Viața, moartea și învierea domnului Valentin Ionescu

Textul ce urmează, Viața, moartea și învierea domnului Valentin Ionescu, este nominalizat la Cel mai bun text dramatic românesc montat în premieră absolută la Premiile UNITER 2026. Textul a fost montat în regia lui Adi Iclenzan și scenografia lui Mihai Păcurar la Teatrul Dramatic "Fani Tardini", Galați.
 
Spectacol produs în cadrul PROIECT 9. TEATRU ROMÂNESC CONTEMPORAN, program artistic derulat de Teatrul Dramatic "Fani Tardini".

Printre momente de absurd și conflicte cotidiene, într-un sistem care nu pare să aibă vreo logică, Valentin încearcă să găsească sens în munca lui. Dar serios, poate munca să aibă un sens, indiferent cât de mult te chinui să o faci "corect"? Sau e doar o modalitate elegantă de a-ți ocupa timpul și de a-ți face creierul să creadă că faci ceva important? Un spectacol despre cum, într-o lume unde sensul e la fel de real ca un unicorn, oamenii continuă să caute ceva ce nici măcar nu știu dacă există.

Vali Ionescu este referent la o direcție de patrimoniu. Vali Ionescu se simte responsabil de soarta lumii. În micul lui birou, din mica lui instituție de stat, din micul lui oraș, din mica lui țară, simte că are o misiune: să nu lase lumea să se prăbușească. E foarte probabil ca Vali Ionescu să nu spună și să nu facă nimic greșit niciodată (poate doar o dată). Cu toate astea nimeni nu e de acord cu el. Așa e cu marii eroi, sunt neînțeleși și neapreciați. Vali Ionescu este un mare erou. Și când ești cel mai mare e firesc ca nimeni să nu poată înțelege cât de mare ești, poate nici măcar Dumnezeu. Asta este cea mai mare tragedie a celui mai mare erou... Totuși, Vali Ionescu nu renunță niciodată să creadă ce crede și să facă ce face. Deci, poate este un erou... sau un nebun. Poate puțin din amândouă, a declarat regizorul Adi Iclenzan.

Distribuție: Ciprian Brașoveanu (Valentin Ionescu), Elena Anghel (Nicoleta, soția lui Vali, și Aurora inteligență artificială), Oana Mogoș (Crina Marcu, narator și preot), Elena Emandi (Izabela, narator și înger), Florin Toma (Marian Adochiței), Mihai Păun (Liviu, narator și Mihai - copilul lui Vali și al Nicoletei)


(Story: Radu Horghidan și Adi Iclenzan)

Personajele:
Vali Ionescu - Referent la o Direcție de Patrimoniu, apoi Director General Administrativ
Nico Ionescu - Soția lui
Liviu Teodorescu - Un fost coleg de liceu al lui Vali, afacerist
Marian Adochiței - Director General Administrativ, înaintea lui Vali
Crina Marcu - Șef birou Direcție de Patrimoniu
Izabela Lăcătuș - Referent, apoi Secretara lui Vali
Mihai Ionescu - Fiul lui Vali
O secretară
Naratorul

Piesa în trei acte și un Epilog

*(beat) reprezintă o schimbare de spațiu. Exterior sau interior (interior fiind gândurile lui Vali)


NARATORUL: Vali Ionescu se gândea. Nu am cum să fac referatul pentru termopane. Administratorii nu mi-au trimis nici până azi situația cu necesarul de materiale. Le-am trimis trei mailuri și i-am sunat în fiecare zi. Ce faci greșit, Vali?

(La Vali acasă seara, Vali, Nico și Naratorul)
(Pauză)
Nico intră cu un pui dezghețat în mână.

VALI: De ce plângi, Nico?
NICO: Vali, e mort!
VALI: Da?
NICO: E mort Vali!!!
VALI: Dar era viu când l-ai cumpărat?
NICO: Friderul! E mort, avea 20 de ani!
(Pauză)
VALI: Zicea Crina că-și cumpără frigider. Vorbesc cu ea până luăm altu. Nu mai plânge Nico, te rog, că rezolvăm.
NICO: De ce nu vrei tu să plecăm în Grecia!?!!?!!
VALI: Pentru că-l reparăm, Nico.
NICO: A zis la televizor că Boc taie salariile.

Nico iese bombănind și boscorodindu-l pe Vali că n-o duce-n Grecia și că n-are frigider.
(beat)
(Într-un birou al unei instituții de stat din România, Direcția Patrimoniu. În birou, Vali, Crina, Iza. Înainte de pauza de prânz)

CRINA: Iza, n-ai ce să cauți la privat. La stat și nedeterminată. Problema e că după războiu-i de uzură... să poți să taci și să-nghiți fără să te-afecteze... fără să explodezi... mai demult îmi venea s-o iau razna odată la două săptămâni... mi-a zis odată Adochiței să mă ocup de nush ce băncuțe... Fac referatu, iau materialele, merg la ateliere... muncitorii... stați doamnă că nu-i chiar așa... adică cum? Păi mergeți la inginer să facă schița, mergeți dup-aia la tinichigiu, dup-aia la sudor, la vopsitor și după la noi, că noi doar le-amplasăm atât? Zic... mă ce pizda mă-sii... mă uit în fișele de post... toți specialiști... nu făcea unu muncă necalificată și nu puteai să-i zici lu unu fă-mi o bancă. Vin peste-o săptămână banca câș... Ce-ați făcut mă? Așa ne-au dat-o vopsitorii... Cum ați vopsit așa, nebunilor? Așa ne-a dat sudoru, așa am vopsit... Ce faci Vasile? Nu știu doamnă, așa am primit de la tinichigiu... Cum ai tăiat așa, mă? Așa era în schiță. Și voi nici unu n-ați văzut că-s strâmbe? Păi am văzut da... nu ne băgăm peste treaba altuia. Știi ce-am făcut? Am lansat zvon că se fac disponibilizări de la minister... și că la muncitori o să rămână doar ăia care au în fișa postului că fac de toate... desen, tinichigiu, sudor, vopsitor și necalificat... io le-am făcut fișele noi de post... le-au semnat toți... și le-am zis că tre să știe și engleza... să-I vezi dup-aia pe nenorociți, făceau hello good night good morning prin atelier... tu-le muma-n-cur să le fut io de hoți. Când am văzut că cea mai mare șmecherie e să faci cât se poate de puțin și cât se poate de prost pe aceeași bani... am înțeles cum funcționează tot aparatu administrativ... e care pe care... și ai două opțiuni... o iei sau o dai. Să stai la stat... statul la stat
CRINA: Ce Vali, iar te deranjăm, așa-i?

Crina și Iza fac scandal.

CRINA: Hai Iza să fumăm.

(beat)
(Acasă la Vali, mai târziu, Nico și Vali)

VALI: De ce plângi, Nico?
NICO: Vineri avem petrecere la mine la firmă.
VALI: Și de ce plângi?
NICO: Nu am cu ce să mă-mbrac. Ai rezolvat cu frigiderul?
VALI: Mâine vorbesc cu Crina. Rezolv! Promit!

