Zița Colivăreasa, așa o cunoșteau toți. La 90 de ani trecea dreaptă ca un lujer pe stradă și-i știa pe toți după neam. Ținuse magazin de trufandale și zaharicale pe Lipscani. Mai făcea și azi colive. Bogat ori sărac, nu pleca nimeni din mahala până nu punea cu mâna ei în coș platoul greoi de porțelan din care se înălța aroma de nuci caramelizate și rom. Preotul coti pe ulicioară și intră cu icoana. Pe masă, candela aprinsă și-o colivioară în paneraș. În jilț zâmbea Zița, primenită de drum lung.
Iulia Stavre
Gogule, făcurăm casă bună împreună, doi copii frumoși și sănătoși, cu facultate, le făcurăm nunți și îi ajutarăm să-și ia case. Făcurăm treabă bună, Rodico, zâmbi gânditor Gogu și luă o înghițitură de vin. Rodica puse pe masă găina rumenă, abia scoasă din cuptor și mămăliga aburindă alături de mujdei. Își scoase șorțul de bucătărie, se închină și începură să mănânce. Ridică și ea paharul de vin, și zise, Gogule, acu că le-am aranjat pe toate, plec în Turcia să-mi iau haină de blană și inel cu diamant.
Marian Bircea
Ce să fie? Parizer de porc din ăla bun pentru bunicu', două iaurturi și o sana pentru bunica, brânză telemea și juma' de kil de măsline pentru tata, da' să fie maturate, nu din alea verzi, un cofraj de ouă, doi litri de lapte dulce, trei sute de grame de stafide, o cutie de cacao, pentru mama, că vrea săraca să ne facă niscai clătite, un kil de cârnați csaboy și două kile de costiță afumată, ne vin rudele în vizită și pentru mine un zâmbet fiindcă te invit la plimbare. Dă-mi cartela, o pereche de "adidași" rămâne?
