A fost un an bun. Am fost la școală, iar mulți elevi și studenți s-au bucurat de asta. Am publicat patru cărți, cu rădăcini în trei țări. Am călătorit cu treabă, prin multe țări. Poate prea multe. Am primit o inimă pereche și o pereche de ochelari ca să o recunosc. Am alegat de-a lungul Europei ca la vârsta corpului nemuritor. Am plecat de câteva ori cu ambulanța, și așa am învățat să mă uit în calendar. A fost un an tare bun. Acum beau un ceai cu ghimbir și mă gândesc ce cadou să îi pregătesc Moșului.
Radu Gramatovici
Să nu minți, să nu vorbești urât, să te-mbraci frumos, să-ți asculți părinții, să iei note mari, să-i respecți pe ceilalți, să-i ajuți pe sărmani, să-i respecți pe șefi, să muncești din greu, să-ți asculți bărbatul, să te-mbraci frumos pentru el, să nu-i vorbești urât, să nu-l minți. Doar așa, i se spusese, o să fii și tu pe listă și, totuși, de ce aleargă acum pe scări, de ce iese în stradă cu ochii plânși, de ce nu a simțit în toți anii aceștia că fusese acolo? De ce îi strigă bătrânul cerșetor în urmă: are două?
Dorin Vasile
Aștept cuminte cadourile. Miezul nopții trece fără să se întâmple nimic. Cobor pe casa scării, poate că moșul a uitat unde stau, sau pur și simplu este blocat în lift. La apartamentul 237 locuiește vecinul C. Gheorghe. Ușa este întredeschisă. Dinăuntru se prelinge o lumină roșie, caldă. Pe frigider văd o listă to do. Nume multe, vedete de seară. Iar acolo, între fata de la meteo și învingătoarea din insula iubirii e numele meu. Îmi trag pantalonașii și-mi aranjez sutienul. Aplauzele vin din sufragerie. Intru.
