Am fost diagnosticată cu o boală incurabilă. Încă nu mă simt rău și nu am spus familiei adevărul. La povara secretelor am adăugat încă unul. Dar știu că nu îl pot ține ascuns mult timp. Și nu pentru că starea mea se va schimba. Ci pentru că eu m-am schimbat deja. Înainte vedeam apusul ca o zi în minus din ce mi-a rămas. Acum văd răsăritul ca o zi în plus din ce încă am. Ochii din oglindă, cândva nostalgici, azi mă privesc mai luminoși și îmi spun că în sfârșit am devenit cea pe care am ascuns-o de mine mereu.
Titela Durnea
Asta o fi axiomă? Nici nu contează. Cert e că atunci când voi ajunge la acest adevăr evident prin el însuși, probabil că-mi voi fi încheiat socotelile pe aici. Și, sincer, îmi place să mai huzuresc. Am aflat că sunt berbec, mistreț, trandafir, scoruș (câte și mai câte, ce-or fi însemnând, dar sună important). Oricum, promit să dau de știre când voi fi în deplină egalitate cu mine. Sau poate chiar în agapă. Până atunci, mai am de slăbit câteva kg de grăsime și de adăugat nițel la creier. La suflet, e deja prea plin.
Marian Bircea
Identitatea mea include trăsături de personalitate și caracteristici unice, eul meu însă este un grăsan încrezut și infatuat cu ușoare accente megalomanice si frustrări legate de dimensiunea minusculă a întregii făpturi datorată în mare parte moștenirilor genetice, de parcă toți înaintașii mei aveau unic țel în viață, miniaturizarea. Cu alte cuvinte un om mărunt, insignifiant, cu un ego cât China. Din această cauză am realizări mici pe care le stropesc cu muștar după care bag două beri, una eu, alta persoana mea.
