- Acum să-ți vorbesc și despre lucrările pentru clavecin. Sunt multe și pentru toate nivelurile de pregătire, de la piese ușoare, scrise pentru micuțul Friedemann sau pentru Anna-Magdalena, mici preludii, invențiuni la două și trei voci, până la fugi, suite, toccate, fantezii și chiar concerte.
- Un cuvânt deosebit: invențiuni. Ce sunt? Un fel de invenții ca cele ale lui Leonardo da Vinci? Sau poate ca ale lui Edison, Tesla, Coandă? Sau Fleming?
- Ha, ha! Și de ei ai auzit? Nu, Marty! Invențiunile lui Bach sunt lucrări muzicale destul de scurte, la două și trei voci. Desigur, nu este vorba de voci umane, ci fiecare "voce" înseamnă o linie melodico-ritmică ce se împletește cu celelalte, după regulile polifoniei.
- Polifonia. Nu am uitat. Polifonia vocală... Polifonia instrumentală...
- Foarte bine. Mă gândesc să îți fac cunoștință cu câteva invențiuni la două voci. Sunt în număr de 15 la două voci și tot atâtea la trei voci. Ca să îți fie mai clar ceea ce asculți, trebuie să îți spun că un principiu de bază în împletirea vocilor este imitația. Adică o voce expune o temă și, după ea, va intra cealaltă voce. Iată prima invențiune, în Do major, cântată la clavecin.
- Da! Am putut urmări dialogul vocilor. Foarte interesant!
- Nu-i așa? Stai să vezi a doua invențiune. Acolo va fi un canon. Nu e nevoie să mă întrebi ce înseamnă, fiindcă cineva îți va explica îndată. Exemplul cel mai simplu, bine cunoscutul Frère Jacques.
- Aaa! Am înțeles! Cea de-a doua voce începe după un timp și cântă exact ce a cântat prima voce. E decalat, dar se potrivește foarte bine.
- Acesta este cântatul în canon. Cea de-a doua invențiune la două voci (în do minor) va fi în mare măsură un canon. La început vocea de sus va intra prima și cea de jos va cânta același lucru, apoi vocea de jos va fi prima, fiind imitată de cea de sus. Sper că vei putea urmări acest parcurs.
- ... cât de cât...
- Haide să ascultăm!
- Să știi că am reușit să urmăresc. M-am zăpăcit în câteva momente, dar am revenit. Cum o fi făcut Bach ca să se potrivească atât de bine? Nu e nevoie să-mi răspunzi.
- Nu e nevoie. Mai bine mai ascultăm o invențiune. Numărul opt, în Fa major.
- Invențiunile sunt scrise pentru fii lui și pentru soție... Hm... mie nu mi se par nici astea ușoare.
- Te cred, tu nu studiezi încă niciun instrument, dar elevii cântă aceste invențiuni fără probleme. O ascultăm tot pe cea în Fa major în interpretarea unui copil în vârstă de 6 ani. El cântă la pian, nu la clavecin.
- Ce copil talentat! Și drăgălaș. Pot să mă împrietenesc cu el?
- Dorul tău de joacă mă emoționează. Cum vezi un copil, ți-l dorești prieten. Dar eu nu te pot ajuta în această problemă. Din păcate. Pot însă să te mai înveselesc puțin cu ceva special.
- Vreaaau!!!
- Înainte de încheiere vom asculta aceeași invențiune interpretată la orgă, așa că una dintre voci va fi cântată cu... picioarele.
Vă asigur că Marty s-a înveselit. Dar voi? În ceea ce mă privește, pedalierul orgii mă fascinează de fiecare dată. Acum vă zic: "pe curând, ne revedem peste o săptămână!"
(va urma)