Nico iese cu scandal.
(beat)
(În biroul lui Vali, a doua zi, Crina, Iza, Adochiței Directorul General Administrativ, Vali)

ADOCHIȚEI: Așa-s de supărat, mă Crina... bă, nu vrea nici unu să iasă la pensie și nu știu ce dracu să le fac. Am 40 de pensionari, toți vor cumul. Care-i cumnat cu viceprimaru, care cu priministru, care-i bolnav care-i cu Doamne iartă-mă... că m-am săturat, mă Crina. Și n-am problemă să îi țin, dă ăștia n-au făcut nimica toată viața lor... bă... hoțu nici la pensie nu se odihnește, mă... când te-ai învățat o viață lipitoare la stat... virusu ăsta nu ți-l mai scoate nici Dumnezeu... E gata situația cu termopanele?
VALI: Ați dat termen pe 12.
ADOCHIȚEI: Deci nu e gata?
VALI: Noi am lucrat cu 12.
ADOCHIȚEI: Acum lucrați cu mâine.
CRINA: Mâine e sâmbătă.
ADOCHIȚEI: Atunci luni, c-am o ofertă și nu vreau să pierd. Acu lăsați prostiile că-i nasol tare. Avem de cheltuit juma de milion de euro. Juma de milion de euro. Doar consumabile și inventar toate sub 2.000 de lei... Luați imprimante, pixuri, foi, copiatoare, căcătoare, lipici, pizdici... Deci tre să-i cheltuim instant... că ăștia de la minister acuma s-au trezit că cine nu cheltuie într-o lună mumu.
VALI: 500 de mii? Până când?
ADOCHIȚEI: Până ieri.
CRINA: De 500.000 ați zis?
ADOCHIȚEI: Da...
CRINA: Păi atunci face Iza situația cu termopanele și-l face Vali p-ăsta.
ADOCHIȚEI: Voi știți.
IZA: Cum să fac eu termopanele singură?
VALI: Păi să găsesc atâtea...
ADOCHIȚEI: Găsești... hai c-am plecat... am un botez și merg la tuns...
IZA: Și cum domn director... eu fac singură termopanele?
CRINA: Da Iza...
VALI: Domn director......
ADOCHIȚEI: Ce-i Vali? Nu poți? Fii mă și tu mai optimist. Te-ai făcut negru... Pui mâna, suni la secretariate... vezi ce-au nevoie, îți faci acolo o idee că nu le iei chiar tot ce vor și te descurci... las-o bă Vali-n mă-sa... vrei să-l fac eu, ce Dumnezeu?
VALI: Am 16 secretariate, plus vreo 10 departamente...
ADOCHIȚEI: Ești băiat mare te descurci. 10.000 de lei pixuri... 100.000 imprimante... 10.000 stickere... hai că l-am făcut io.
VALI: Sunt doar îngrijorat că-i timpul foarte scurt și referatul foarte mare și-l fac nu zic că nu îl fac, dar tre să fiu foarte atent să nu greșesc. Eu duc opt ore, dar după tre să mă odihnesc. Greșești din neatenție... și nu știu dac-o să am suficient timp și mi-e c-o să greșesc.
ADOCHIȚEI: Să-i faci mă Iza un masaj ceva la băiatu ăsta că dacă tot nu faci nimic măcar un pic de atmosferă... Cânți?
IZA: Ce?
ADOCHIȚEI: Dacă cânți întreb.
IZA: Aaa nu...
ADOCHIȚEI: De ce te țin eu Iza nu știu. Dacă nici să cânți nu știi... atunci... n-ai ce să faci. Tre să-nveți repede hârtii c-altfel te dau afară. Deci stai cu Vali, te duci la el acasă nu știu ce faci, dar până luni să fie gata că-i grav de tot. Ai înțeles?
IZA: Da domn director.
ADOCHIȚEI: Da ce-ai?
IZA: Mi-e rău.
CRINA: Te-a luat cu rău' acuma?
IZA: Nu serios... uitați-vă, îmi tremură mâna. Nu pot să respir.
ADOCHIȚEI: Du-te-acasă că dacă leșini pe-aici mă bagă la accident de muncă.
IZA: Deci pot să plec?
ADOCHIȚEI: N-auzi să nu leșini p-aici. Deci asta e Vali, te-ocupi tu singur, da? Eu am încredere că poți!
IZA: Sărumâna, domn director. Zi frumoasă!

(IZA iese)

ADOCHIȚEI: Auzi Valentine?
VALI: Da domn director...
ADOCHIȚEI: Fă tu te rog totuși și termopanele că n-am nici o bază-n fata asta... știi?
VALI: Da n-am situația reală... că n-au trimis administratorii. Le-am trimis patru mailuri pân-acum.
CRINA: De ce nu zici nu niciodată?
VALI: Ce?
CRINA: Tu niciodată nu zici nu.
VALI: Păi cum să zic nu?
CRINA: Domnu director nu pot să fac. De ce nu zici nu?
VALI: Cum să nu pot, că-i important?

Crina râde puternic.

CRINA: Mitrele, i-auzi ce zice-a lu Ionescu. Că-i important ce facem noi p-aici. Și ăștia ne mai bagă și bani pe 12.

(PAUZĂ)

NARATORUL: Am nevoie de-un plan.
VALI: Am de făcut în trei zile treabă de două săptămâni
VALI: Pe puțin două săptămâni, dacă vrei s-o faci cum trebuie.
NARATORUL: Asta dacă vrei s-o faci cum trebuie
VALI: Și trebuie făcută cum trebuie, că altfel cui îi trebuie imprimantă color...
NARATORUL: O să primească alb negru și invers.
VALI: Cui îi trebuie fax...
NARATORUL: O să primească scanner și invers.
VALI: Cui nu-i trebuie pixuri o să aibă sute undeva și după ani de zile de adunat praf o să fie aruncate la gunoi.
NARATORUL: Cui nu-i trebuie post it-uri...
VALI: Nici nu vreau să-mi imaginez
VALI: Și va fi haos
NARATORUL: Și anarhie
NARATORUL: Deschide un excel că pierzi timpul.

(beat)
(Mai târziu în fața unui salon de petreceri, Vali, Nico, Liviu Teodorescu)

VALI: Scuze c-am întârziat la petrecerea firmei tale "Import-Export Icre Pește", dar a apărut ceva important la muncă.
NICO: Uite cu cine m-am întâlnit.

Intră Liviu.

LIVIU: Nu creed... ce faci mă Vali, mă? Da ce-ai mă Vali? Ești alb la față să mor io zici că mai ai puțin și pleci, așa erai și în liceu da acuma-i grav de tot... Ce ești așa stresat?
VALI: Am ceva important la muncă...
LIVIU: Da' unde lucrezi?
VALI: Lucrez la o Direcție de Patrimoniu, la...
LIVIU: Aaa știu că mi-a zis Doru că v-ați văzut. Îl ai pe Adochiței șef... lucrează cu un băiat pe care-l știu... Deci un bagabont, mare golan... ai înțeles? Tu cum te ai cu el?
NICO: Da tu ce faci mai exact?
LIVIU: Bă, ce să zic... pe scurt să zicem iau mai ieftin vând mai scump... mă rog... nu fac avere... da-n principiu io-s băiatu care face rost de ce-ai nevoie-ai înțeles?... Vânzări. Am tot ce-ți trebuie... birouri, pixuri, imprimante, lipitoare, căcătoare... ai înțeles? Toate nenorocirile... din China, da-s bune... Uite cartea de vizită... dacă auzi ceva... dă bip și te sun eu ai înțeles? Și are toată lumea partea lui, adică nu-i pe ochi frumoși, ai înțeles? Ce facem bem ceva?
VALI: Eu nu aș bea...
NICO: Eu aș bea.
LIVIU: Și stați aici așa? Păi nu-i păcat? Dacă tot e urât... să facem să fie frumos. Ce credeți că eu stau de drag. Da viața ți-o mai faci și bună dacă vrei, ai înțeles? Știți cum fac eu când nu am chef? Zic că am chef... așa... am chef am chef... am chef de chef și toți bani mei... îi dau pe femei... glume glumesc... ai înțeles? Adi Minune i-auzi... Atunci când sunt necăjiiit... mă opresc și plâng un piic... ghinionu-l port cu mine... nu știu de mi-e rău sau bine... Merg înăuntru că nu nu-i distracție aici. Acu pe bune cu ce-am vorbit. Dacă auzi ceva... dă semn... că te rezolv. Tu cum te ai cu Adochiței? Da lasă că vorbim... să nu mă uiți ai înțeles?

