Am pus-o să stea pe scaun, în bucătărie, și-am luat-o la întrebări. Ne învârteam în jurul ei, eu și Veta, unul cu palma grea, altul cu sucitorul greu din lemn. Mi-a venit acasă tatuată, pramatia, cu buze și unghii negre, cu cercei și lănțicuri vârâte prin toate cele. Când palma mea grea cădea, plângea și ea și Veta. Când lovea Veta, plângea și ea și eu. În cele din urmă, s-a dus în baie și s-a spălat, jurând că n-o să mai joace teatru cu trupa școlii. S-au dus tatuajele făcute cu markerul, dar vânătaile au rămas.
Dana Popescu
În fiecare searǎ, înainte sǎ ies, joc alba-neagră cu cealaltă eu. Îi testez anduranța șoptindu-i că nu există scăpare, că oamenii au învățat să privească fără să vadă. Ea îmi răspunde, încăpățânată, să rezist: undeva există o ușă deschisă, o dimineață în care vom pleca. Între noi două se rupe, în fiecare seară, câte puțin din mine. Ies, le zâmbesc clienților, iar masca-mi devine o a doua piele. În spatele ei, una numǎrǎ nopțile. Cealaltǎ, așteaptǎ diminețile. Invariabil, una dintre noi pierde. Dar supraviețuim.
Cristian Nedelcu
Îngerul ședea pe partea dreaptă a crucii, cu aripile atârnând ca două mâneci goale. Lăcrima mut, însă lacrimile se pierdeau pe drumul către pământ. Pe partea stângă, diavolul își aprinse luleaua, trase un fum adânc în piept și își potrivi mai bine coroana de spini între coarne. Albinosule, vrei să-ți curm durerea, sau crezi că poți îndura până la apus? Îngerul nu păru să-l fi auzit. Diavolul mai întrebă o dată și, văzând că îngerul se încăpățâna să tacă, ridică privirea spre cer și strigă: Tată, de ce m-ai părăsit?
