Am văzut-o prima dată într-un coșmar, altădată, în zorii zilei, abia mă trezisem, ea mă privea din fotoliu în timp ce dormeam, s-a crăpat și dezintegrat când am deschis ochii. Astăzi, când am mers la piață m-am simțit urmărit, am întors capul, ea s-a tras în dosul casei de la colțul străzii, nu înainte de a mă înfiora cu privirea de smoală și zâmbetul de gheață. La prânz, s-a așezat cu tupeu lângă mine, la masă. Mi-a cerut un whisky, am băut amândoi. Mi-a spus apoi că e timpul. Și am ajuns la El.
Dorin Vasile
La noi în sat lumina cunoașterii ajungea târziu și, când ajungea, era gata obosită. Nu aveam televizor. Nici cinematograf. În fiecare săptămână, nea Sandu lua rata spre oraș. Mă duc la fi-miu, are video. O rudă ne-a șoptit că nu ajungea acolo. Poate nu voia să deranjeze. De fapt, se întâlnea în parc cu o doamnă bine. Irina Margareta. Când se întorcea, ne strângeam în jurul lui și ne povestea ce văzuse la băiat. Un film polițist. Mai tot timpul începea așa: era unul bun și unul rău. Și toți vorbeau cu aceeași voce.
Octavia Buhociu
Acum vorbesc eu, că te cunosc: în Dubai nu ai fost ca să ai de unde te întoarce mândru, deci nu ești în rândul lumii, Netflix nu ai instalat și nu ai habar de seriale și filme în vogă, piscină la casa nu ai. Deci? Acum vorbesc eu că mă cunosc și mai bine: știu să fac un meniu echilibrat la 3 euro de persoană, am observat și filmat un curcubeu minunat în plină noapte, îmi place să mă plimb prin Amsterdamul lui Brel, am încă amintiri din 4 martie 77. Ei? Mai că ar compensa, Dulce și amar. Treci mai departe.
