Directorul școlii ar fi vrut să fie eroul serbării de Crăciun, dar o gripă nemiloasă l-a trântit în pat. Din păcate, corpul profesoral era preponderent feminin, iar cei trei bărbați existenți fie nu puteau, fie au refuzat să se transforme în Moș Crăciun. Singurul care n-a îndrăznit să spună nu a fost omul de serviciu, foarte harnic, dar șchiop de un picior. I-au pus barbă și mantie tivită cu alb. Când a ieșit pe scenă a întrebat cu o voce groasă: Copii, voi știți cine sunt eu? Elevii au răspuns: Da, baciule Traian.
Titela Durnea
Pedalam ca și cum tot frumosul lumii mă aștepta înainte. Lăsam în urmă câmpuri pline cu maci. Și-o iubire. Pletele și fusta fluturau în tandem, sub un soare cu dinți. Uuuf, când a trecut vara? Dar toamna? Abia de-am zărit două frunze portocalii, noroc că s-au agățat de flanelă. N-am apucat să îmi răspund. Nu mai era mult. Pulsul creștea, obrajii ardeau. Ce grozav e Pegasul ăsta. Îl primisem de Crăciun, de la mama și tata. Mi-au spus atunci că pot ajunge oriunde-mi doresc. Doar să nu stau pe loc.
Monica Aldea
Să facem o canastă, Varvaro. Acu ne strică al meu ploile. Ignorantă, gândi Varvara. Moșu-i răposat de-o veșnicie. Făcu o cruce, parcă o lua așa, cu frig. Fie iertat. Hai mai bine să-ți deschid cărțile. De 3 seri tot craiu ăsta-ți pică. De tobă, bărbatu-meu. L-a ajuns dorul de dincolo. Ușa scârțâi, gazda sări arsă și ieși. Din odaia vecină, chiuituri preț de un ceas. De unde vii, soro?, o mustră amica. Îmbujorată, Didina îndrepta deux-pièce-ul boțit. De la moșu', apare des și zău, ca la tinerețe.
