Complicat. Nu am făgăduit și nu am pretins promisiuni. De aia zic, complicat. Greu. Intelect blocat. Nu am spus veci că voi fi mereu cuminte. Și nici nu am fost. Nu m-am angajat că voi fi permanent sinceră. Aș fi mințit. Până moartea ne va despărți, consens admis cu mijlociul încălecat peste arătător. Nu am pretins luna de pe cer și am rânjit ofertei. Nu am pus botul la asigurarea că nu voi fi înșelată în dragoste. Știam că se va întâmpla. Într-un context propice. Viața de apoi? Nimeni nu mi-o poate garanta. Deci?
Arthur Ianoși
În fiecare marți, Mara venea pe pod cu un borcan gol, spălat cu grijă. El o aștepta deja acolo, cu sufletul plin de cuvinte nerostite și scuze necoapte. Își promiseseră, copii fiind, că vor prinde vântul și-l vor ține la păstrare, să nu mai plece nimeni din orășelul care scârțâia din toate balamalele. Ani mai târziu, orașul a plecat primul, lăsând ferestrele să fluture ca niște batiste uitate. L-ai prins?, a șoptit ea. Da, a spus el și i-a întins borcanul. Înăuntru era cheia casei ei. Îi promisese că o să rămână.
Dorin Vasile
L-am remarcat prin clasa a cincea la Școala cu Ceas. Avea o logică impecabilă și talent cu carul. Tineret speranțe. Participa la concursuri tari, rezolva probleme din ce în ce mai grele. Se vorbea despre el cu admirație. La un moment dat începuse să se ocupe de marea teoremă a lui Fermat. Mi-a spus că vrea să devină cineva. Spre sfârșitul liceului se interesau de el cele mai mari facultăți. N-a ales niciuna. A plecat peste ocean și s-a apucat de poker. Aud că îi merge bine. Între timp teorema a fost demonstrată.
