- Să știi că mie îmi place clavecinul foarte mult. Dacă mai ai lucrări de Bach pentru clavecin, eu mai vreau. Dar aș mai avea o dorință. Mi-l amintesc pe clavecinistul cu care m-am delectat la primul meu popas pe Pământ, atunci când mi-ai prezentat instrumentele. Știu și acum numele lui: Jean Rondeau.
- Ai gusturi bune. Îl vom găsi pe Jean Rondeau. Dar haide să alegem ceva semnificativ. Mă gândesc la Variațiunile Goldberg.
- De ce se cheamă așa?
- Pentru că Goldberg, care era un clavecinist talentat, fost elev de-al lui Bach, era angajat în slujba unui diplomat rus aflat la Dresda, iar rusul nu putea adormi până când nu-i cânta clavecinistul ceva frumos. Bach i-a scris 30 de variațiuni, care poartă numele primului lor interpret.
- Pe post de somnifer... hahaha!
- Sau cântec de leagăn. Ascultăm câteva?
- Mai întrebi?
- Bine. Să începem cu începutul. Prima secțiune, Aria. O vom întâlni și la final, după cele 30 de variațiuni.
- La început am fost dezamăgit că văd numai o poză. Dar mi-am amintit că pot asculta cu ochii închiși și a fost incredibil. Atât de frumos, atât de liniștitor! Nu am adormit pentru că doream să ascult până la capăt, dar dacă aș fi vrut să dorm, imediat aș fi intrat în lumea viselor.
- Am simțit la fel ca tine. Acum haide să ne trezim și să îl ascultăm pe Jean Rondeau interpretând prima variațiune.
- Frumos! Mai vreau!
- Bine, copile, parcă îmi ceri încă o bomboană. Iar eu am să îți dau un fel de supliment amuzant la această primă variațiune.
- Ha, ha! Ce fel de note erau alea? Picături de ploaie? Tu poți să le descifrezi?
- Eu nu pot, dar buna mea prietenă, Sara, le folosește cu mare ușurință. Spre mirarea mea!
- Cred că aș putea și eu...
- Nu te contrazic, dar acum haide să mai ascultăm o variațiune din același album. Numărul 16.
- Ah, ce mult mi-a plăcut! Ai văzut cum mișca degetele? Nici nu știu cum să explic.
- Cred că te referi la triluri, fiindcă în această variațiune sunt chiar foarte multe, iar la Jean Rondeau sună ca ciripitul unor păsări. Sunt ornamente care înfrumusețează muzica. Mă bucur că le-ai sesizat. Să vedem și variațiunea XX, cu același interpret.
- Foarte interesant cum îi merg mâinile în sus și în jos și cum se încrucișează uneori.
- La această variațiune poți vedea cel mai bine cum fiecare voce are drumul ei.
- Polifonia. Nu-i așa? Am înțeles bine?
- Da, Marty! Ai înțeles perfect! Mai am ceva interesant pentru tine. Îți amintești că Aria de la început se repetă la sfârșit. La clavecin, desigur. Dar Jean Rondeau a făcut un frumos experiment.
- Clar! Are spirit de marțian! Aș putea să îl cunosc?
- Nu cu ajutorul meu... Haide să îți explic ce e cu experimentul. Pe timpul lui Bach se practica obiceiul transcrierii unor lucrări deja existente. Chiar el însuși a aranjat pentru orgă sau clavecin concertele de vioară ale lui Vivaldi. Uneori a reutilizat sau transformat unele compoziții proprii. În același spirit, Rondeau și un mic grup de instrumentiști (flaut de lemn, viola și viola da gamba) reuniți în formația de muzică veche Nevermind, au transpus cu talent Variațiunile Goldberg pentru clavecin și cele trei instrumente.
- Ce interesant!
- Iată ce spune Rondeau despre experiența lor: Aș argumenta că lucrarea câștigă foarte mult. Noi - întrucât această transcriere a fost creată colectiv de toți membrii ansamblului Nevermind - am fost cu adevărat surprinși de cât de natural a prins viață această versiune și de modul în care a scos la iveală elemente textuale care pot rămâne mai ascunse în versiunea solo pentru clavecin.
- Ascultăm?
- Doar Aria, ca încheiere.
- Ce frumos sună flautul! Gata cu clavecinul?
- Nici vorbă. Știi tu obiceiul meu... să las la urmă ce-i mai bun. Dar pentru azi e gata. Vedem despre ce este vorba foarte curând... peste o săptămână.
Foarte interesante experimentele lui Jean Rondeau. A știut Marty că preferatul lui este chiar un muzician valoros. Ce se va întâmpla peste o săptămână vom vedea și noi, mai ales că va fi "ce-i mai bun".
(va urma)