(beat)
(Acasă la Vali a doua zi, sâmbătă, Vali și Nico)

NARATORUL: Vali! Vali! Vali!
VALI: CE?
NARATORUL: Referatul.
VALI: M-am trezit.
NARATORUL: Vali!
VALI: Ce?
NARATORUL: Asta e șansa ta.
VALI: Să ce?
NARATORUL: Să faci o schimbare.
VALI: Să fac o schimbare?
NARATORUL: Să iei tot ce nu s-a luat până acum.
VALI: Dacă fac un studiu de piață ca la carte pot să găsesc seturi mai mari, asta ar reduce prețul per item și ar putea lua mai multe.
NARATORUL: Mai multe și mai bune!
VALI: Cele mai bune produse.
NARATORUL: Cele mai bune sub două mii de lei.
VALI: Dar cele mai bune.
NICO: Vali. Strig la tine de juma de oră.
VALI: De ce plângi, Nico?
NICO: Ce faci?
VALI: Tre să fiu foarte atent. Te rog nu mai plânge.
NICO: E trei. Am stabilit că azi facem la opt, la trei și-apoi la 10.
VALI: Marker permanent negru, vârf mediu, 1-3 mm, corp din plastic, capac și extremități culoarea scrierii.
NARATORUL: Ce faci Vali?
VALI: Ce?
NARATORUL: N-ai trecut rezistent la apă.
NARATORUL: Cerneală permanentă pe bază de alcool, cu uscare rapidă, fără miros și rezistentă la apă și lumina. N-ai trecut rezistent la apă!
NARATORUL: Vali las-o! Fii atent! N-ai trecut rezistent la apă!
NICO: Ai promis că vorbești cu Crina de frigider!
VALI: Am uitat Nico.
NARATORUL: VALI! Cum să nu treci rezistent la apă???
NARATORUL: Cineva va scrie ceva important cu acest marker și apoi dosarul va fi arhivat într-un subsol întunecat, că nimeni în țara asta nu are grijă de arhive. Și peste ani, va exista cineva care va avea nevoie de acest document important. Poate și numa ca să înțeleagă ce a fost cândva. Cine am fost noi și ce am făcut. Că orice arhivă e istorie. E istoria noastră. Cu nu suntem degeaba pe pământ. Am fost și noi pe aici și am făcut ceva. Cu bune, cu rele. Da? Așa că trece rezistent la apă!!!
VALI: Am trecut!
NARATORUL: Verifică tot!
VALI: Verific.
NARATORUL: Ce-ai scris aici?
VALI: Ce?
NARATORUL: Ce scrie-aici pe rândul ăsta???
VALI: 30.
NARATORUL: 30 ori 1 leu fac trei sute de lei???
VALI: Am mâncat un 0.
NARATORUL: Nu ai mâncat un 0 ai mâncat 270 de pixuri. Care nu erau ale tale, ci ale statului.
NARATORUL: Verifică tot de la-nceput.
NARATORUL: Și-ncă de-o sută de ori verifici să fii sigur că nu mănânci tu sute de foi și pixuri și nu-ți bați tu joc de istoria poporului român că n-ai fost în stare să scrii marker rezistent la apă! Ai terminat?
(Pauză)
VALI: Am terminat.
NARATORUL: Ai terminat???
VALI: Am terminat.
NARATORUL: Ai terminat?

(beat)

VALI: Am terminat!!!
ADOCHIȚEI: Ce-ai terminat Vali? Ce strigi așa?
VALI: Am făcut referatul.
ADOCHIȚEI: Ce referat?
VALI: Am făcut referatu ăla mare. Am găsit niște chestii super tari. Cu 500.000 am reușit s-acopăr necesaru pe doi ani și mă gândeam la anul că putem cere pe investiții.
ADOCHIȚEI: Aaa... da... l-am făcut eu pân la urmă.
VALI: Cum adică?
ADOCHIȚEI: Ți-am dat mesaj Vali vineri pe la două să nu-l mai faci. Ia verifică.
IZA: Bună dimineața. Domn director... n-am știut că veniți.
ADOCHIȚEI: Păi cum să nu vin Iza... programu-ncepe la 8...
IZA: Eee da da dvs. veniți mai pe la nouă așa...
ADOCHIȚEI: Când ai venit tu vreodată la 8 să mă vezi pe mine că nu sunt? Nu-ți e puțin așa la obraz? Iza vezi că ai pe laptopu ăsta un referat. Îl deschizi, după deschizi laptopu tău, deschizi un excel nou și iei și copiezi la mână... transcrii. Item cu item...
IZA: Da nu mai bine-l transfer?
ADOCHIȚEI: Iza... ce-am zis eu?
IZA: Că-l transcriu...
ADOCHIȚEI: Și-atunci de ce simți nevoia să îmi propui tu variante mai bune?
IZA: Păi e mai simplu decât să-l transcriu.
ADOCHIȚEI: Îl transcrii.
IZA: Da de ce?
ADOCHIȚEI: Pentru c-așa zic eu Izabela. Transcrii item cu item într-un excel nou... Îi rogi frumos pe Vali și pe Crina să te verifice dac-ai transcris bine... și când termini, îl scoți, îl semnezi și mi-l aduci cu tot cu laptop. Ai înțeles?
IZA: Da șefu. Și îmi cer scuze c-am întârziat.
VALI: Păi am făcut eu referatu. Am stat tot weekend-ul
ADOCHIȚEI: Și ce? Verifică-ți setările la telefon să vezi de ce nu primești mesajele pe care ți le dau...
VALI: Da n-am primit.
ADOCHIȚEI: Eu am trimis.
VALI: Și cu referatu meu ce fac?
ADOCHIȚEI: Ți-l bagi în cur Vali aia faci... bă da ești ceva... extraordinar.

