Știi cine sunt? El a privit pasărea și a clătinat din cap. Sunt Aetos Dios, vulturul care i-a mâncat ficatul lui Prometeu. Bine, dar. Nu, Hercule nu m-a ucis. Ar fi făcut-o, dar Zeus m-a salvat. M-a trimis însă înapoi pe Pământ să vă sfâșii inimile, fără a mă putea întoarce înainte de a le frânge pe toate. Vulturul a mușcat iar. Bărbatul a gemut și capul i-a căzut în piept. Lipită de zidul de piatră fata zâmbea clipind din gene. Aștepta ca bărbatul să ridice ochii și să o privească. Părea timid.
Cecilia Fofiu
În castelul confiscat de la grof locuiam puzderie de țânci. Împărțeam curtea cu o șaretă mânată de moș Eli. Amiaza, când omu' moțăia, hâțâiam amarnic bancheta cocoțată pe arcuri mari. În casa fostului portar trăia și o babă. O cotoroanță. Pândea de după perdele și-l striga pe moș Eli care năvălea, mai în glumă, cu scorbaciul. Totuși, odată, m-a atins peste buci. Smiorcăit, i-am pârât pe bătrâni lui tati. Încruntat, mi-a șters mucii și m-a uluit, bine ți-au făcut. Și biata Rașela și Eli au suferit bugăt în surghiun.
Andra Toropoc
După divorț am început să fac ture mai lungi. Psihologic eram bine, transmiteam datele corect, rar mă intersectam cu cineva și nimeni nu se plângea de mine, așa c-am fost lăsat aici sus și câte-un anotimp întreg. În pauze adesea mă plimb în jurul stației, iar Ovidiu și Napoleon mă secondează lătrând veseli. Nu știu cum s-au pripășit prin creierii munților, erau speriați dar eu i-am hrănit, i-am botezat și i-am învățat să privească norii care alunecă domol printre creste. Azi sunt cumulus, le spun, va fi vreme bună.
