O să facă pușcărie degeaba. I-a spus și judecătorului cum a fost. Mă Gică, îi zisese șefu, lună să faci în muzeu. Ne ia naiba pe toți dacă nu-s toate cum trebuie, când vine ministru'. E pornit rău de la treaba cu manuscrisele lu' Enescu, pentru care n-a dat afară pe nimeni, că doar toată lumea știa și nime' n-a mișcat nimic, hai să n-o-ncasăm noi pentru toți. Gică aia a făcut: a reparat tot, inclusiv - în seara când a băut vodcă pe ascuns, în vestiar - urechea lipsă a lu' chinuitu' din expoziția temporară.
Yuka Brevi
Știu că sunt nebun. Văd totul în urme de pensulă, galbenul simt cum îmi pătrunde-n ființă și nu-mi mai suport corpul. Urechea asta, da, asta, mă ascultă tot timpul. Nu, nu mi se pare. Așa am crezut și eu, că mi se pare. Îmi umplu burta cu absint ca să pot suporta fețele triste și macii roșii dar, când cerul albastru se învârte-n sfere argintii, cedez. Cât de rea poate să fie despărțirea? Nu are cum să dureze o veșnicie. Și-apoi lumea o să mă uite, tablourile o să ardă-n sobe, împrăștiind un miros de plumb.
Razvan Dițescu
Cher Theo, M-am trezit în mijlocul lanului, în croncănit de ciori. Spirale albastre pulsau pe cer, iar în aer plutea un iz de terebentină. Am vrut să ating spicele, dar degetele mi s-au topit în tușe. Strigătul mi s-a transformat în vânt. Am alergat pe cărare printre umbrele galben-portocalii, încercând să fug de mine. Și am fugit până când orizontul s-a topit; și eu odată cu el. Dragă frate, atunci am simțit că mai exist doar ca să-i dau viață. Doar atât, doar cât să-i dau viață. Tout à toi, Vincent.
