Era mândră, terminase onorabil matematica. Teza ei, Planificare. Metodă. Algoritm, îi adusese cea mai bună repartiție. Așa că mai era doar problema locuinței. Aplică teza: planificarea, să se mărite, metoda, să-l aleagă pe cel mai potrivit. Dar algoritmu-i trata cu refuz: ba că bea, ba că fuma, ba fără studii, ăla curvar, ălălalt n-avea cu ce. Într-un final îl găsi. Întrunea algoritmii, plus casă. După luna de miere însă, începu să-i dispară bărbatul. Și banii. Se făcu de oroare când pricepu: cartofor nu prevăzuse.
Dan Banu
Când Jeanne Antoinette Poisson a intrat între așternuturile deja șifonate ale lui Ludovic al XV-lea și a ieșit dintre ele marchiză de Pompadour nici nu s-a gândit că 280 de ani mai târziu Rodi Păstrugă va încerca aceeași manevră, doar că Ludovic al ei, spre deosebire de Ludovic al XV-lea, s-a întors la tăiat antricoate în Obor, în timp ce doamna s-a întors disperată la Sinaia să-și caute onoarea pierdută pe divanul de la Chalet Royal, pentru a afla că domnul l-a închiriat doar pentru două nopți.
Ruxandra Donose
Rodica și Rodin, în echilibru fin, se strânseră în brațe firesc, ca trași de ațe. Și din acest năvod dădură chiar și rod. Acum, Rodin, se știe, în viața lui pustie, nu poate să-nțeleagă așa minunăție. Rodica ageamie, voia acum hârtie, ca rodul lor să fie înscris la primărie. O rodie de-ar fi, și nu copil real, un rod rămâne totuși un fel de ideal. Onoarea nu e joacă, omul nu-i animal. Rodin însă e prost, pierdut fără de rost, și-o lasă pe Rodica să-și roadă-n unghii frica. Că onoarea și amorul nu rimează cu poporul.
