- Mă tot gândeam... Cred că cizmarilor le mergea foarte bine pe vremea aia, că bieții trubaduri își toceau tălpile de la pantofi de atâta mers. Asta în Franța. Spuneai că și în Germania apăruseră cântăreți din ăștia.
- Adevărat, dar acolo era puțin diferit. Unii dintre ei - Minnesängerii -, nu părăseau castelul feudal, drept care, muzica lor a pierdut legătura vie cu muzica populară, fiind lipsită de naturalețe, artificială.
- Putem asculta ceva?
- Sigur. Am ales două exemple dintr-o importantă culegere a vremii: Wissenlo Manesse Codex. Le ascultăm și apoi îți fac o mică prezentare.
Codexul Manesse este cea mai cuprinzătoare sursă de poezie Minnesäng în limba germană, scrisă și ilustrată între circa 1304, când partea principală a fost finalizată, și circa 1340 cu toate adaosurile. Codexul a fost produs la Zürich, pentru familia Manesse.
Manuscrisul conține 137 de miniaturi într-o serie de "portrete" care îl înfățișează pe fiecare poet. Codexul este o antologie a operelor a un total de aproximativ 135 de Minnesängeri de la mijlocul secolului al XII-lea până la începutul secolului al XIV-lea. Pentru fiecare poet este prezentat un portret, urmat de textul operelor sale. Intrările sunt ordonate aproximativ în funcție de statutul social al poeților, începând cu împăratul romano-german Henric al VI-lea, regii Conradin și Venceslau al II-lea, trecând prin duci, conți și cavaleri, până la oamenii de rând.
- Mie nu mi s-a părut muzică "artificială". Nu mă pricep. Dar mi-au plăcut foarte mult și ilustrațiile. Fac parte tot din Codex?
- Sigur. Și mie îmi plac foarte mult. Totul scris și ilustrat cu grijă.
- Am reținut că existau și Meistersängeri. Nu-i așa?
- Da. Meistersänger-ii (adică "maeștrii cântăreți") nu erau nobili, ci meșteșugari, meseriași organizați în bresle sau corporații. Familii întregi de fierari, croitori...
-... cizmari?
-... și cizmari. Ai tu ceva special cu ei?
- Am, că mi-aș dori niște pantofi noi cu puțin toc, ca să par un pic mai înalt și impunător. Acasă am o pereche, dar nu i-am luat cu mine.
- S-a făcut. O să merg cu tine într-o zi la un cizmar bun și-ți comand ce dorești. Mă pot întoarce la Meistersängeri?
- Acum, da.
- Ei, toți acești meseriași se organizau uneori și în asociații de muzicanți, ocupându-se, pe lângă principala lor meserie, și de muzică.
- Nu-i așa că arta acestor muzicanți era mai aproape de cântecul popular? Ei chiar făceau parte din popor. Pe Marte, societatea e împărțită tot cam așa.
- Interesant. Nu știam. În orice caz, la tine funcționează foarte bine logica, așa că și de data asta ai avut dreptate: muzica maeștrilor cântăreți se apropia mult de cea populară, iar ei organizau întreceri care se pregăteau cu multă pasiune.
- Îmi plac concursurile. Le câștig pe toate! ("laudă-mă gură...)
- Haide să-ți povestesc puțin despre un celebru maestru cântăreț, poet și dramaturg german, la bază cizmar...
- Cizmar!!!
- Se numea Hans Sachs și era originar din Nürnberg. A trăit între anii 1494 - 1576. A devenit maestru cântăreț în urma unui concurs tradițional. Apoi a condus la München o școală pentru maeștrii cântăreți. El însuși a compus peste 4.000 de cântece, 2.000 de versuri și 208 piese de teatru. Multe s-au pierdut, dar faima lui a rezistat peste secole, astfel încât figura cizmarului-muzicant Hans Sachs a fost evocată de către Richard Wagner, în faimoasa lui operă Maeștrii cântăreți din Nürnberg.
- Putem asculta ceva? M-ai făcut foarte curios.
- Ascultăm imediat. Mai întâi impresionantul preludiu al operei intonat de orchestră și cor, în final.
Apoi aria lui Hans Sachs. Un mic amănunt: Wagner a scris deopotrivă muzica și textul operelor sale.
Și frumosul cântec de dragoste ce va fi încununat cu premiul și titlul de maestru cântăreț, plus mâna iubitei.
- Ah!!!
- Romanticule!
- Oare și lui Wagner i-or fi plăcut cizmarii?
- Asta nu mai știu, dar, dacă vrei, te duc pe tine chiar acum să-ți comand pantofii doriți, ca să fii mulțumit.
Și iată că "domnul" Marty se va alege și cu o pereche de pantofi noi, pe lângă atâtea cunoștințe despre evoluția muzicii pe Pământ. E un norocos!!! Noi ne vom întâlni peste o săptămână...
(va urma)