Mi-ai smuls o lacrimă, eu ți-am scos ochii, mi-ai atins coarda sensibilă, eu am amplificat sonorul, mi-ai întins oglinda, eu am sfărâmat reflexia, ai împrăștiat clipele, eu am împărțit zilele, ai numărat amintirile, eu le-am scăzut valoarea, mi-ai expediat greșelile, eu am schimbat destinatarul, ai furat startul, eu am depășit limita, ai pornit haosul, eu l-am întețit, ai aruncat verigheta, eu am topit aurul, ai rătăcit cărarea, eu am părăsit cuibul. Tu nu regreți, eu nu iert. Suntem chit. Ne urâm. Ex aequo.
Ana Maria Dobre-Nir
Unu, doi. Așa te număram uneori în gând, ca pe niște decizii amânate. Spuneai că iubești adânc, dar plecai ușor. Te ascultam și știam că, lângă tine, fiecare bărbat era provizoriu. Nu erai crudă, doar sinceră până la disconfort. Nu tolerai jumătăți de măsură și nici oameni prea siguri pe ei. Ți-am turnat o băutură, ai zâmbit politicos, apoi te-ai uitat deja spre ușă. Ți-a vibrat telefonul și l-ai întors cu ecranul în jos. N-am întrebat nimic. La tine răspunsurile veneau doar când nu mai foloseau nimănui.
Georgiana Gabriela Fodor
La sauna finlandeză, singură. Număr picăturile de transpirație în gând. Îmi propun să rezist. Pe măsuța de la intrarea în Spa, telefonul vibrează. Ecranul aburit pâlpâie. Mă înroșesc de căldură și privesc pietrele din bolul cu sarea. Ecranul se aprinde din nou. Mesajele curg. Sudoarea mi se prelinge peste tot. Prin porii deschiși respir ca un nou-născut. Merg la recepție în halatul alb și cer un rom. Îl dau pe gât. Citesc doar ultimul mesaj. Por favor. Încep să mă răcesc. Adios, vremurile noastre sunt despuiate.
