Nu mai putem continua. Suntem incompatibili. Ești o fată drăguță și nu meriți să fii mințită. Sunt bolnav. Grav. La capătul puterilor. Plec. Mirela, brusc exoftalmică, descifrează năucă mesajul de la iubi. Se strâmbă a plâns, năvălește afară din birou, își suflă nasul gâdilat de emoții și continuă lectura. Nu am nevoie de amintiri, scrie el, sunt prea îndurerat. Iau doar airfryerul, cadou de la mami. Așa a decis ea. Oricât te-am rugat, nu l-ai folosit. Află că am făcut acid de la eternele tale prăjeli la tigaie.
Arthur Ianoși
Je te quitte sans bruit, mais cu ecou. A mai bălmăjit ea ceva în limba ei, dar a continuat pe limba noastră comună. Și să nu crezi că nu ți-am zis. Ți-am zis de șosete, de farfuria care se înmoaie singură, de prietenii tăi filozofi de canapea, de planta pe care ai udat-o cu cola, că are zahăr, crește. Ți-am zis de promisiuni, de aniversări confundate cu meciuri și de Ajung imediat care înseamnă până la pensie. Nu te părăsesc, te eliberez. De mine. Și, sincer, de responsabilitate. Nebună, a încheiat cu ceva cu cazzo.
Titela Durnea
Coboară, mamă. Nu-i sfârșitul lumii. De câteva zile, chemarea ei nu mai avea răspuns. Urcă treptele gâfâind, blagoslovindu-și bărbatul că le-a făcut prea înalte. În camera semiobscură îi zări trupul firav, așezat pe partea stângă a patului, strâns ca un copil. Nu dormea. Respira rar, cu pauze. Mama se opri în prag. Uite, mamă, pâlpâie telefonul. Ia vezi, sigur e de bine. Tania nici nu clinti. Îl citise de zeci de ori. Maică-sa luă telefonul. Ofertă last minute: explorează lumea cu Eximtur. Te dreg eu, gândi scurt.
