Toc ceapa. Apoi ardeii. Țelina. Morcovii îi dau pe răzătoare, atent, să nu îmi rad buricul vreunui deget, ca acum două luni, când nu-mi venea să cred cum sângele se amesteca cu morcovii, rescriind rețeta cinei. Un avion trece pe deasupra casei, foarte jos, probabil fac exerciții, sau e război, cine știe, nu contează, e seară, deschid o sticlă de vin destul de veche, în timp ce cânt fals o colindă. Îmi aduc aminte cum am văzut-o pe mama lăsând cadoul sub brad, pentru mine, cel de pe atâtea liste.
Arthur Ianoși
Când mi-a întins hârtia mototolită, nu am știut exact ce vrea, am strâns-o și mai tare în pumn și mă pregăteam să înscriu de 3 puncte la coșul din apropiere. Ce faci, copile, îți arunci norocul? Am despăturit-o, am citit-o și un minut nimeni nu a mai zis nimic. Domnule Schindler, asta nu e lista dumneavoastră. Ouă, lapte și trei portocale, de ce trei, doar nu aveți pe nimeni, zic. Două le-oi mânca eu, că mi-e tare poftă, și una-i pentru tine. Dar numele meu de ce e trecut la sfârșit? Ca să ajungă unde trebuie.
Ionuț Morariu
E 6 după 12 trecute fix. Mijește soarele peste coșmarul cu ieșire la mare numit România. În liniștea mormântală care domnește peste Terasa Fericirii, sector 3, Bukale, Nelu, bețiv olimpic și ex profesor de matematică, mitraliază-n gol vorbe grele ce cad pe mese ca flegma de bețiv. Nu e curios cum întotdeauna mor ceilalți, dar noi înșine niciodată, se miră Nelu. Apoi zâmbește tâmp ca atunci când a priceput conjectura lui Poincare. Și iar pornește morișca întrebărilor: când expiră trecutul? Sunt oare pe lista lui Moș Crăciun?
