- Bună, Marty! Am impresia că dorești să mă întrebi ceva. Spune!
- N-ai pomenit nimic despre opere. Știu că Händel a scris o mulțime. Bach câte a scris?
- Bach nu a scris nici măcar o operă. Este, probabil, singurul gen muzical al vremii pe care nu l-a abordat.
- Atunci, ce altă muzică a mai scris?
- Foarte multă muzică instrumentală, despre care te voi ajuta să-ți faci o idee. Toată viața sa, Bach a cântat la orgă. Atunci când era în biserică, de multe ori se lăsa pradă fanteziei și improviza ore întregi, din dragoste față de acest instrument atât de complex, care sună uneori ca o întreagă orchestră.
- Îmi amintesc foarte bine senzația de înălțare pe care am avut-o când mi-ai cântat tu ceva la orgă, după ce mi-ai explicat cum este ea alcătuită.
- Acum pot să-ți mărturisesc că îți cântasem un coral de Bach. Făcea parte dintr-o întreagă colecție de corale, numită de el Orgelbuchlein ("Cărticică pentru orgă"), care cuprinde 46 de corale gândite pentru liturghiile de duminică și pentru alte sărbători creștine. Mă gândesc să mai ascultăm câteva. Am ales trei corale, dar acum ți le prezint diferit. Nu vom vedea interpretul. În schimb, vom putea urmări partitura după care cântă.
- Vom urmări? Poate tu!
- Ha, ha! Știu. Dar și tu vei putea să observi complexitatea partiturilor pentru orgă, acest instrument-orchestră. Va fi interesant.
- A fost foarte interesant să ascult și să văd notele de pe portativ. Acum înțeleg mai bine. Ce apare sus se cântă cu mâinile și linia de jos arată ce cântă picioarele. Ce complicat trebuie să fie!
- Sigur că nu este simplu, dar de aceea există studiu. Lucrezi până îți iese. Haide să vedem un foarte scurt fragment în care partea cântată de picioare necesită multă agilitate.
- Grozav! Organistul ăsta ar putea câștiga și un concurs de alegare, după cât își antrenează mușchii. Chiar grozav! Mă bucur că mi l-ai arătat. Ce a mai compus Bach pentru orgă?
- Pe lângă aceste corale din Orgelbuchlein mai sunt cam 100 de alte corale.
- Ce multe!
- Stai să-ți mai spun: tot pentru orgă a mai scris sonate, preludii, toccate, fantezii, fugi, plus concerte, dintre care trei sunt transcrise după concertele pentru orchestră de coarde de Vivaldi.
- Oho!!! Dintre toate lucrările astea, pe "marțianul meloman" ce-l sfătuiești să-și treacă pe lista cu audiții?
- Toate sunt frumoase, dar, de o mai mare popularitate pentru marele public...
-... sau "micul" public - adică eu...
-... se bucură Toccata și Fuga în re minor. Este un cuplu de piese agreat de toată lumea și, de aceea, mult cântat, fie ca atare, fie în diferite versiuni orchestrale. Eu am ascultat această lucrare și într-o versiune orchestrală în care registrele orgii erau înlocuite de instrumente de suflat - în special alămuri - , dar am avut norocul s-o ascult și să rămân "gură-cască", undeva, pe stradă, în fața unei catedrale, în interpretarea a doi acordeoniști. Dacă nu-i vedeai, puteai să juri că-i orgă. Și, când te gândești că ei stăteau acolo și cântau pentru ca trecătorii să le arunce un bănuț. Asemenea interpreți de talent...
- Scuze, dar asta numai pe Pământ se poate întâmpla. În niciun caz pe Marte.
- În fine, ai notat?
- Da. Toccata și Fuga în re minor de Bach.
- Liniște! Să o ascultăm pe toată.
- Piramidă. Asta a fost. Marțienii vor încremeni ascultând-o!
- Cred. Dacă sunt profunzi ca tine... Ce zici? Încheiem pe azi?
- Aș mai dori ceva, dacă se poate.
- Iar ești bine crescut... Spune, te rog!
- Sunt foarte curios cum o fi sunând la acordeon, dar nu știu cum să fac să ascult. Poți tu să mă ajuți?
- Încerc. Ia să căutăm... Aaaa! Perfect. Am găsit ceva. Să îi dăm drumul.
- Eu nu mai am nimic de zis. A fost grozav!
- Pauză?
- Pauză. Până sâmbăta viitoare.
Ne impresionaseră oratoriile și celelalte lucrări ale lui Bach, dar ce spuneți de orgă? Notați-vă și voi "Toccata și Fuga în re minor". Sper că v-a plăcut!
(va urma)