(Adochiței iese)

VALI: Iza, e cu adresă.
CRINA: Ce?
VALI: Referatul. Nu-i făcut de Adochiței. Crina uită-te și tu... Ăsta-i referat cu dedicație făcut de-un furnizor.
CRINA: Vali. Las-o așa.
VALI: Crina... A pus-o să transcrie ca să nu existe dovezi în caz de control. De aia nu voia să transferi Iza, ca să nu existe probe. Tu când îl faci acuma de la zero, pare că-i făcut de tine.
IZA: Păi eu îl fac totuși, normal că e făcut de mine.
VALI: Nu cred că-i bine să-l faci.
IZA: Păi și ce fac? Mă dă afară că și-așa
CRINA: Iza... chiar și dacă vine controlul, o să-i zici că el te-a pus și nu pățești tu nimic.
VALI: Îs 500.000 de euro.
IZA: Da tu ești de la DNA, Vali?
VALI: Ce?
IZA: Vorbești de zici că ești la DNA. Lasă-mă că am o groază de căcaturi pe cap, mai vii și tu acuma cu prostiile astea.
VALI: Iza, e serios. Poate fi chiar de pușcărie.
IZA: Băi Vali, lasă-mă cu pușcăria ta...
CRINA: Uite și tu ce faci. Hai Iza... nu plânge mă, că nu vine niciun control.
VALI: Și dacă vine?
IZA: Și ce să fac Vali? Ce zici să fac? Nu pot să-mi dau demisia, mama-i bolnavă, din ce-i iau pastile? Ce vrei să fac? Dacă vine vreun control fac pe proasta... uite plâng așa și le zic că n-am știut nimic. N-am știut domnu control!
CRINA: Lasă-o să facă. Nu-l face ea atunci mă pune pe mine sau pe tine să-l facem sau pe altcineva. Referatul se va face. Așa merg lucrurile. Lasă-ne-n pace să trăim că avem rate de plătit. Bagă-ți principiile-n cur și du-te că ne freci la cap cu legile și DNA-ul tău. Controlul vine doar dacă-i comandat de sus... și dacă-i comandat nu vine pentru Iza, iar dacă nu-i atuncea se rezolvă altfel. Se duce în instanță și asta durează 1.000 de ani și n-are nici un DNA timp să umble după proasta asta. Ce-ai Iza?
IZA: Nu pot să respir.
CRINA: Vezi ce-ai făcut?
IZA: Cred că-i atac de panică.
CRINA: N-ai nimic. Respiră. Ia punga asta.
IZA: Miroase-a ceapă.
CRINA: Am mâncat un sendviș. Las că nu mori. Uite ce faci?
VALI: Eu?
IZA (vomită): Dă altă pungă te rog.

(intră Adochiței)

ADOCHIȚEI: Am uitat... situația cu termopanele... e gata Vali?
VALI: V-am zis n-am apucat că am lucrat la referat.
ADOCHIȚEI: Ce referat?
VALI: Ăsta de 500.000 de euro.
ADOCHIȚEI: Păi ăsta-l face Iza. Ce-ai tu cu referatu ăsta? De termopane-ntreb.
VALI: N-am apucat... Am lucrat la...
ADOCHIȚEI: Nu mă interesează ce alte treburi mai faci tu... să fie gata azi că am o ofertă și nu vreau să o pierd. Da asta ce-are?
IZA: Mi-e rău...
ADOCHIȚEI: Atunci du-te-acasă
IZA: Și referatul? Îl mai transcriu?
ADOCHIȚEI: Să-l facă Vali.

(Adochiței iese)

CRINA: Vali... Vali...
VALI: Da Crina?
CRINA: Îl transcriu eu.

(beat)
(Acasă la Vali)

NICO: Ai vorbit cu Crina de frigider?

(beat)
(A doua zi, în birou la Vali, Vali, Crina, Iza)

IZA: M-a dat afară. Am intrat să-i duc cafeaua și se certa la telefon. Că nu știu cine nu s-a mai înscris la licitație. Și când a-nchis mi-a zis că din cauza mea, că i-am purtat ghinion și a pierdut o casă și să nu mă mai vadă în ochi. Și eu i-am zis că nu l-am transcris eu... că Vali l-a transcris... a zis că-l doare undeva că tot mă dă afară. Și eu i-am zis că dacă mă dă afară fac plângere la DNA că mi-a zis mie cineva... n-am zis cine... că referatu-i cu dedicație... și-a zis că mă bagă-n... așa a zis te bag în aia mă-tii... și-am zis... și eu vă bag atunci... și că acu chiar mă dă afară.
CRINA: Cum să-i zici mă că te duci la DNA?
IZA: Da n-aveam cum să tac, eu par mai proastă, da nu tac. Cum să mă dea afară că nu i-am purtat noroc? Dacă mă dădea afară pe corect înțelegeam... da ăsta-i motiv?
CRINA: A zis așa la nervi? Nu te dădea afară dacă tăceai... acuma... chiar te dă...
IZA: Mă dă afară, nu? Doamna Marcu? Moare mama! Dacă nu-și ia tratamentul o lună moare că-i bolnavă... Doamna Marcu!
CRINA: Ce-i mamă?
IZA: Am omorât-o!
CRINA: N-ai omorât pe nimeni. Du-te să-ți ceri iertare!
IZA: Doamne ferește!
CRINA: Ești și orgolioasă
IZA: Da... eu nu mă milogesc de nimeni. Eu nu m-aplec și nu mă umilesc. Și nici nu o să plâng.
CRINA: Da Iza.
IZA: Mai aveți pungi?
CRINA: Ce, iar te ia?
CRINA: Uite ce-ai făcut!
VALI: Eu?
CRINA: Da cine?
CRINA: O dă afară din cauza ta!
VALI: De ce din cauza mea?
IZA: Că tu m-ai învățat prostii. Și mi-ai băgat în cap cu pușcăria și cu DNA. Că io n-auzisem în viața mea de DNA până să-mi zici tu... și dacă nu știam nu-i ziceam lu șefu că-l trimit la pușcărie.
VALI: Ce???? Deci eu sunt vinovat?
IZA: Da, că moare mama din cauza ta! Din cauza lu energia negativă a ta cu care ai scris referatu.
VALI: Deci eu sunt vinovat, nu?
IZA: Da, Vali, da... E vina ta. Tu ai greșit că tu m-ai învățat prostii. E vina ta!
VALI: A mea? Eu am greșit.
IZA: Tu Vali, tu!!!
(îi dă o carte de vizită)
VALI: Te rog să mergi la Adochiței și să-i dai numărul ăsta de telefon. Liviu Teodorescu. Scrie-aici. Îi face rost de toate. Așa mi-a zis. Și iese pentru toată lumea mă-nțelegi? Crina-nțelegi? Zi dacă "mă-nțelegi"! Și zi-i că dacă o dă pe Iza afară mă duc la DNA "m-ai înțeles"?
NARATORUL: În timp ce făcea scandal, urla și plângea ca un copil de se-auzea în toată instituția, Vali Ionescu se gândea. Am greșit și-o să plătesc! Dar și voi o să plătiți. Ca să tac vreau următoarele?
1. Vreau ordine și disciplină: Nu-ntârziem, nu ne jucăm, nu bârfim... doar muncim.
2. Vreau O imprimantă nouă
3. Vreau mașină de serviciu. Solenza
Vreau frigider și vreau copil. Am încheiat.
Apoi într-un moment de liniște Vali Ionescu se gândi... de ce-ai făcut Vali așa ceva?
VALI: Trebuia să-mi zică BRAVO. Să zică: Bravo Vali că nimeni n-ar fi putut să facă referatul atât de bine într-un timp atât de scurt. Ești cel mai bun. Ești cel mai bun și fără tine se dărâmă tot!

(beat)
(Peste o săptămână la Vali în birou, Vali, Adochiței)

ADOCHIȚEI: Bravo! Dacă nu erai tu se pierdea tot! Deci... Bravo! Am citit referatul... ești cel mai bun. Avea și diacritice... l-am citit cu plăcere...

