Printr-a unșpea eram mare bagabont. Nu mai știau ce să-mi facă. Mama îi reproșa tatei c-a plecat, fir-ar ea să fie de parașută, iar tata răcnea că mama m-a scăpat din mână. Nu se puneau de acord, exact ca înainte. Până la urmă m-au trimis la bunică-mea, în provincie. Păcat că n-au înțeles nimic. În loc de patru sute pe zi, puteau să-mi dea patru minute fiecare. De suflet. De belele am scăpat, dar de gaura din suflet nu. Noroc am avut cu Ana. Luca o să scape cu inima întreagă.
Ana Ludușan
M-a condus la autobuz, m-a îmbrățișat și mi-a zis: să ai grijă de tine, să nu înveți prea mult. Plecam la ai mei, să îmi pregătesc licența. O lună am citit, am scris și m-am plimbat prin grădina nesfârșită, ce se termina în pădure. M-am împrietenit cu trei căprioare, mama și doi pui. Întinsă pe pătură, înconjurată de cărți, căprioarele pășteau la un metru de mine. O împunsătură în inimă. M-am ridicat și am ajuns, ca prin vis, acasă. Soțul meu dormea lângă chiriașa noastră. Fata avea unghiile de la picioare murdare.
Iulia Biro
Crezi că m-am gândit eu vreodată că o să ajung să locuiesc acolo? Da, și pernă mi-am dus. O măsuță, să dorm cu capul pe ea și să am pe ce pune telefonul și cursurile, că am examen peste 3 zile. Apă, țigări. La început, am tot făcut drumuri, da' mi-a fost clar repede că așa nu merge, când n-am putut să mă mai țin până la baie și-am umplut holul de rahat. Greu cu toaleta la capătul coridorului, bro. Bine c-am ocupat repede o cabină, că după aia s-a îmbolnăvit tot căminul, îți dai seama ce-a fost.
