La 99 mă simt tânăr verde. Poate din cauză că am luat valurile vieții în piept de când m-am născut. Nu mi-am cunoscut părinții, de aceea am o educație emoțională minimalistă, un mod de viață simplu, boem și cred că asta mă face să mă simt atât de tânăr. Sunt leneș, iubesc marea și vin pe plajă ca să agăț o femelă. Una la fel ca mine, știu că și ea vrea, îi șoptesc la ureche și o încalec. Simt periodic nevoia de a face sex. Fără obligații. Apoi fug. Pe plajă poate veni omul. Îi place mult supa de broască țestoasă.
Iulia Stavre
aici, în vila de la malul mării, rămasă de la ultimul soț, tablourile le am de la primul, era pasionat de artă, trăiam din comisioanele lui la vânzări, când îi plăcea o pictură, o cumpăra, le țineam într-o debara, al doilea mi-a lăsat firma și investițiile financiare, de atunci banii s-au ținut scai de mine credeam că am totul, până l-am întâlnit pe el, cel mai romantic dintre ei, era scriitor și îmi dedica poezii. Chestia e că nu mă pot hotărî, să scriu în testament lângă care din ei să-mi petrec eternitatea.
Ana Maria Vaida
A fost iubită, soție, mamă, bunică. Ceilalți mereu înaintea ei. Acum are toți banii și s-a lipit de niște fete, pensionate de curând, cu care să îndrăznească. Nu-i aude pe binevoitorii care-și dau ochii peste cap și-i spun că s-a făcut târziu. Că mai bine să vadă un documentar. Habar n-are cât îi e de aproape capătul timpului, însă e sigură că vrea să ajungă la capătul pământului. Tare-i priește să fie și ea pe dos ca anotimpurile patagoneze. Intră pe emag să-și caute un adaptor universal pentru călătorii.