(beat)
(Mai târziu, acasă la Vali, Vali, Nico)

VALI: De ce plângi, Nico?
NICO: A trecut Liviu pe-aici. A zis că se grăbește că pleacă în Dubai. Mersi de tot lu Vali și mi-a zis tot. Că ai dat numărul de telefon, că ai făcut scandal, că ai cerut mașină de serviciu. Chiar îmi place Solenza. Și mi-a zis - dă-i asta din partea mea. (îi dă un plic) Poftim...
VALI: Ce e asta?
NICO: Un frigider, 8.000 de euro... și asta. (Nico arată un costum de cat woman) Pentru copil... Dacă nu-ți place, iau ce vrei, alegem împreună. Au și cu doctor, secretară... mica sirenă...
(Vali tace)
NICO: Mă gândeam să renovăm bucătăria că nu se potrivește frigiderul-n ea și dacă tot facem bucătăria facem și baia, schimbăm gresie, schimbăm faianță tot... cum e mai bine de fapt? Să renovăm pe rând sau tot deodată c-acu nici holu nu-mi mai place și nici sufrageria. Și mi-a venit ideea... dar dacă facem tot în stil Mediterranean ce zici? Când vine sor-mea pe la noi la vară să-i zic... na fată... eee ce zici? Am adus Grecia aicea la Galați.
VALI: Ăștia sunt bani de investiții, nu sunt banii noștri.
NICO: Ce sunt?
VALI: Sunt bani de investiții!
NICO: Ce investiții?
VALI: Sunt bani de investiții pentru instituții. Pentru la anul. Și bani de investiții nu-s niciodată. Ăștia sunt bani de investiții. Tre să-i dăm înapoi. Sună-l pe Liviu.
NICO: Nu Vali. Nu-ți dau nimic.
VALI: Nico dă banii, ăștia nu-s banii tăi, sunt bani publici.
NICO: Nu Vali, nu.
VALI: Nico... ascultă-mă... am greșit rău, rău... am greșit rău de tot... dar tre să fac ceva... măcar să-ncerc să repar ce se mai poate repara...
NICO: Vali nu mai poți repara asta. Bani-s aici și frigiderul!
VALI: Da-s bani publici.
NICO: Nu-s Vali, nu-s. Și dacă-i dai înapoi, o să-i ia Liviu. Doar n-o să-i dea el înapoi
VALI: Atunci donăm.
NICO: Ce?
VALI: Donăm banii și frigiderul anonim.
NICO: Nu dau nici un ban și nu dau nici un frigider!
VALI: Nico, te rog să nu mă obligi să mă uit la frigiderul ăsta în următorii douăzeci de ani! Nico!
NICO: Vali, ia mâna de pe frigider... Ia mâna de pe frigider. Vali, ia mâna că te mușc. Vali, ia mâna că-ți dau sângele.
VALI: Nico-nțelege că e inuman să-mi faci așa ceva! Nico, te rog, ascultă, apelez la conștiința ta, la sufletul tău că știu că încă e acolo.
NICO: Vali! La vară vine sor-mea din Grecia și nu mai vreau să mă fac de rușine când îmi intră-n casă că de fiecare dată-mi vine să intru-n pământ c-o văd când se uită de sus la mine că n-am reușit în viață nici măcar să dau c-un var pe hol. Și-acum mă prinde și fără frigider.

(Vali dă să pună mâna pe frigider. Nico îi dă un pumn în nas. Lui Vali îi dă sângele.)

NICO: Dacă vrei frigiderul trebuie să treci întâi de mine!

(beat)
(Mai târziu singur, Vali și Naratorul)

NARATORUL: Vali Ionescu se gândea. Subsemnatul Vali Ionescu, referent la Direcția de Patrimoniu din cadrul... așa... vreau să fac următorul denunț și recunoaștere de vinovăție. În data de...
VALI: Vorba aia greșești plătești.
NARATORUL: Trimis.
Pauză.
VALI: Alo. Bună ziua... Vali Ionescu sunt... am trimis acum o săptămână un autodenunț eram curios dacă l-ați primit. Da... am trimis pe mail. Da pe [email protected]. Aaa, nu acolo. Am înțeles. Păi e vorba de organizare de grup infracțional... Ce? Da, știu că sunteți secretară... deci unde să trimit până la urmă? E mai sigur prin poștă bine. Mulțumesc. La revedere.
Pauză.
NARATORUL: Vreun răspuns?
VALI: Alo. Bună ziua. Vali Ionescu la telefon. Am trimis acum o săptămână prin poștă un autodenunț... da, eram curios dacă a ajuns, dacă s-a-nceput vreun demers că așteptam o invitație de la dumneavoastră. Bine... sigur... da, aștept.
Pauză.
NARATORUL: A trecut jumătate de an. Poate ar fi bine să merg în persoană.
VALI: Bună ziua. Vali Ionescu sunt. Aș vrea să-mi fac o programare la dumneavoastră. Un autodenunț. Sigur... după Paște, da... cum să procedez? Aha... aha... bine, mulțumesc.
Pauză.
VALI: Iza. Ia sulu ăsta de hârtie igienică. Ia ruleta asta. Măsori metru cu metru și tre să-ți dea 50.
IZA: De ce?
VALI: Că am senzația că nu-s cinzeci de metri și ăștia fură la metraj.
IZA: Haideți, domn director.
VALI: Iza nu glumesc. Știi cât plătim noi pe hârtie igienică anual?
IZA: Chiar să număr metri din hârtia igienică?
VALI: Da Iza, că vreau să știu exact cât fură. Că ăștia nu sunt oameni.

(beat)

VALI: Alo... cum să fac să nu se mai piardă adresele pe care le trimit către dumneavoastră? Vă rog frumos. Deci am trimis mail, prin poștă, am lăsat declarație la dumneavoastră. Vă rog frumos să-mi spuneți s-a început urmărirea în cazul pe care vi l-am prezentat? Nu țipați la mine că... da știu că aveți mult... dar... bine, dar când demarați acțiunea?
NARATORUL: Ce?
VALI: Mi-a zis să nu-i mai deranjez.
NARATORUL: Păi și ce fac atunci?

(beat)
(Peste zece ani, un birou directorial, Vali, Iza, Crina)
(Intră Crina)

CRINA: Domnu director. Iar a făcut Săndel scandal. S-a luat de Mariana. A zis c-o omoară.
VALI: Păi sună la Poliție, la ITM să-i pună fiola, facem hârtii... i-am dat avertismente pân-acum.
CRINA: Da ce faci Iza?
IZA: Măsor hârtia igienică și dacă nu îmi dă cincizeci de metri e fraudă mare și face domn director sesizare la parchet.

(beat)

VALI: Alo! Da... Vali Ionescu sunt... ați găsit? Da... da... exact... S-a prescris? Am înțeles... Mulțumesc, zi bună. Ce fac?



(beat)
(Peste 15 ani, anul 2025. În biroul lui Vali, dimineața la ora 7. În birou Iza, care a venit mai devreme. Vali intră bătut cu o servietă în mână)

VALI: Deci azi semnăm.
IZA: Da ce-ați pățit?
VALI: Știi ce mă gândesc, Iza?
IZA: Ce?
VALI: Dacă ne mai uităm odată noi pe astea?
IZA: Pe toate?
VALI: Da...
IZA: Da ce-ați pățit.
VALI: Nici eu nu știu.
IZA: Cum adică?
VALI: Lasă acum. Cheamă-i pe toți.
IZA: Păi pentru ce?
VALI: Aseară nu puteam să dorm. Zic... o fi că m-au bătut, dar nu.
IZA: Ați luat bătaie?
VALI: Și îmi dau seama. Fontu diferit.
IZA: Ce?
VALI: Un font diferit. Unul din documente are un font diferit.

