Nu ieșea niciodată fără ruj. Părul mereu coafat, hainele călcate perfect, bijuteriile atent alese. Parfumul îi rămânea pe hol ca o semnătură. Eu, un adolescent cu tenul plin de coșuri, o iubeam în secret. Când o întâlneam, o priveam ca pe o zeiță. Ieri am surprins-o la frigiderul de lactate, vârând un pachet de unt în geantă cu o dexteritate de magician. S-a uitat o clipă în jur; nu m-a văzut. Seara i-am lăsat pe preș un alt pachet de unt, fără niciun bilet. A doua zi, apartamentul era gol. Pe masă, rujul ei roșu.
Paul Dârvariu
Numele domnișoarei Rodica Cute era o sursă inepuizabilă de rime nerușinate, Ea nu le băga niciodată în seamă. Locuia într-o căsuță de la marginea satului cu bunicuța. Aceasta o povățuia mereu să se păstreze neprihănită și îi oferea o mulțime de soluții tehnice anticopulative. Doar că într-o seară, când Rodica săpa în fundul grădinii după cartofi, un necunoscut i-a răpit fecioria. Polițiștii nu au găsit la fața locului decât un lăcățel spart și o pereche de pantalonași cu o inscripție brodată: Toți bărbații e porci.
Aurelian Țolescu
Diriga era chiar Rodica și eram preferatul ei din clasă. Învățam bine, eram artist și destul de frumușel la vremea aceea de liceu. Era o profă tinerică, ne învăța chestiuni interesante și, deși era cam boccie, ne plăcea corpul ei frumos și îmbrăcămintea sexy. Pe băieți îi zăpăcea când se freca ușurel între picioare cu colțul unei bănci, în timpul lecției. După banchet, m-a uimit când s-a băgat ușurel lângă mine, în patul meu din camera comună cu mai mulți colegi. Nu am îndrăznit. Rămâneam amândoi fără onoare.
