Îngerul meu ține post negru când greșesc. Demonul sărbătorește. În adolescență, am învățat să le dau sarcini diferite. Îngerul scria poezii. Demonul le rupea și le arunca pe fereastră. Într-o seară, am lovit un om cu mașina. Traversa printr-un loc nepermis. Îngerul a vrut să sun la ambulanță; demonul, să fug. Am rămas pe loc, tremurând, până când farurile altcuiva au luminat scena. L-am ținut de mână până am auzit sirenele. La spital, am simțit cum demonul tace. Nu dispăruse. Doar învățase să aștepte altă noapte.
Andra Toropoc
Mai bine corupt decât ucigaș, mă încurajam privind soldul noului cont bancar pe care-l făcusem. Creștea frumos de câteva zile, de când îl prinsesem, după o luptă grea, pe dealerul de droguri de la școală. Comitetul de părinți m-a crezut când le-am spus că dosarul a fost rezolvat și închis, ca și făptașul. Doar că acesta era captiv în casa mea iar eu transportam marfa în locul lui. Asta după ce mi-a trecut șocul imens, căci traficantul pe care fusesem la un pas să-l împușc era propriul meu frate.
Cecilia Fofiu
Lălăind prin oraș dau de Vivi alături de un tip chipeș. Ce faci fată, nu te-am văzut demult, te-ai măritat? N-apuc să răspund. Continuă tot ea, exaltată, el e Geo, logodnicul. Polițist. L-am cunoscut la Sovata. Mă iubești pui?, se înghesuie ea ostentativ în el clipind alintat. Neapărat, zâmbește omul stingher. Îmi pupă mâna galant și-mi surâde ravisant. Toată ziua mă frământ, de unde-l știu, de unde-l știu? Abia spre seară mă luminez. Recent am năvălit în lift peste Lena, de la șase, atârnată de gâtul unui polițai.