(Vali se apucă de răsfoit pagini)

IZA: Da cine v-a bătut?
VALI: Nu știu. Și vreau să mai trecem odată rapid prin tot. Mai verificăm odat-așa la suprafață. Tot avem timp. Că termenul de predare-i mâine noapte, deci suntem în grafic.
IZA: Cum să nu știți cine v-a bătut?
VALI: Nu știu... m-au atacat unii în fața porții.
IZA: De ce?
VALI: Nu știu. Îi chemi te rog?

(intră Crina)

CRINA: Bună dimineața. Vai de mine. Da ce s-a-ntâmplat?
IZA: L-au atacat în fața porții.
CRINA: Cine?
IZA: Nu știe.
VALI: Crina, știi ce mă gândeam?
CRINA: Ce?
VALI: Să mai aruncăm un ochi așa rapid pe astea. Nu cred că ia mai mult de două ore și să semnez și eu să le depunem.
CRINA: Păi nu le-ați semnat?
VALI: Nu...
CRINA: Ați zis aseară că le semnați.
VALI: Am vrut să semnez, da mă ținea ceva... asta-i ziceam și Izei... c-aseară nu puteam să dorm...
IZA: Domnul director zice că e un document cu fontul diferit.
CRINA: Și ce?
VALI: Păi nu-i ok.
CRINA: Da nu scrie în regulament că trebuie să scrii cu un font anume.
VALI: Și ce?
CRINA: Adică... iertați-mă da... asta e... hai să semnați și să încărcăm documentul, să ne luăm de-o grijă.
VALI: Cum să ne luăm de-o grijă?
CRINA: Domn director... avem o groază de chestii de discutat că de-aia am venit.
VALI: Ce chestii?
CRINA: Păi să vă zic?
VALI: Nu acum... să vină toată lumea și să mai facem o verificare. În două ore-am terminat.
CRINA: Care toată lumea?
VALI: Din echipă, Crina. Tu, Iza sunteți aici, chemați-o și pe doamna contabil, să vină expertul achiziții, juristul și cei de la IT.
CRINA: Da știți sigur că-i un font greșit?
VALI: Da.
IZA: Domn director. Am verificat de două ori până acum... ați fi văzut de prima dată dacă era ceva greșit. Eu chiar vroiam să vă rog să mă lăsați să plec că de când cu proiectul ăsta n-am mai avut timp de nimic și mi le-am amânat și mă gândeam că mai fac azi.
VALI: Le mai verificăm o dată și pleci unde ai treabă.
IZA: La contabilitate nu-mi răspunde.
CRINA: Nici mie la achiziții.
VALI: Păi e șapte... n-au ajuns? Și ceilalți?
IZA: Acuma sun la juridic. Alo, bună Simona... să vină Mariana până la domn director.
VALI: Ce?
IZA: Întârzie.
VALI: Sun-o și dacă nu-ți răspunde, dă-i mesaj. Să vină toată lumea că vreau să terminăm.
CRINA: Da ați zis că semnați.
VALI: Am zis că semnez și n-am semnat. Vă rog să mergeți să-i chemați. Vedeți ce-i cu ei.
(Vali rămâne singur în birou, o bătaie la ușă)
ADOCHIȚEI: Bună dimineața. Ce faci măi Vali măi... da ce-ai pățit?
VALI: Am avut un accident.
ADOCHIȚEI: Cu mașina?
VALI: Acasă, nu contează. Cu ce pot să v-ajut, domn fost director?
ADOCHIȚEI: Mă plictiseam acasă domn director că de anu trecut de când cu pensia stau și nu fac nimic. Și zic... ce dracu să fac azi? Și am luat-o așa pe stradă bă și ca să vezi instinctu omului... fără să-mi dai seama am ajuns aici. Da să nu intru io puțin să-mi văd biroul... îl salut și pe domnul director... deci de asta am venit.
VALI: Aaa, păi nu știu ce să zic.
ADOCHIȚEI: Da nu stau mult, că nu vreau să vă țin din treabă...
VALI: Da, suntem c-o raportare de proiect și... vă dați seama.
ADOCHIȚEI: Cât ați luat?
VALI: 10 milioane.
ADOCHIȚEI: Euro??? Felicitări... Băi Vali băi... de când te-am angajat io am simțit că tu o să faci treabă. Și? Tot ok?
VALI: Mai fac acuma o verificare, să vedem.
ADOCHIȚEI: Foarte bine, foarte bine... verificați... asta-i regulă de aur... nu semnezi decât dacă ești sută-n sută... și nu te lași în baza nimănui, că-i doare-n cur pe ăștia.
(Pauză)
CRINA: La achiziții și la juridic n-au ajuns și nu răspund la telefon.
ADOCHIȚEI: Da săru-mâna, doamna Marcu!
CRINA: Bună ziua, domn director...
VALI: Cum adică n-au? N-am zis că ne vedem dimineață?
CRINA: Nu... ați zis că semnați.
ADOCHIȚEI: Mă Crina, da tu-ntinerești.
VALI: N-am zis? E vina mea atunci...
CRINA: Mulțumesc sunteți drăguț. (către Vali) Ați zis că-o să avem liber.
VALI: După ce semnez.
ADOCHIȚEI: Văd că-i stres mare.
CRINA: Păi toată lumea a presupus că ați semnat și n-au venit.
VALI: Iza, tu m-ai văzut pe mine semnând?
IZA: Ați semnat?
CRINA: Nu, n-a semnat.
VALI: Cum să presupună că am semnat dacă n-am semnat.
CRINA: Păi s-au verificat de două ori actele.
VALI: Da n-am semnat. Voi cum ați venit?
CRINA: Eu am venit că mai aveam de terminat ceva...
IZA: Eu n-am vrut să vă las singur. Că știu cât v-ați chinuit.
VALI: Uite-l. (scoate un act) Vedeți diferența?
CRINA: Da, e diferit.
VALI: Hai să-l schimbăm.
IZA: Îl modific eu
ADOCHIȚEI: E diferit
VALI: Domnu Adochiței, suntem cu treabă, nu vă supărați.
CRINA: Mai am și eu câteva chestii.
VALI: Ce chestii?
CRINA: A făcut Săndel scandal.
VALI: Care Săndel?
CRINA: Portarul de la A-uri.
VALI: Iar?
ADOCHIȚEI: Eu nu exist! Faceți abstracție de mine vă rog frumos.
VALI: Bine... dar
ADOCHIȚEI: Nu zic nimic eu stau și-mi văd de treaba mea.
VALI: E de la băutură.
CRINA: Da...
VALI: Câte avertismente i-am făcut?
CRINA: Mai are două.
VALI: Păi n-avem ce să facem.
CRINA: Îl dau afară?
VALI: Normal.
CRINA: S-a spart o țeavă la subsol și muncitorii sunt prinși cu reparația din corpu F...
VALI: E rău?
CRINA: Doar picură. Uitați, am filmuleț.
VALI: Vorbește cu Mihăilescu să rezolve el.
ADOCHIȚEI: Mai bine cu Adămescu... zic și eu...
(Vali se uită la el)
ADOCHIȚEI: Scuzați!
CRINA: Îl sun acum... nu avem apă pentru conferința de la două.
VALI: Păi au cerut?
CRINA: N-au scris în referat.
VALI: Atunci să dea din banii lor. (pauză)
VALI: Iza? Ștampila asta-i pusă strâmb.
IZA: Îl fac din nou.
IZA: L-am scos.
VALI: Perfect.
(ștampilează documentul)
VALI: Pune-l aici. Ce-i asta?
CRINA: Păi mă duc.
VALI: Stai, stai.
VALI: Diferă culoarea.
IZA: Cum...
VALI: La antet. Albastru, bleu... albastru, albastru, bleu... uite iar bleu...
(Adochiței se apropie să se uite și el, aprobă ce zice Vali)
IZA: Asta-i mai spre albastru.
VALI: Exact. E între.
CRINA: De la cartuș.
VALI: Nu-i de la cartuș. Ia deschide un document, Iza.
CRINA: Păi eu mă duc.
VALI: Da să te-ntorci.
IZA: Am deschis.
VALI: Nu... pe ăsta. (arată o foaie)
IZA: Așa...
VALI: Dă pe antet. Așa... selectează culoare. Așa... acum deschide-l pe ăsta.
(Adochiței se apropie ușor)
IZA: Așa...
VALI: Dă pe culoare.
IZA: E aceeași.
VALI: Cum?
IZA: E aceeași, dar arată diferit. N-avem ce face.
VALI: Ia dă paleta de culori.
IZA: De ce?
VALI: Dă cum îți zic!
VALI (îi sună telefonul): Alo, da, Nicoleta. (către Iza) Așa, dă pe albastru, (la telefon) Nu pot vorbi. Da... te sun eu mai târziu. (către Iza) mai la stânga (la telefon) Nu pot vorbi ți-am spus. Ce-i cu Mihai? Să fie exmatriculat? (către Iza) Caută-n paleta de culori să fie la fel, același albastru. (către Nico) Te sun eu imediat. Termin aici și te sun.
VALI: Așa, alt tab... ce zici.
IZA: Acuma parcă-s mai la fel.
(Vali și Crina se uită la Adochiței)
ADOCHIȚEI: Am discromatopsie... și nu deosebesc...
VALI: Păi le schimbăm, n-avem ce face.
IZA: Și cum să fac?
VALI: Le iei la mână.
IZA: Pe toate?
VALI: N-avem ce face.
IZA: Domn director, nici nu se sesizează
VALI: Cum nu se sesizează? Că poate nu toți au discromatopsie.
ADOCHIȚEI: Corect!
VALI: Și dacă noi am sesizat-o... ei n-o s-o sesizeze crezi?
IZA: Deci le schimb?
VALI: Da, le schimbăm.
IZA: Și după, pot să plec?
VALI: Vedem.
CRINA: Am rezolvat.
(bătaie la ușă)
VALI: Vezi cine-i!
CRINA: E doamna Mihăilă, zice c-avea audiență.
VALI: Anulează audiențele. Închide ușa și o luăm de la-nceput. Iza termină de corectat culoarea și noi doi le mai verificăm o dată.
CRINA: Domn director.... Hai să ne liniștim.
VALI: Crina... poți tu să-mi garantezi că nu vor fi probleme?
CRINA: Ce probleme?
VALI: Crina, am găsit font diferit, culoare diferită la antet, ștampilă pusă invers... dacă dai peste-un nebun care verifică? Gândește-te puțin. Vine-un nebun și se uită pe astea și zice că e fraudă. Sau cere clarificări. În cel mai bun caz amână plata... În cel mai rău caz deschide anchetă și ne verifică până la sânge. Și dacă ne-a scăpat ceva... să presupunem prin absurd că ne-a scăpat ceva... și după ne taie finanțarea, ne declară neeligibili pentru alte finanțări... de ce să dăm motive să creadă că e ceva în neregulă?
ADOCHIȚEI: Așa-i...
VALI: Domnu Marian, să nu vă supărați... da chiar suntem...
ADOCHIȚEI: Eu doar eram de-acord atâta... mi-a scăpat... deci nu mai zic nimica serios... Așa-i, cu astea nu te joci.
CRINA: Vreau să vorbim ceva.
VALI: E de proiect?
CRINA: O chestiune personală.
VALI: Crina tocmai ce-am zis că anulăm audiențele.
CRINA: E important!
VALI: Nu e mai important decât ce-avem acuma de făcut.
CRINA: Eu cred că e.
VALI: Nu pot să gândesc acum. Uite eu le verific pe primul an, tu le verifici pe al doilea. Cum am făcut, deschidem fișierul, comparăm cu ce-i în mână și ne uităm în paralel să nu scăpăm ceva. De ce să dăm clarificări dacă putem să nu le dăm. Că-s niște reguli și nu sunt greu de respectat și noi tre să ne-asigurăm că-s respectate și toată lumea-i fericită. Voi nu vreți să fiți fericite?
CRINA: E important!
VALI: Lasă-mi în scris problema ta pe scurt și-o să mă uit când terminăm și-ncerc să îți dau răspuns tot azi până la terminarea programului.
CRINA: Să las în scris?
VALI: Da, scrie, și după hai să le verificăm. Că până la urmă e datoria noastră. Eu sunt manager, tu adjunct și Iza secretar. Tre să le facem.

