Locuiam într-o garsonieră, moștenire de la nașa Vera, prin care s-au perindat toți studenții familiei. Când m-am mutat în vila lui iubi, pe malul lacului Snagov, o casă cât o sută de garsoniere, în sofisticatul desert de la cină, am găsit cheile de la bolidul care mă aștepta în garaj. Gelozia, o pată de vin roșu extinsă pe o față de masă imaculată, m-a sufocat treptat, în păienjenișul unei pivnițe întunecate, acoperită de larve de fluturi, cu buzele arse de dezamăgire, așa că, de ieri m-am întors acasă.
Florentina Ghițescu
Îmi era bine unde stăteam. Aveam o casă frumoasă pe malul mării cum îmi dorisem dintotdeauna, o soție minunată și doi copii frumoși. Îmi trăiam visul. Și atunci de unde golul? De unde venea chemarea? Cum să las totul în urmă și să plec? Cum să îi rănesc pe copii și pe femeia care a fost totul pentru mine? Dar nu pot să mai respir, trebuie să plec, mă sufoc. Nu sunt pregătit să mor, vreau să trăiesc depărtările, vreau să văd cum răsare soarele din ocean și cum apune în alt ocean. Așteaptă-mă, vin.
Paul Florea
Mi se luase de viața asta într-o goană, de graba dinaintea caselor de marcat, de șoferi care dădeau flashuri în timp ce depășeam un TIR cu viteza maximă legală. Mă agasau algoritmii rețelelor sociale și emisiunile TV de prost gust, dominate de lipsa bunului simț. M-am mutat la sat, în aer curat, aud gâze-n zbor, când privesc un nor, greieri pe-nserat și privighetori. Noaptea-s stele mii, printre galaxii, le observi perfect, răstignit în fân. Timpul l-am strunit și s-a domolit, mă simt excelent și puțin poet.
