Mai poți, boerule? Nu prea? Haoleo. Ai nevastă? Tot nu prea? Cum adică? Ț-a cerut divorțu'? Normal, năcăjâtule. Hai că-ț dă baba un leac. Pune banu'n blid. Numa zăce? Cum vrei. Zăce dai, zăce ai. Ia sticloanța asta. O dai pă gât și putința te țâne zăce minute. Garantat. Vrei mai multe? Pune banu. N-ai? Pune veregheta, că ș-așa nu-ț trebă. Ai pus-o? Nu-ț dau nicio sticloanță. Știe baba ce leac îț trebă. Verginico, ieși afară, că ț-o găsit mamae un client. Ia-o chiparosule. S-o stăpânești sănătos.
Yuka Brevi
Baba Dada amesteca într-una cu un linguroi de păr, în tuciul negru ca fundul iadului, așezat deasupra focului făcut cu toate vreascurile culese de prin pădure, câțiva coceni de la Gherghița din spatele curții și două-trei trențe bune de-aruncat. Habar n-avea de nicio rețetă veche din bătrâni, așa cum credeau toți. Îndesa la fiert ce-i trecea prin cap și, de fiecare dată, oamenii se simțeau mai bine. O singură ciupercă ținea morțiș s-o toace-n tuci și, posibil, gândea ea, ca de la aia să fie lumea fericită.
Daniel Miklos
Arată ca o fântână obișnuită, ca acelea de pe Vechiul Pământ. E zidită din piatră și lemn, iar lanțul și tamburul sunt făurite dintr-un material încă neidentificat. Șamanul coborî găleata, acompaniat de corul discipolilor. Bolnavul, care fusese adus pe targă, bolborosea a moarte. Cercetătorii urmăreau ritualul din locul desemnat celor neinițiați. Când cvasimortul bău lichidul vâscos și minunea se înfăptui, pământenii căzură de acord. Orice tehnologie suficient de avansată nu se poate distinge de magie.
