- Bună, Marty! Ce mormăi tu acolo? Nu înțeleg.
- Mă uitam în dicționar la cuvântul "chiul". Zice așa: sustragere nemotivată de la îndeplinirea unei obligații, a unei datorii...
- Și cine chiulește? Eu?
- Dacă nu termini subiectul de data trecută și te sustragi nemotivat...
- Ha, ha! Înțeleg. S-au cam inversat rolurile aici. Elevul este mai sever decât profesorul. Noroc că înțeleg de glumă. Sigur. Nu am uitat. Trebuia să mai vorbim despre Magnificat.
- Spuneai că este un imn de slavă.
- Da. I se mai zice și Cântecul Mariei. Textul îl găsim și într-un cânt gregorian executat în biserică.
- Îl putem asculta?
- Sigur!
- Ce muzică simplă.
- Așa este. Și vei vedea cum Bach a creat pe aceleași cuvinte o lucrare complexă. Vor fi unsprezece secțiuni de sine stătătoare, multe arii, dar și momente în care corul și orchestra creează atmosfera festivă.
- Abia aștept să ascult și eu.
- Cred că îți amintești experimentul de săptămâna trecută când ai ascultat cu ochii închiși.
- Ce mult mi-a plăcut! Țin minte și numele dirijorului: Herbert von Karajan
- Bravo, Marty! Surpriza plăcută va fi aceea că, de data asta îl vom auzi și îl vom și vedea pe Karajan dirijând. Va fi o experiență de neuitat, pentru amândoi. Însă, înainte de toate, vreau să știi că orchestra care va cânta Magnificat, este orchestra filarmonicii din Berlin pe care Herbert von Karajan a condus-o timp de 34 de ani (1955 - 1989). Iar această orchestră, fondată în anul 1882, a avut la pupitru mulți muzicieni celebri. Îți dau câteva nume: Richard Strauss, Gustav Mahler, Johannes Brahms, Edvard Grieg. Au mai fost dirijori, dar eu ți-l menționez acum doar pe acela care a condus șapte ani această orchestră - din 1945 până în anul 1952 -, deoarece a fost un dirijor cu care ne mândrim și noi: Sergiu Celibidache.
- Român.
- Desigur. Ascultând exemplul de azi, vei avea ocazia să vezi și sala în care concertează Berliner Philharmoniker (denumirea în limba germană!). Dar știu că ești curios să vezi și cum arată clădirea în exterior. Iat-o!
- Ooo! Arată destul de modern. Nu prea mă pricep la anii pământeni. Ziceai ceva de 1882. Atunci s-a inaugurat?
- Stai o clipă. Nu te zăpăci. Orchestra s-a înființat în anul pământean 1882. A funcționat în mai multe clădiri și abia în 1963, la 15 octombrie, a fost inaugurată sala actuală. Cine crezi că a dirijat primul concert?
- Herbert von Karajan?
- Herbert von Karajan, care a dirijat atunci Simfonia a IX-a de Beethoven. Dar noi doi vom apăsa pe buton și vom asculta Magnificat de Bach. Sper să nu te sperii că durează mai mult, dar ar fi păcat să nu ascultăm toată lucrarea.
- Cred că ce am văzut acum nu seamănă cu nimic. Mâinile dirijorului parcă îmi desenau muzica. Nici nu avea baghetă! Ai observat? Și în părțile acelea în care stătea la clavecin. Uneori cânta și el. Mi-a plăcut totul mult de tot! Nici nu a durat prea mult. Ai vrut tu să mă sperii?
- Doar te-am prevenit... Dar îmi pare bine că impresiile tale coincid cu ale mele! Sunt la fel de încântat.
- Nu-i așa că pentru astăzi e destul? Asta e impresia cu care doresc să rămân!
- Bine! Rămâne să ne vedem sâmbăta viitoare cu alte capitole din creația lui Bach. La revedere!
"Ne vedem sâmbăta viitoare cu alte capitole din creația lui Bach." Mi-a luat vorba din gură. Remarc un singur lucru: "copiii" ăștia nu au spus nimic despre sala de concert. Pe mine m-a încântat mărimea și forma ei originală. Este unică! Abia aștept următoarea întâlnire cu cei doi și... cu voi!
(va urma)