Ridică vârful mustății și plescăi mulțumit. Rodico, să vezi ce-ți fac în noaptea asta, țin-te bine. Cu trandafirul între dinți, pași de tango, o învârteală și deja îl luase amețeala bucuriei. Puse floarea în buzunarul cămășii, trase pantalonii cu bretele, pălăria-n cap și ieși din casă. Gâfâia când a ajuns. Aruncă cu pietricele-n fereastră, arată-te, iubirea mea, să sfârșim cu așteptarea. Rodica bombăni pe balcon, puse ochelarii, puse și proteza. Fănică, acum ți-ai găsit să-mi trezești pisicuța?
Clara Marinescu
Dacă madam Rodica ar fi avut vreo onoare, nu ar fi deschis iar ușa hăndrălăului. Venise spășit, falit și extenuat, resemnat și umilit. În urma lui, pe asfalt, se scurgeau puterea, hotărârea și ceva ciudat, ca o mâzgă puturoasă, ceva ce pe vremuri era sidefiu și zbura. Demnitatea, poate? În fine. Se întorsese iar cu coada între picioare și madam Rodica, îndatoritoare, i-a ascuns-o sub palton și i-a spus Hai în casă. N-ar fi prima dată când nu dau dovadă de discernământ și nu vreau să stric tradiția.
Gladiola Chete
Totul a început într-o zi de marți, când Rodica, femeie cu principii tari ca o ciorbă de burtă reîncălzită, a decis să-și aerisească reputația în balcon. Cum reputația nu e elastică, nici nu stă la clește, a luat-o vântul și i-a dus-o direct pe sârma vecinei de la doi, campioană națională la bârfit. Rodico, ți-a căzut onoarea. E la mine, dar nu pot să ți-o dau înapoi, că s-a murdărit un pic de realitate. De necaz, Rodi s-a înscris la Miss Părerile Altora. Onoarea a plecat unde lumea nu răstălmăcește. Deci, aiurea.
