Stătea ghemuită în secundele care se scurgeau din timpul rămas. 10, 9, 8. Hotărârea fusese luată, actele deja făcute, trecerea în anul nou era doar simbolică. 7, 6, 5. De Sf. Andrei pusese două ghivece cu semințe de grâu, unul pentru a rămâne și celălalt pentru a pleca și își promisese că va alege varianta pentru care grâul va crește mai bogat. 4, 3, 2. Cel pentru a rămâne rămăsese mic. 1. Se ridică încrezătoare și se duse să arunce ghivecele de care nu mai avea nevoie acum. Din grâul pricăjit, mânca lacomă pisica.
Șiranus Hakobian
Știu ce se spune despre mine. Că sunt un împuțit egoist care n-a ajutat pe nimeni niciodată. Așa este, dar nu judecați: nu e chiar așa rău precum pare. În vremea din urmă, mi-am spălat păcatele și am închis gura lumii, chiar dacă am fost nevoit să mănânc doar pâine uscată și să umblu cu cămașa ruptă-n spate. Le-am făcut un monument frumos, mare, din marmură neagră. Numele meu e scris citeț, la fel și data nașterii. Doar anul morții mai lipsește. Nu ai cum să nu te bucuri de el, e cel mai răsărit din cimitir.
Paul Dârvariu
Da, fată, am fost fiartă pă intelectuali, d'aia m-am înscris la cursul ăla dă scriere creativă. Așa l-am cunoscut pă Țuțu. Era cu un cap peste ăilalți. Intelectual adevărat, pasionat dă filosofie. Discutam până în zori despre Platon. Mă rog, el mai mult, eu mai puțin. Totul era OK, până când am deschis vorba despre copii. S-a bășicat și mi-a spus că nu vrea niciun copil dă la mine. Cică a citit într-un studiu că inteligența copilului e moștenită numai dă la mamă. L-am părăsit. D'atunci urăsc eu intelectualii, fată.
