Erau două plicuri alb-roșii cu timbre-hologramă cu ninsoare și lumini, expediate din Satul lui Moș Crăciun. Miroseau a fursecuri. N-am mai văzut așa ceva, s-a mirat copilul, cu ochii strălucitori. O scrisoare îmi era adresată. Am deschis-o și mi-a trecut bucuria: pe foaie, cu liniuțe, erau înșirate motivele pentru care risc să intru pe lista de obraznici. Știi ce, Moșule? Bagă-ți cadourile unde vrei. Am băut, am lenevit, am vorbit urât. Se poate să fi și preacurvit. Uite cine vorbește, ăla cu concediu de un an.
Sonia Ungureanu
De vreo doi ani nu-i mai declara că o iubește, deși o suna zilnic și se vedeau joia negreșit. Uneori îi mai lăsa o eugenie din pachetul lui, dar, de tot atâta timp, nu-i mai dăduse nimic de ziua ei sau de sărbători. Femeile vor confirmări, se răsfăța Magda, dar Toni era mut, nici măcar un "te prețuiesc", cum obișnuia la început. Apăsă pe buton și-n așteptarea verdelui numără mașinile roșii. Traversă atentă la bălți, apoi zări sub o umbrelă imensă fularul lui Toni. Intră în librărie. Deunăzi o întrebase de Ishiguro.
Amalia Melnic
Jur că am fost fată cuminte, Dragă Moș Crăciun. Te văd că ești în formă în ciuda vârstei înaintate, totuși, locul tău de muncă presupune să faci efort o singură dată pe an, de aceea te-ai menținut. Haide, nu-mi mai aminti de lista de borfași pe care i-am măcelărit, știi doar că în adâncul sufletului sunt un om bun. Nu mă mișc de aici până nu mă treci și pe mine pe listă. Nu mă provoca să mă rog de tine. Am zis hotărâtă ținându-i pistolul la tâmplă și a cedat. Până la urmă și Moș Crăciun e un simplu bărbat.