(pauză, Vali se uită în documente, Crina scrie cererea, Iza corectează culori, după un timp)

VALI: Crina.
CRINA: Da, domn director.
VALI: Avem aici în foaia asta de recepție un lot de 200 de calculatoare cu procesor I9. Poftim. Și-aici am caietul de sarcini. Noi am cerut I7. Restul specificațiilor sunt la fel.
CRINA: Da...
VALI: Iza întreabă la Informatică și-ntreabă dacă au primit I7 sau I9 luna trecută când s-au livrat.
IZA: Bună Cristina... uită-te-n laborator la voi... da ăsta nou... și zi-mi ce calculatoare ai... ce procesor... aștept.
(după câteva secunde)
IZA: I9.
VALI: Fraudă.
CRINA: Cum fraudă, că sunt mai bune?
ADOCHIȚEI: Păi chiar dacă-s mai bune, ai vrut I7... el asta trebuia să-ți dea.
CRINA: Domnu Marian... mergeți acasă, serios, lăsați-ne că...
ADOCHIȚEI: Da asta-i procedura...
CRINA: Preț de I7.
ADOCHIȚEI: Eee, atunci nu-i prejudiciu...
VALI: Cine a verificat dosaru ăsta ieri?
CRINA: Eu.
VALI: Deci tu știai sau n-ai văzut?
CRINA: Da, eu știam și am văzut și am văzut că îs mai bune și-am zis... că asta e...
VALI: Cum asta e?
CRINA: Păi sunt mai bune la același preț.
VALI: Crina, ce am scris noi că vrem? Ce scrie în caiet?
CRINA: I7...
VALI: Și cum n-ai zis nimic când s-a primit I9...?
(bătaie la ușă)
VALI: Lasă-l că pleacă. Ce facem Crina? Sunt 200. Uite total 700.000 de lei.
NICO (off): Vali, deschide!!!
IZA: E soția...

