Trimite-mi cartea, spune el autoritar. V-am trimis-o acum un an. Cine știe în ce groapă a ajuns. Trimite-mi-o acasă, scriu dacă am timp. Scriu dacă am timp, murmură ea cu o înțepătură în coșul pieptului. După numai câteva zile o sună: ești un mare scriitor, să înnebunesc, nu alta. Femeia ascultă, îi tremură picioarele. A năvălit peste ea ca un taifun, o sună de două ori pe zi, ea răspunde în silabe, pe e-mail. O anunță că vine. Tremură ca varga, unde să se ascundă? Când a văzut-o, a zis: pardon și i-a întors spatele.
Daniela Toader
Își pune două ouă umplute pe farfurie și dă mai tare. Îi plac șlagărele anilor '80. Când se termină, își toarnă un pic de vin alb. Apoi mută de pe un canal pe altul. Nu mai găsește nimic. Cinci, patru, trei, doi, unu, artificii. N-a fost un an ușor. I-au murit trei pisici și un unchi de gradul doi. Ploile au găurit țiglele și vânturile au trântit prunul peste gard. Așa a fost să-i fie. Își mai toarnă un pic de vin și se trage lângă aragazul alb, pe gaz. O să le rezolve pe toate când o să se trezească.
Oana Sivu
Mereu a căutat femeia desăvârșită. Și o găsise. Tăcută în noblețe, senină ca o zeiță, cu un nume pe măsură. Pygmalion o contemplase tăcut în atelierul său. În sfârșit era fericit, atinsese idealul: femeia-zeiță avea încorporate chiar și circuite pentru a-i încălzi siliconul la 37 de grade. Viața lor ar fi continuat netulburată, dacă într-o zi nu i-ar fi căzut un pahar pe jos. Și atunci o auzise: nepriceputule. Pusese mâna pe telefon și în trei ore cei de la Realbotix veniseră să o ia la service pe Galateea.
