- Marty, ce părere ai după cele ascultate data trecută?
- Am impresia că mă aflu în fața unui semizeu.
- Care, pe de altă parte, a fost atât de om, încât aș fi fericit să-l "zăresc" puțin cu ajutorul mașinii tale care poate călători în timp.
- Asta vreau și eu.
- Dar nu înainte de a-ți vorbi un pic despre lucrările lui.
- Îmi dai ceva și pentru lista mea cu audiții?
- Îți dau... la urmă. Deocamdată o să-ți ofer o privire generală asupra întregii sale creații. Doar ca să-ți faci idee. În domeniul vocal-simfonic Bach a scris peste 200 de cantate, atât religioase cât și profane sau lumești.
- La religiile voastre încă nu mă pricep prea bine. Zi-mi ceva despre cantatele lumești.
- Sunt lucrări scrise pe subiecte absolut banale, lucrări pline de umor - așa cum e Cantata cafelei, în care sunt descrise peripețiile prin care trece o fată tânără, datorită plăcerii sale de a bea cafea -, sau apropiate de cântecul popular german - cum se întâmplă în Cantata Țărănească, în care doi țărani vorbesc în dialect saxon, iar muzica e simplă și culoarea locală este redată și de acompaniamentul orchestral apropiat celui popular.
- Ascultăm ceva?
- Sigur. Ne distrăm întâi cu o arie din Cantata cafelei.
- Ce simpatică arie și ce m-am mai distrat cu fata aceea roșcată.
- Nu-i așa? Știam eu... Acum haide să ascultăm și Uvertura celeilalte cantate: Cantata țărănească (Bauern-Kantate, în limba germană).
- Și asta mi-a plăcut.
- Ai vrut să auzi întâi despre lucrările nebisericești, dar cum ești tu deștept foc, te-aș sfătui să încerci să te pui puțin în temă cu religia creștină, fiindcă celelalte creații vocal-simfonice sunt în strânsă legătură cu aceasta.
- Ei, chiar complet ageamiu nu sunt. Ți-am spus că am răsfoit Biblia... de curiozitate. O să fac eu față. Tu doar spune-mi!
- Îți spun întâi despre oratoriile scrise pentru cele două mari sărbători ce străjuiesc parcă anul: "Oratoriul de Crăciun" și "Oratoriul de Paști".
- Nu știu dacă e sau nu potrivit acum, dar eu mi-am amintit o glumă auzită pe Pământ. Pot să ți-o spun și ție?
- Haide, spune-o! Să ne mai relaxăm și noi un pic. S-ar putea s-o știu deja, dar nu-i nimic.
- Zice că erau doi amici și unul îl "testează" pe celălalt, întrebându-l: "Ce distanță este de la orașul "x" la orașul "y"? " "100 de km" "Și de la orașul "y" la orașul "x"? " "Tot 100 de km. Ești prost?" "De ce să fiu eu prost? Ce, de la Crăciun la Paști e totuna ca de la Paști la Crăciun?"
- Ha-ha! Nu-i așa? Depinde cum privești lucrurile. Mi-a plăcut.
- După râsul ăsta sănătos mi-am refăcut energia, așa că te ascult atent.
- Să știi că un Oratoriu este o lucrare de mari dimensiuni pentru orchestră, soliști și cor. Din Oratoriul de Crăciun mă gândesc să ascultăm o arie de bas interpretată de George Emil Crăsnaru, un cântăreț român, cu o frumoasă carieră internațională.
- Frumos! Și din Oratoriul de Paști?
- Din acea lucrare vom asculta un imn de laudă și mulțumiri către Dumnezeu.
- La acele oratorii se adaugă altele, numite "Patimi" (sau "Pasiuni"), care relatează subiectul patimilor lui Iisus de la trădarea lui Iuda și până la crucificarea și moartea sa. Bach a scris mai multe "Patimi", după toți evangheliștii, dar doar două stau astăzi mărturie pentru geniul său: "Johannes Passion" ("Patimile după Ioan") și "Mathäus Passion" ("Patimile după Matei").
- Interesant! Bănuiesc că vom asculta ceva din aceste lucrări.
- Cum să nu! Dar nu acum, Marty. Eu zic că pentru astăzi a fost destul. Dacă dorești, o mai poți asculta și vedea încă o dată pe roșcata cu cafeaua. Eu te aștept peste o săptămână!
Ca și mine. Știți că nu voi lipsi. Mai ales când este vorba de Bach!
(va urma)