Cântam de probă la ușă, în timp ce bunica stătea înăuntru și ne dădea în traiste câteva nuci să ne meargă bine. Pe la cântători ieșeam pe zăpada care scârțâia de ger, casele cufundate în beznă ascundeau suflete blânde sau aspre, mese mai goale sau mai pline, dar toți așteptau cetele cu speranța că urările se vor împlini. La ușa sărmanului se găsea mereu mai mult, la cea a bogatului mai puțin. Iar la ușa sfântului părinte am primit o nucă. Pe masa împărătească pruncul își împărțea fiecăruia trupul și sângele.
Marius Stan
În mijlocul mesei e Ana Karenina. "Fă asta pentru mine: nu-mi mai spune niciodată astfel de cuvinte și-o să fim buni prieteni, îl rugă Ana. În același timp privirea ei spunea cu totul altceva". Alături sunt Operele imperfecte ale lui Nichita, unde "ea era frumoasă ca umbra unei idei, a piele de copil mirosea spinarea ei". Abia după O sută de ani de singurătate aflu că "timpul nu trecea, se învârtea în cerc". Dar sună telefonul și devin Cel mai iubit dintre pământeni. Pentru că "dacă dragoste nu e, nimic nu e".
Nicolae Boțoghină
Ușa se deschise lăsând să răzbată glasuri dinăuntru. În prag, sprijinit într-un baston, apăru chiar boierul. De emoție, începu să se fâstâcească, încurcând colindul. În spatele boierului se ivi femeia de casă cu un coș de merinde. Vru să i-l dea, dar boierul îi bară calea cu bastonul. Aștepta, ca niciodată, să audă întregul colind. Începuse să ningă, iar fulgii alergau de colo colo, stârniți de adieri ușoare. Colindul se termină și, cu mâna ușor tremurândă, boierul luă coșul, făcu un pas în față și i-l întinse.
