- Bună, Marty! Atenția cu care ai ascultat exemplele de săptămâna trecută, maturitatea cu care le-ai înțeles, îmi dau curaj să merg mai departe în același mod. Te întreb, totuși, dacă nu cumva te-ai "săturat" de acest gen de lucrări. Mă tem să nu te obosesc prea tare.
- Ai uitat de piramide? Pentru mine, ca marțian, toate lucrările astea monumentale îmi amintesc de ele. Așa că nu te teme. Nu vreau să te oprești.
- Bine! Atunci vom mai vorbi despre alte două lucrări monumentale: "Missa în si minor" (sau "Marea Missă catolică") și Magnificat - un imn de slavă compus de Bach pentru sărbătoarea Crăciunului. Ambele lucrări sunt cu texte în limba latină, după tradiția slujbei catolice.
- M i ss a! Țin minte denumirea. O clipă... da, da, da. De la Palestrina: Missa Papae Marcelli.
- Sigur că da! Missa este legată de slujba din bisericile catolice. Structura ei cuprindea câteva secțiuni obligatorii: Kyrie, Gloria, Credo, Sanctus, Benedictus și Agnus Dei. În timp, compozitorii au adăugat și alte părți, așa că la Bach, în Missa în si minor, iată cât de multe secțiuni sunt:
Kyrie I
Christe
Kyrie II
Gloria
Et in terra pax
Laudamus te
Gratias agimus tibi
Domine Deus
Qui tollis
Qui sedes
Quoniam tu solus sanctus
Cum sancto spiritus
Credo in unum Deum
Patrem omnipotentem
Et in unum Dominum
Et incarnatus est
Crucifixus
Et resurrexit
Et in Spiritum Sanctum
Confiteor
Et expecto
Sanctus
Pleni sunt coeli
Osanna in excelsis
Benedictus
Agnus Dei
Dona nobis pacem
- Știu că nu le ascultăm acum pe toate. Ce alegi?
- Pentru început, chiar prima secțiune: Kyrie eleison, care înseamnă "Doamne, miluiește-ne!" în greaca veche.
- Mă gândesc că vrei să ascultăm secțiunile de bază. Atunci, ghicesc că urmează Gloria.
- Chiar asta urmează, dar m-am gândit să o cuplăm cu ceea ce vine după, adică Et in Terra pax, tradus...
- ... și pace pe Pământ!!!! Atât de important! Pe Marte este întotdeauna pace.
- Ce ai zice de un mic experiment?
- Vreau! E ceva greu?
- E foarte ușor, dar sper să rămâi treaz. Te provoc să asculți Credo cu ochii închiși.
- Dar să nu văd eu instrumentiștii și soliștii?
- Tocmai asta este. Interpretarea de excepție a orchestrei filarmonice din Berlin, sub bagheta dirijorului Herbert von Karajan (1908 - 1989), unul dintre cei mai mari dirijori ai secolului XX, ne apare doar cu imaginea afișului, așa că îți poți permite să închizi ochii. Vei auzi și două voci împletite cu măiestrie de Bach: o soprană și o altistă. Haide să închidem ochii!
- A fost minunat! Cum să adorm? Cu ochii închiși am fost învăluit de muzică, am simțit că mă pătrunde. Voi ține minte experimentul pentru școala de pe Marte.
- Excelent! Uite, Marty, poate te gândești că ascultăm în continuare secțiunile "obligatorii". Ar fi Sanctus, Benedictus și Agnus Dei. Toate sunt frumoase. Dar eu am un alt plan, sper să îți convină: vom asculta Agnus dei (Mielul lui Dumnezeu), care în această Missă nu este ultima parte și vom încheia audiția cu Dona nobis pacem, coralul final solemn.
- Mielul lui Dumnezeu. După aparatul meu de auzit, că urechi nu am, cred că vocea care a cântat adineauri a fost cea mai potrivită cu vorbele, cu mesajul.
- Da, Marty, a fost cea mai potrivită. Este vocea contratenorului britanic Iestyn Davies, cunoscut atât pentru roluri din opere, cât și pentru interpretări ale muzicii vechi.
- Și acum, coralul final?
- Dona nobis pacem (Dă-ne nouă pace). Da. Aici este cântat de Corul Băieților Sf. Toma și Corul Gewandhaus, acompaniate de Orchestra Gewandhaus din Leipzig, dirijată de Herbert Blomstedt. Piesa a fost finalul unui concert din 9 octombrie 1999, la Biserica Sf. Nicolae din Leipzig.
- Sunt plin de muzică! Ce orchestră! Ce cor! Bărbați, femei, copii. Cu asta vreau să rămân pe azi. Poate o mai ascult o dată. Mai doreai să îmi spui ceva?
- Doream să îți zic un singur lucru, care mi se pare deosebit. Despre dirijorul Herbert Blomstedt care are acum 98 de ani și încă dă concerte mult apreciate. Zilele trecute, pe 25 și 26 martie 2026 a susținut două concerte grele la Norrköping, în Suedia, cu orchestra cu care a debutat în urmă cu 70 de ani. A dirijat două simfonii de Johannes Brahms - a treia și a patra.
- Stai! Eu am peste 160 se ani și sunt copil pe Marte. 98 e așa de mult?
- Socotește și tu, că ești bun la matematică.
- Aoleu, chiar! Ar avea cam 2000 de ani la noi...
- Am făcut o mică paranteză care ar trebui să ne dea de gândit...
- Îți promit să fiu și eu activ până la 2000 de ani!
- Serios? Bravo! Voi încerca să verific dacă te ții de cuvânt... Ha, ha! Deocamdată, te aștept sâmbăta viitoare.
Îi așteptăm și noi pe cei doi, fix peste o săptămână. Vă pot mărturisi că mă impresionează și pe mine performanța dirijorului suedez. Mi-aș fi dorit să fiu în sală...
(va urma)