Mă-ntreb cum poate un bărbat să-nșele femeia asta de-o frumusețe ireală? Stă-n fața mea cu sufletul dezgolit și tot ce-mi trece prin cap sunt platitudini pe care i le spun chiar în momentul ăsta, nu mai plânge, nu te merită, e-un porc, când, de fapt, aș vrea să-ntind mâna, să-i mângâi obrazul și-apoi să-i trosnesc oasele într-o nesfârșită îmbrățișare. Dar trebuie să joc rolul amicului de-o viață. Îi mai torn un pahar. Dau și eu pe gât altul. Acasă m-așteaptă femeia mea frumoasă care încă nu știe că iubește un porc.
Arthur Ianoși
Într-o noapte, literele au intrat în grevă. A-ul și-a pierdut vârful, B-ul a cerut două burți mai mici, C-ul a vrut o-ndreptare cu ultimul model de Remington, I-ul a făcut spume și-a dat cu basca de sertar, iar R-ul s-a plâns de prea mult dramatism. Cuvintele s-au subțiat; frazele au tușit praf de dicționar. Doar E-ul a rămas la datorie, elastic, omniprezent, un burete de sens. Când totul părea mut și pagina își ținea respirația, el a clipit rotund și a șoptit: Când nu mai poți deloc, mai poți un E.
Aurelian Țolescu
Măi Nelu, care-i secretul tău? Ai 90+, ești în formă, alergi pe scări, îmi rupi mâna când dăm noroc, mintea ți-e limpede. Cum faci? Păi, toată viața n-am iertat nici una din ispitele feminine apărute în cale, am mâncat doar ce mi-a plăcut, nu ce mi-a recomandat doctorul, dar foarte puțin și m-am mișcat mult. Ar mai fi ceva. Mereu am pus în mâncare ardei roșu foarte iute, uscat bine și pisat mărunt, mărunțel, făcut praf. Cred că m-a ajutat, n-am fost bolnav niciodată. Cum îi spune? Praf de putut.
