Malaezia. Taiping. Prima capitală (partea a doua)

b. Kapitan China Chung Keng Kwee

Al treilea din cei cinci fii ai familiei (de origine hakka, a) tatălui său, țăran din provincia Guandong, China. A ajuns, aici, în Malaezia (cel puțin, așa se crede), în anul 1841, la vîrsta de 14 ani, cu un mic vas chinez, o joncă, trimis de mama lui, care era îngrijorată de absența îndelungată a soțului (tatăl tânărului de numai 14 ani), care, probabil, venise, într-adevăr, aici, pentru a-și îngriji mama, așa cum îi spusese soției, la plecare, dar intrase, deja, foarte bine în afaceri, în același timp.

Este considerat fondatorul și primul administrator al orașului modern Taiping, așa cum a fost el gândit de britanici, fiind numit Kapitan China (o poziție foarte înaltă în administrația locală) fix de către aceștia, în anul 1877, la vârsta de 50 de ani, pe baza experienței sale și a recunoașterii meritelor. A făcut (în sensul de a se ocupa, de a organiza, de a conduce, de a fi implicat) tot ce se putea face, la vremea respectivă - pentru sine, pentru familie, pentru comunitate, pentru oraș, pentru regiune, pentru țară. A fost recunoscut ca lider al unor societăți secrete (Hai San), ori ca magnat al mineritului local. A știut să medieze, în anii dificili, după apariția primelor mine de cositor, între grupurile implicate în cele patru conflicte dure (care au avut loc între anii 1861 și 1873), adică cele două clanuri (societăți) care dețineau minele de cositor: Ghee Hin și Hai San. Problema rivalității dintre cele două clanuri o reprezenta controlul asupra surselor de apă, atât de necesară exploatărilor miniere.

Baza averii sale și a poziției sale sociale, respectiv în administrația orașului, a reprezentat-o implicarea lui în industria minieră (a cositorului - în anul 1879, în regiune, existau 80 de mine de cositor, care aveau 40 de proprietari și lucrau, în medie, cu 86 de oameni, adică mineri - apoi, însă, numărul acestora a crescut constant, mult, în raport cu importanța economică și socială a acestei activități - comunitatea chineză depășea 40.000 de oameni; la fel se întâmpla, în aceeași industrie a mineritului sau a exploatării minereurilor valoroase, de exemplu, în Aotearoa / Noua Zeelandă în exact aceeași perioadă, a goanei după aur), omul nostru fiind cunoscut ca unul din cei mai mari inovatori ai acesteia, introducând în mine, mașini hidraulice specializate. Afacerile lui au atins și agricultura, construcția de locuințe, afacerile cu case de amanet, jocuri de noroc, producția de băuturi alcoolice, producția de opiu, producția de tutun și țigarete. Și-a asumat riscuri enorme în afaceri și a câștigat enorm.

A devenit, rapid, cel mai mare producător de cositor din statul Perak, și, ca urmare a rezultatelor industriilor și serviciilor în care era implicat, un om extrem de bogat. Iar apoi, s-a consacrat comunității, devenind, la vremea lui, cel mai important donator pentru cauze sociale și culturale, ajutând cu bani familiile școlarilor săraci, militând pentru dreptul chinezilor din Malaezia de a studia dialectul pe care îl deprinseseră în familie (în raport cu locul de origine din China), a participat la construirea și funcționarea unor instituții educaționale, a sprijinit temple chineze budiste și cimitire asociate acestora, a contribuit la construirea de pagode și temple, pentru continuarea cultului budist cu profund accent chinez (în Penang și în Perak, cele două regiuni din Nordul Malaeziei în care și-a manifestat interesul), a contribuit la crearea, construirea și funcționarea multor asociații ale chinezilor, a donat sume importante de bani pentru cauze caritabile (reducerea foametei din India, refacerea de după războiul din Transvaal, azi Africa de Sud, sau de după conflictul franco-siamez) ori politice (jubileul de diamant al Reginei Victoria, găzduirea reprezentanților oficiali chinezi aflați în vizite în zonă) sau economice (sprijinirea inginerilor europeni sosiți în Penang), a donat terenuri pentru construirea de clădiri destinate unor scopuri administrative sau comunitare ori pentru bijuteria de grădină publică urbană din Taiping - Lake Garden, a construit, pentru familia sa uriașă, impresionante locuințe și temple private (casa care a devenit Pinang Peranakan Mansion, în Georgetown, capitala statului Penang și templul asociat acesteia, respectiv casa, azi, jumătate magazin de mobilă, jumătate bar / restaurant / patiserie) din Taiping.

Respectând tradiția familiei, și, în general, a comunității chineze de peste mări, a fost căsătorit (cu patru soții principale și una secundară), cu care a avut nouă băieți (plus unul înfiat) și cinci fete. Iar o mențiune aparte, elaborată, merită explicarea etimologiei numelor diverselor generații care i-au urmat și care este profund specifică Chinei ancestrale. Numele (de mijloc al) generației sale (adică al lui și al celor patru frați ai săi) a fost Keng (Quee), însemnând pictură sau peisaj (poate fi conținută și ideea de poem sau de cuvânt ce exprimă înțelepciunea). Cei zece fii ai săi au ca nume (de mijloc) Thye, ceea ce înseamnă mare, măreț, impunător (mult mai explicit, în engleză: big, grand, large, great). Următoarea generație, a fiilor fiilor lui, a primit ca nume (de mijloc) pe cel de Kok, adică pământ, țară, spațiu geografic. Apoi, mai departe, următoarea generație are ca nume (de mijloc) particula Choong, care înseamnă exact China (țara de origine, care este bine să nu fie uitată, și mereu amintită). Generația care urmează are particula Chung, adică venind din sau originar din. Atunci când aceste cinci nume generaționale (de mijloc) sunt așternute împreună, în sens invers, de la ultima spre prima (adică, așa cum se și citesc, de fapt, caracterele limbii chineze mandarină, de la dreapta spre stânga), sau, cum citim noi, Chung Choong Kok Thye Keng, rezultă Venind / sosind din China (adică, de departe și de demult - pentru că cinci generații acoperă, de fapt, cam 150 de ani) o mare imagine, un mare vizionar (în sensul de familie mare, perenă, impunătoare, importantă, relevantă, istorică).