Într-o zi o să scriu așa cum simt, fără să-mi pese că vor citi cei din jur, fără teamă că unii se vor supăra, mă vor disprețui și mă vor părăsi. Mai întâi însă, trebuie să scot personajele care seamănă cu membrii familiei și prietenii apropiați. Asta dacă sunt în viață; cei morți sunt OK. Apoi trebuie să elimin întâmplările care par inspirate din realitate, nu cumva să creadă cineva că eu chiar am mințit, am înjurat sau - Doamne ferește - am iubit. În curând o să scriu așa cum simt. În curând.
Monica Liana Radu
Ție ce-ți dau, frumoaso? Am pentru toate poftele. De bani, de dragoste, de uitare, nu să poate să nu te fericesc. Uite, aci am unu' pentru ochii tăi. Negustoreasa de visuri se uită lung la mine. Uite, ăsta zurliu e al feciorului matale, iar ălălaltu' îi vine măicuții tale. Le pui o bătaie de inimă la temelie, le stropești cu lacrimă curată și cresc pe nesimțite. În jurul meu, chipuri descărnate caută cu înfrigurare pe tarabă. Nimic, am venit doar să mă uit, m-am legat demult să nu le mai hrănesc decât pe ale mele.
Vlad Mușat
Stăm la căpătâiul lui Vasile. A fost un om bun și un prieten adevărat. Eliza, fata lui, ne-a spus că atunci când l-au găsit fără suflare, ținea în mână dintele. A reușit să și-l scoată. Nu e supărată pe noi. Totuși, i-am spus că îmi pare foarte rău. N-am insistat cu teoria mea - orice ar fi, nu mă abat de la reguli. Regulile m-au ajutat să trăiesc până la 94 de ani. E valabil și pentru restul prietenilor. Vasile și-a dorit enorm să facă parte din clubul nostru de lectură, Dinte pentru dinte.
