Trezit la șapte, îmbrăcat în viteză în salopetă, echipat cu geanta cu scule, la și cinci am plecat cu scârțâit de roți din parcare. M-am uitat în retrovizoare. Sexy. Ascult știrile și, între două drone, un viol și-o delapidare, ajung la destinație. Sun hotărât la interfon, îmi răspunde ea: Instalatorul? Timidă, recunoaște că nu mai e nevoie de mine, că uitase să bage mașina în priză și de-aia nu mergea și că, de rușine, mă invită sus, la o cafea. Pe loc realizez că nu m-am spălat pe dinți, intru-n panică și-o tai.
Ionuț Morariu
Dacă cineva întreabă, înseamnă că e pregătit pentru răspuns. Fie el copil, bătrân sau chiar instalator. Întrebarea e ghimpele sufletului, a murmurat moș Vasile, și trebuie scos cu grijă, însă trebuie scos. De asta i-am spus băiatului cum au intrat rușii peste noi în case, cum au schingiuit și i-au ucis mama. Și că eu am instalat-o alături de cei înainte duși. Mă întrebi dacă nu e cruzime să zvârli adevărul în fața unui copil. Doar atât am să-ți spun. Că ești sau nu ești, totuna. Important e să nu se uite.
Ana Ludușan
Se așază în fața mea. Consiliem pe cei aflați în dificultate. Femeie frumoasă, îmbrăcată cu gust, se uită furiș la mine și zice: mă otrăvesc. Clipesc. Prin țevile de la calorifer. Clipesc. Se înroșește la față, începe să zbiere: Mi-a poruncit să cred în Raiul pe pământ. Am spus: nu am dovezi. Atunci m-a dat pe mâna lui Ucigă-l toaca. Știi, lumea este o instalație uriașă, de canale, prin unele suntem alimentați, prin altele suntem evacuați. După pofta instalatorului. Pe mine mă otrăvesc prin țevile de la calorifer.
