Și așa o trecu pragul camerei nupțiale, doar că rămăsese blocat de spate. Nu putea să o lase în pat, că nu putea să se aplece. Urla de durere când Liuța s-a aruncat, încurcându-se în poalele rochiei. Acuș', iubire. Rezistă puțin. Scoate fierul de călcat și pune-l pe spate, peste pătură. Liuța băuse destul și nu știa ce e așa urgent să-i calce, când asta aștepta ea de atâta amar de vreme. Îi dă o palmă peste buci și-i scapă fierul fierbinte. Zorel urla ca-n gură de șarpe și ea râdea. Soacra asculta pe la uși fericită.
Elena Fermuș
Aveau multe-n comun. Ambilor le curgeau prin vene sânge de oltean. Aceeași pasiune - cultivarea lubeniței. Culoarea ochilor, aceeași. Până și anul nașterii. Singura diferență era de kilograme. Ea, cam dublu' lui. Dar se iubeau. Și s-au luat în taină. După da-ul de la primărie s-au dus la Coloana Infinitului. Jurăminte. La Poarta Sărutului. Pupici. La Masa Tăcerii. Savarine. Seara, când s-au dus la hotel, ea a vrut în brațe. S-o treacă pragul. El a făcut pe eroul. Să se învețe cu greul. Iar coloana fuse și se duse.
Sonia Ungureanu
Când începeau să curgă streșinile, derdelușul își pierdea și el luciul. Țața Rița arunca în drum cenușa, să n-alunece lumea. Ne arătam năduful măscărindu-ne prin spatele ei. Ăia mai mari îi întărâtau câinele printre uluci cu un băț. Uzi până la piele și cu mănușile ferfeniță, ne îndreptam spre casă fiecare. Îndeamnă, îndeamnă, mă grăbea bunică-mea din poartă. Tălpile-mi ajungeau inevitabil la ea în sân preț de câteva minute, apoi urma prânzul gătit pe plită. Seara adormeam sub aripa ei, ferită de orice vis urât.
