Despre începuturile polifoniei
- Ce zici de mine? Sunt mai înalt? Până unde îți ajung?
- Până la... cot. Principalul e să te simți tu bine.
- Mă simt excelent! Mai bine nici că se poate. Și am mare chef de învățătură.
- Nici înainte nu-ți lipsea cheful, însă eu vreau să profit de moment ca să te familiarizez cu începuturile polifoniei.
- Cântarea pe mai multe voci.
- Desigur, mai multe voci, dar este vorba despre voci care se asociază și cântă simultan melodii cu mers independent, melodii de sine stătătoare.
- Când a apărut polifonia?
- Prin secolele XI-XII, la început, cu teamă, compozitorii au trecut de la cântarea pe o singură voce, la cântarea pe două și apoi mai multe voci. Îți dau numele a doi compozitori din Franța: Léonin și Pérotin. Amândoi au reprezentat școala de la catedrala Notre Dame din Paris, Pérotin fiind succesorul lui Léonin.
- Se poate asculta ceva?
- Se poate! Câte un mic exemplu, ca să vedem cum era muzica lor.
- Pentru Pérotin trebuie să trecem pe la YouTube, nu ne lasă să îl ascultăm direct din pagina LiterNet-ului, dar îl găsim de exemplu aici.
- A fost greu pentru compozitori?
- A fost greu, pentru că melodiile trebuiau să se potrivească și să se îmbine între ele. La baza pieselor stătea un cântec gregorian cu cuvinte latinești.
- De la papa Grigore cel Mare, am reținut.
- Bravo! Peste acela se suprapuneau melodii cu texte diferite, de origine laică (nebisericească).
- Nu era cam ciudat? De ce texte diferite?
- Era cam ciudat - mai ales că acele texte nici nu erau în limba latină, ci în limba în care vorbea compozitorul -, dar aceasta era chiar o condiție necesară noilor creații. De aceea au și căpătat denumirea de motet, de la cuvântul francez "mot", care înseamnă cuvânt.
- Se mai înțelegea ceva din acest amestec pestriț? Mie îmi seamănă cu Turnul Babel.
- Tu ai citit și Biblia???
- Fragmente.
- !!! Datorită acestor amestecuri de texte și melodii bisericești și laice, au avut loc urmări multiple - atât pozitive, cât și negative.
- Întâi cele pozitive, că eu prefer veștile bune.
- În această categorie de consecințe se situează faptul că, în timp, melodiile derivate din cântecele populare au ajuns să joace un rol dominant, înlocuind total, în cele mai multe din cazuri, vocea cu caracter bisericesc.
- Aceea austeră - cum ai numit-o tu delicat. Și veștile proaste?
- Veștile așa-zis proaste, dragă Marty, constau în fenomenul care s-a petrecut din cauza faptului că mulți compozitori, dorind să-și dovedească măiestria în mânuirea scriiturii polifonice, exagerau, înmulțind numărul vocilor într-așa un hal, încât nici ascultătorii și nici măcar interpreții nu mai reușeau să înțeleagă nimic.
- Și, și...
- Vrei să știi dacă s-a terminat cu bine?
- Asta vreau!
- Poți fi liniștit, pentru că, pe la sfârșitul secolului al XV-lea, compozitorii au început să pună pe prim plan latura emoțională a muzicii polifonice, lăsând tehnica pură și lipsită de conținut pe plan secundar. Ți-l prezint pe unul dintre compozitorii de marcă ai acelui secol, franco-flamandul Josquin des Prez. Vei vedea că lucrarea din exemplul de mai jos, Ave Maria, este mai variată, vocile se imită una pe alta, polifonia este deja înfloritoare.
- Foarte frumos exemplu. Mi-a plăcut mult! Secolul al XV-lea...
- Da, însă adevărata "vârstă de aur" va fi atinsă de polifonia vocală în secolul al XVI-lea, iar maestrul care a dus la desăvârșire limbajul polifonic a fost Giovanni Pierluigi da Palestrina.
- Giovanni Pierluigi da Palestrina. S-a notat. Numele îmi sună italian.
- Chiar așa. El s-a născut în orașul Palestrina, aflat nu departe de Roma, dar nu voi insista asupra vieții lui. Vreau însă să-ți faci o idee asupra operei sale și a locului pe care îl ocupă în istoria muzicii.
- Ascult!
- În uriașa sa creație, ce cuprindea peste 600 de motete, 93 de misse, psalmi, imnuri și alte piese religioase, dar și o mulțime de madrigale și cântece profane, Palestrina a dezvăluit o mare măiestrie polifonică și, ținând seama de cuvinte, a căutat să le îmbrace într-o țesătură melodică foarte clară, permițând o cât mai bună înțelegere a lor. Să ascultăm întâi câteva lucrări religioase.
Palestrina, după cum ți-am spus, a scris mai multe misse - acestea având secțiunile "ghidate" de slujba catolică. O missă celebră este Missa Papae Marcelli. Vom asculta două părți din această lucrare, dar doresc să îți spun, dragă Marty, că papa pentru care a scris Palestrina, a trăit exact trei săptămâni după înscăunare.
Palestrina (1525 - 1594) și Papa Marcellus II (1501 - 1555)
Missa Papae Marcelli: Kyrie
Missa Papae Marcelli: Credo
- Am stat cuminte și am ascultat. Foarte frumos. Mi-au plăcut atât de mult copiii care au cântat Credo. Oare m-ar lua în corul lor? Nuuu! Cunosc răspunsul. Dar mă întreb altceva: femeile erau luate în seamă în epoca lui Palestrina?
- Mai puțin... spre deloc. În schimb, acum e cu totul altceva. Îți demonstrez imediat cu o secțiune din Missa brevis interpretată de corul Madrigal, care este dirijat de o femeie: Anna Ungureanu. Audiție plăcută!
- Minunat! M-am uitat rapid pe internet și am văzut istoricul acestui cor înființat de dirijorul Marin Constantin în anul 1963. Mi-a atras atenția numele. Parcă ziceai că Palestrina a scris și madrigale de dragoste.
- Dacă nu te-ai plictisit, iată și un madrigal:
- Ah! Ah!
- Marty!! O mică concluzie... Muzica lui Palestrina are un stil care, pe de o parte, încununează experiența predecesorilor săi și, pe de altă parte, constituie un model, un izvor nesecat pentru urmași. Aceștia, ascultându-i și studiindu-i în profunzime opera, au avut, au și vor avea întotdeauna multe de învățat. Așadar, Palestrina, pe drept cuvânt, poate fi numit părintele polifoniei vocale.
- Sună bine: Giovanni Pierluigi da Palestrina - părintele polifoniei vocale. Mi-aș dori ca, peste multe secole, să se zică și despre mine ceva asemănător: Marty da Marte - părintele muzicii de pe planeta roșie.
- Ai toate șansele să ți se zică așa, dar eu aș adăuga la numele tău "prietenul pământenilor".
- Ce frumos! Merită să muncesc acum din greu pentru visul ăsta.
Ce vis minunat are marțianul nostru!!!! Și cât de mult s-a maturizat! Marty da Marte... Îl vom reîntâlni peste o săptămână.
(va urma)