, de metronom" al microprozei. Excelent dar prea puțin, însă, pentru ceva de sine stătător. Ar putea fi un bun început sau sfârșit sau capitol sau pasaj dintr-o proză mai mare.
Ghid de supraviețuire în lift
Răzvan Dițescu
La început mi-am zis că trebuie s-aștept liniștit. Zece minute mai târziu, m-am trezit maimuțărindu-mă în oglindă. După douăzeci, murmuram: A fi sau a nu fi. Iar ceva mai târziu strigam: Un cal, un cal, regatul meu pentru un cal. După o oră, am început să dansez în metrul ăla pătrat. Ce Lari Giorgescu? Ce Răzvan Mazilu? Lume, uită-te la mine și minunează-te. Când ușile s-au deschis, mecanicii m-au găsit mulțumind familiei și UNITER-ului. Încă unul care a luat-o razna, ziseră. Trei ore mișto, le strig peste umăr.
Mi-a plăcut soluția găsită pentru orele petrecute de personajul tău în lift, mai puțin finalul (eliberarea), care este predictibil.
Ghid de supraviețuire în lift
Vlad Mușat
Ai mei mi-au interzis să urc la uscătorie. Nu ne-a afectat războiul pentru că Dumnezeu se odihnește acolo. Atunci am înțeles de ce avem de toate, deși nu ieșim din casă. Curiozitatea a fost prea mare, așa că mi-am luat rucsacul și m-am dus în locul interzis. Era multă lumină. Pe scaun, lângă fereastră, un bătrân sforăia. M-am apropiat și l-am atins cu un deget. S-a trezit brusc și m-am speriat. Mi-a zis să nu mă tem. M-am liniștit, am scos mingea din rucsac și i-am zis: Dacă ești Dumnezeu, fă un infinit de duble.
Sfârșitul este cel care scoate povestioara din pluton, pentru că este foarte bine redată inocența copilăriei, în dorința băiatului. Pentru a ajunge în fruntea plutonului ar merita regândită prima parte, apocalipsa este clișeică.
Ghid de supraviețuire în lift
Andra Toropoc
Stăm înghesuiți, iar mașinăria ne ridică ușor, e întuneric și inima-mi bubuie peste vocea din difuzor. Un copil se-aude, mami mi-e frică, precis asta spune pe limba lui așa cum și eu aș zice-n orice grai. Tu nu mă ții de mână, deși te rugasem. Simt că suntem sus, urmează să se rupă cablurile și să cădem în gol, copilul urlă ceva, fac și eu la fel, sunt convinsă că răcnetele tuturor ne vor salva. Cineva râde și tu-mi șoptești: taci, nici n-am pornit, au anunțat că-i o pană de curent în Disneyland.
Excelentă atmosfera, foarte bine gradată tensiunea, personajul de sprijin (copilul) își face treaba cu prisosință. Finalul, însă, finalul livrează prea direct poanta, de parcă ar fi un banc.
Povești din taxi
Laura Stanciu
Să nu crezi acum că duci relația noastră gen la nota zece. Asta-i vrăjeală. Ce? Sunt la grădiniță? Aveam și eu treij de lei să plătesc un taxi. Nu e ca și cum nu mă descurc. Bărbatul a privit-o în oglinda retrovizoare când a oprit la un semafor. Nu-i vorba de bani, Anda. Vreau să știu că ești în siguranță. Și de ce, mă rog, nu aș fi? Există și șoferi femei. Sau e numai ca să te simți tu important? Te tot dai grijuliu cu mine, vezi să nu. Fâțâiala cu mașina și o pensie alimentară nu te fac tată.
Foarte bun dialogul, credibil, cursiv. Nu am înțeles însă miza de moment (de ce are loc discuția atunci și pentru ce motiv), m-a derutat replica "Există și șoferi femei". Un alt motiv de derută este faptul că Anda ia loc pe bancheta din spate, a pasagerului normal, neutru, deși relația dintre cei doi numai neutră nu este.
Povești din taxi
Cecilia Fofiu
Vrum, vrum, tata duce copilul la grădiniță. Semafor, stop, roșu. Verde. Vrum, pornim. Ajungem, frână. Copilul coboară. Tati pupă copilul și o înghesuie în taxi pe tanti Lucia, mami lui Vlăduț. Vrum, marșarier, înainte, mașina pleacă. Copiii intră în grădiniță. Gata. S-a făcut amiază. Vrum, vrum, tati vine după copil. Frână. Scârț, se deschide portiera. Tanti Lucia coboară, copilul urcă. Vrum, vrum, pornim spre casă. Frână, parcare. Tati adoarme îndată după prânz. Mami îl învelește. E ostenit după atâta taximetrie
M-a prins stilul, nu am înțeles însă cine este naratorul: dacă-i copilul, de unde știe ce se întâmplă cât timp nu este alături de tată (plus folosirea unor cuvinte destul de complicate pentru vârsta sa, cum ar fi "marșarier"); dacă e tatăl, de ce păstrează același stil și în absența copilului?
Povești din taxi
Caterina Tudorache
Tăietura asta. De la una care avea la ea un suport de cuțite și o găină. Vie. Eu tot țipam din spate. Nu, frate. Asta e nebună. Ce am râs de ea după aia. O dăduse bărbat-su afară din casă și își luase ce avea mai drag. Nu mai zic ce greu a trecut mirosul ăla de găină. Sau când a schimbat una copilul în mașină. Ne-a rupt. Sau una de a transmis live toată cursa și a vărsat și cafeaua. La final nu a plătit că cică e publicitate. Nu am trăit degeaba, conchise trist bancheta ce fumega pe un morman de cauciucuri arse.
Foarte bună schimbarea de perspectivă, puțin prea tehnică partea de final ("conchise") și forțat lacrimogenă ("trist"). Cuvântul acesta cred că ar putea lipsi fără a afecta bunul înțeles, deja faptul că fumegă nu transmite prea mult optimism.
"Există mult potențial în grup, să nu uităm însă că mai e nevoie și de acel 1% inspirație și măcar câteva zeci de procente de muncă", mai spuneam în aprilie.
Îmi păstrez opinia.
La final, îl las și pe Oscar Wilde să vă scrie ceva: "Be yourself; everyone else is already taken!"
La mulți ani!
Be yourself!