Apele se retrăgeau cu-ncetinitorul. În urmă, cadavrele porneau procesul de putrefacție sub razele nemiloase. Supraviețuitorii, încă multă vreme sub șocul uraganului, încercau să-și oprească lacrimile și deznădejdea, sub bătaia vîntului sărat. Spre plajă, verdele palmierilor fusese smuls de forța ucigașă. Colți de trunchiuri rupte se înfigeau în cerul care-ntr-o clipă de nebunie, se făcuse din azuriu, negru ca un demon dezlănțuit. Undeva departe, un fluture își înceta bătaia delicată și criminală a aripilor.
Monica Liana Radu
Te ajut la treburile casnice, stau cu copilul când ieși la cafea cu Mioara, te ascult când ești supărată și tu ești tot nemulțumită? Privește în podea, replica i se oprește pe buze, revolta se agață cu gheare ascuțite de gât. Poate exagerează ea. Poate greșește psihologa. Ce-i drept, luna trecută i-a adus cercei cu diamante, de ziua ei a scos-o la restaurantul ăla cu două stele Michelin. Până la urmă e bărbat, își spune. Și totuși. Ceață. O privește în ochi. Exagerezi, draga mea, nu m-am culcat cu ea decât o dată.
Dan Banu
Maica Maria l-a întâlnit prima dată pe El lângă fântâna mănăstirii. Se întrupase într-un tânăr pietrar. Terminase de lecuit ghizdul fântânii și-și domolea dogoarea turnându-și în cap un ciubăr de apa. Picurii de pe pieptul său gol străluceau ca diamantele de pe hainele regale, în timp ce pânza subțire se lipise de pulpe ca o carapace prea strâmtă. Când a pătruns-o spiritul lui, a știut că nu poate fi nimic mai înălțător. Vino cu mine, i-a cerut el. Nu pot, împărăția Ta e prea departe, a spus ea.
