La început a fost doar un obicei. O evadare din fața lumii. Se trezește devreme. În bucătărie, stinge becul, deschide sertarul fără să se uite. Afară e încă întuneric. Degetele aleg singure, tremurând. Le aliniază pe masă. Respiră adânc, o dată și încă o dată. Golul din stomac. Frigul. Căldura. Când termină, tremurul e mic, dar stăpânit. Și apoi liniștea aceea, chiar dacă e falsă. Se lasă pe spate, închide ochii. Începe numărătoarea. Aceeași, ca în fiecare zi. Mâinile îi tremură încă o secundă.
Florina Hegedüs
pentru tine nu există. Tocmai de aceea te rog, iar și iar, să vii, să mă ajuți. Știu că știi, doar când sunt la ananghie apelez la tine și asta mă face să mă rușinez un pic, iartă. Aici lucrurile au luat-o razna și nu pot să mă descurc fără tine. Te chem pentru că îți este rudă - chiar dacă mai îndepărtată - și ești cel mai în măsură să vii în ajutor. Știu că te-ai bazat pe mine să am grijă de ea însă n-am fost destul de atentă și, s-a întâmplat. Brațul Legii s-a rupt. Și doar tu, Doamne, știi să-l pui în ghips.
Camil Popescu
Că te fereai de mine, înțeleg, oricum erai distant de la o vreme și bănuiam că era vorba de altcineva. Că te ascundeai în baie și-i trimiteai mesaje era o consecință firească. Că te-ai dus cu ea la munte, iar mie mi-ai zis că ești în teambuilding, foarte grav, dar, în fine, am trecut peste. Că ai lăsat-o gravidă, inacceptabil, dar știi ce? Pot înțelege și asta. Care puteau fi urmările dacă i-ai tras-o în mod repetat? Dar că persoana asta e mama și tu îl ții acum în brațe pe frate-miu, scuză-mă, dar mă depășește.
