Dna Crăciun, o adorabilă zgâtie inabordabilă, profă de fizică renumită, căci lăsa pe bandă rulantă; dl Gogu, cu un cap mai mic decât ea, dar cu două peste ceilalți, excelând în delicatețuri și umanioare. Trecuți bine de 60, făcuseră liceul teren de vânătoare. De fapt de tatonare, căci niciunul nu-ndrăznea dincolo de colegialitate. Era plăcere rămasă zilnic la prima vedere. Asta până la vacanța de iarnă, când el, de dor, a-ndrăznit un mesaj: Crăciun fericit. Gogu. Răspunsul îi parveni negreșit: Gogu fericit. Crăciun.
Vlad Mușat
Mare Înțelept, am mers 28 de zile și am îndurat multe. Am venit pentru că nu-mi doream să mai trăiesc. Doamne, nu-mi vine să cred că sunt singurul care a reușit vreodată să vă întâlnească. Foarte mulți sunt convinși că nu existați. Nici nu pot să mă uit în ochii dumneavoastră. Mare Înțelept, de ce? O durere puternică în zona abdomenului. Sângele i se scurgea pe zăpadă. Cu ultimele puteri încerca să găsească răspunsuri și a schițat un zâmbet când a văzut că o pată de sânge arăta ca un imens fluture de noapte.
Cristian Nedelcu
Era atât de frig, încât puteai auzi zgomotul făcut de pietrele ce crăpau pe ulița amorțită. Moșul se aplecă și mai aruncă un lemn în sobă. Se îndreptă de șale și păși agale către ferestruica prin care, pe vremea când baba lui încă trăia, obișnuiau să privească amândoi prima zăpadă din an. Un fulg albăstrui plutea prin aer, parcă neștiind dacă să-și continue drumul către pământ, sau să rămână suspendat de razele argintii ale lunii. Zâmbi amar și mormăi în barbă: uite, fă, Rădină, începu să ningă.
