- Bună, Marty!
- Malut, "domn profesor". De fapt, te salut, prietene!
- Ha, ha! Aproape că uitasem de "malutul" tău simpatic. Mai ai poftă să asculți puțină "suzică"?
- Sigur! Mi-ai rămas dator cu Mathäus Passion.
- Clar... Nu mă pun cu vigilența ta. Cred că pe Marte nu se trage chiulul.
- Chiulul... Cum se traduce cuvântul ăsta? Să mă uit în dicționar.
- Te poți uita după ce terminăm lecția de azi. De acord?
- Sigur! Acum Bach.
- Mathäus Passion - Patimile după Matei. Sunt povestite ultimele zile ale lui Iisus - trădarea, judecarea, răstignirea, îngroparea - așa cum au fost redate în Evanghelia după Matei, considerată cea mai veche Evanghelie scrisă. Haide să ascultăm întâi corul de deschidere, cu acompaniamentul orchestral. Te va impresiona!
- Aparatul meu mi-a tradus câte ceva. Cântau despre "mielul lui Dumnezeu cel nevinovat care a purtat toate păcatele noastre..."
- Așa este! Pot spune că în acest început de oratoriu avem o privire generală asupra esenței Patimilor lui Iisus Hristos. Dintre cei care au cântat cu tot corul, se vor desprinde personajele: Hristos, Iuda, Petru, Pilat din Pont, o sclavă și multe altele. Dar pe tot parcursul acestui oratoriu va exista un personaj care ne spune ce se întâmplă. Este chiar Evanghelistul, cu rol de povestitor. Cum tu știi bine limba engleză, mă gândesc să îți dau ocazia să afli mai multe despre acest tip de rol, chiar din gura tenorului austriac Daniel Johannsen. La ora actuală este considerat cel mai căutat interpret, potrivit cu rolul Evanghelistului (rol ce se află și în alte lucrări religioase ale lui Bach).
- Vai ce interesant! M-a dat gata!
- O, ce expresii folosești!
- Nu e corect?
- Este și corect și... colorat. Îmi place! Haide să revenim la oratoriul nostru. Vom mai asculta împreună doar câteva fragmente. Poate, în viitor, îl vei asculta în întregime.
- Tu doar îmi deschizi poarta.
- Și ți-o mai deschid cu o arie de soprană, care ne va spune că Mântuitorul vrea să moară din dragoste, pentru ca pedeapsa judecății de apoi să nu cadă asupra sufletului nostru. Interpreta este soprana franceză Sabine Devieilhe, iar această arie este secondată de flautul de lemn, instrument din epoca lui Bach.
- O frumusețe! M-a umplut de liniște.
- Și pe mine. O frumusețe! Și tot o frumusețe este și coralul pe care doresc să îl asculți. Este preferatul meu!
- Mi-a plăcut și mie mult. Mai putem asculta ceva?
- M-am gândit la finalul oratoriului care spune cam așa: "Ne-am așezat plângând și te chemăm în mormânt: Odihnește-Te ușor, odihnește-Te ușor"... Deși momentul înmormântării este foarte trist, muzica pare a lăsa loc speranței. Haide să o ascultăm!
- Ai avut dreptate, nu am rămas îndurerat, ci am simțit ce spuneai tu - o speranță. Cred că încep să mă pricep la sentimentele pământenilor.
Îmi place concluzia la care a ajuns Marty. S-ar putea să se transforme în om? Glumesc. Care ar mai fi hazul, dacă nu ar rămâne micuțul nostru marțian pe care îl așteptăm sâmbăta viitoare? Până atunci... Malut!
(va urma)