Mă sperie egoismul oamenilor, doctore, mai ales al celor care cândva îmi erau dragi. De exemplu, ieri, a venit baby, plângând, de la frizerie, panicată toată. Pe cine trebuie să bat, am întrebat-o. Scârba mi-a tăiat un centimetru în plus, zice ea. Ce atâta dramă, la mine nu te gândești?, zic eu. Acum trebuie să îmi caut altă iubită cu părul mai lung. Îmi tot răsună în cap vorbele ei: Du-te dracu', și tu și soră-ta. Ce vină avea sora dumneavoastră, chiar nu înțeleg. Soră-mea-i frizerița, doctore, nu ești deloc atent.
Titela Durnea
În noaptea aceea, blocul a început deodată să geamă, ca un animal rănit de indiferența omului. Pereții au scrâșnit puternic. Am simțit pământul clătinându-se sub mine, ca o barcă în derivă. Inima îmi bubuia în pieptul strivit. Am auzit voci: rugăciuni, nume, frânturi de vieți, deși nimeni nu vorbea. Apoi s-a lăsat tăcerea. Grea și sumbră. Spre dimineață, când prima fâșie de lumină a pătruns în adăpostul strâmt, am înțeles: nu pământul îmi vorbise, ci frica din noi. Și tot ea ne-a ținut împreună.
Ionuț Morariu
Singura diferență între mine și un nebun e că eu nu sunt nebun. Ce dacă aud voci? Ca să mă păzesc, îmi zic în tot locul: doar atât am de făcut, să nu fac nebunii. Nu ca ieri, alaltăieri și ca-n toate zilele de când înot în datorii. Vă spun. Mă bălăceam în ele ca porcu-n mocirlă. Umblam cu cardul gol, descoperit până la limita decenței, și nici că-mi păsa. Însă acum, s-a isprăvit. Overdraft am pus vocilor mele. Că cine răspunde nebunului după nebunia lui, asemenea lui este.