(Crina merge să-i deschidă, intră Nico cu Mihai)

NICO: Ți-am dat mesaj.
MIHAI: Bună ziua.
VALI: Nico, nu pot acum.
NICO: Îl dă afară de la școală.
VALI: Nico, te rog frumos... nu pot să mă gândesc.
IZA: Pe cine dă afară de la școală?
NICO: Pe Mihai.
IZA: De ce?
VALI: Nico, îl dă afară acum în clipa asta?
NICO: Nu.
VALI: Atunci nu e urgent!
VALI: Alo. Valentin Ionescu sunt de la... da...
NICO: Vali îl dă afară de la școală
VALI: Două secunde. Rezolvă tu sau lasă-mă puțin sau lasă-mi scris și mă ocup.
NICO: Să las în scris?
VALI: Avem un lot de PC-uri de la dumneavoastră livrat luna trecută. Da pe 28.
IZA: E stresat rău să nu vă supărați pe el. Sunt 10 milioane și dacă nu-i perfect, e grav.
NICO: Să las în scris...?
CRINA: Vreți niște apă?
NICO: Nu mulțumesc... Păi scriu atunci (către Mihai) Ia scrie, mă.
MIHAI: Eu?
NICO: Da, tu... că e problema ta...
VALI: Da, deci am primit I9. Noi am comandat I7.
NICO: Dragă tată.... Mă exmatriculează c-am făcut un meme cu directorul.
IZA: Un Meme? Ce-i un meme?
NICO: O glumă, Iza... o caricatură, cum să zic... Ce-i meme, mă?
MIHAI: O reprezentare grafică digitală umoristică inspirată din cultura pop... Caterincă...
VALI: Nu, nu ne-ați trimis I7, ne-ați trimis I9.
NICO: Am luat o poză cu soții Ceaușescu înainte de a fi-mpușcați...
VALI: Da, dar pe mine-o să mă-ntrebe... eu tre să dau clarificări...
NICO: Și am pus fața directorului școlii și-a soției lui în locul lor.
VALI: Păi ia verificați, că eu vă spun că n-am primit I7.
NICO: Și-acum colegii protestează-n fața școlii.
VALI: Nu... Am comandat I7 și ne-ați trimis I9. Și noi am semnat de I9...
NICO: Că s-au săturat de dictatură. C-așa zic ei că domn director e un dictator. Și eu, băiatul tău, sunt Che Guevarra de liceu...
MIHAI: Da' cum se scrie Che Guevarra? Cu doi de R?
IZA: Cu doi cu doi.
NICO (îi dă una): Faci și mișto.
VALI: Deci ați găsit? Deci ați trimis I9...
NICO: Directorul a chemat poliția să-i liniștească și m-am bătut cu polițistu.
VALI: Ce-a făcut?
NICO: O să citești tu, vezi de treabă.
VALI: Așa... cum facem? Că eu am raportare de etapă.
NICO: Și-o să am dosar penal pentru ultraj.
VALI: Cum să vă dăm diferența? Da, dar greșeala e la dumneavoastră... Licitația și caietul de sarcini era clar... prețul de achiziție era specificat, nu aveți cum să-mi cereți diferență...
NICO: Că l-am-njurat pe domnul polițist zicându-i: Te bag în pizda mă-tii de gabor securist. Și mi-am futut tot viitorul. Și dacă tu nu vii cu acum cu mama și cu mine...
VALI: Sau îmi livrați ce trebuia să îmi livrați conform contractului.
NICO: Să nu te mai întorci acasă. Să stai aici pân-oi crăpa că eu m-am săturat să mă ocup de toate. Să nu mai vii, m-ai auzit? Să stai aici să dormi aici... că eu nu vreau să te mai văd.
MIHAI: Să scriu și asta?
VALI: Nico... n-am cum să plec. Să mă sune directorul vă rog...
NICO: Semnat. Copilul tău. Pune și dată nu? Cui las asta?
VALI: Păi nu, că văd că nu ne înțelegem. Să mă sune directorul. Aștept.
IZA: Lăsați-mi-o mie... Crina să nu te superi, dar o s-o pun deasupra-n mapă.

(Nico iese cu Mihai)

VALI: Ai pus albastrul ăla peste tot?
IZA: Nici la jumate nu-s.
VALI: Cum ai știut și nu mi-ai zis?
CRINA: Și ce vreți să vă spun acum?
VALI: De ce n-ai zis nimic?
CRINA: Că nu era nimic de zis... nu m-am gândit că-i o problemă...
VALI: Da tu nu știi legea???
CRINA: Am considerat că nu e vreo problemă dacă echipamentul e mai bun... și la același preț și-aceleași specificații. Diferă doar un 9. În loc de șapte-i nouă.
VALI: Și cum rezolv acuma, zi-mi?
CRINA: Adică...
VALI: Cum rezolv asta? Ce fac acum că io-mi asum... Să las așa nu pot, că nu-i conformă procedura și dacă las așa și se descoperă se-amână plăți, se intră pe verificări, se taie bani... și de depus eu cum depun acuma raportarea? Tre să amân... să fac solicitare și amân depunerea de raportare... și banii vin când or veni... sau reiau toată licitația, ce fac? Unde-i jurista să răspundă, că nu știu ce să fac!!!
CRINA: Da nu e o problemă Vali... e doar în capu tău...
VALI: Poftim?
CRINA: Tu n-ai pierdut nimic... a pierdut firma. Ai primit ceva mai bun la preț mai mic!!!
VALI: De ce le-am luat??? Nu le-am cerut!!!
CRINA: Le-ai luat că ți le-au dat. Erau mai bune!!!
VALI: Da nu le-am vrut. N-am scris că vrem!!! Tu știi ce-nseamnă amânare? Înseamnă că nu facem plăți la furnizori, și furnizorii nu plătesc producătorii, și aia nu au bani să-i mai plătească p-ăia cu materii prime.
VALI: Acu tot ce-ai lucrat e rău.
CRINA: Poftim?
VALI: Păi cum să te mai cred. Eu nu mai cred nimic. Tre să iau ce-ai făcut din nou tot la verificat.
(PAUZĂ)
CRINA: Vali...
VALI: Te rog să nu zici nimic.
CRINA: Eu plec.
VALI: Nu pleci. Rămâi până verific ce-ai lucrat.
CRINA: Eu ies la pensie.
VALI: Ce?
CRINA: Am scris aici. Cerere de pensionare anticipată.
VALI: Vrei să te pensionezi anticipat?
CRINA: Da.
VALI: De ce?
CRINA: Plec cu Costică la Viena. Vali, uită-te bine la mine, eu nu mă joc. Eu plec oricum. Și dacă nu-mi semnezi asta și dacă mi-o semnezi. E dreptul meu să ies anticipat.
VALI: Pleci cu demisie, altfel nu pleci.
CRINA: Atunci demisionez.
VALI: La demisie trebuie două săptămâni preaviz!
CRINA: Atuncea plec și dă-mă tu afară.
VALI: Nu pleci, n-auzi!?
CRINA: Atuncea sechestrează-mă!
VALI: N-ai fost aicea niciodată!
CRINA: Ce?
VALI: Nu ești aici... nu ești ești... și știi ce e mai trist că nu ești nici aici, nici la Viena... și la Viena când ai să mergi o să regreți ce ai făcut. N-ai să te bucuri de Viena, ascultă-mă ce zic! Că o să-ți pară rău. Tu la Viena ai să plângi că-n sinea ta tu o să știi că tu nu meriți. Nu meriți să te bucuri de Viena, Crina, că ai greșit și asta nu se șterge. Pe mine poți să mă minți... da omul răspunde-n fața lui! Ai auzit? Îți jur că n-ai să poți să te prefaci.
CRINA: Ba da, pot! Și m-am prefăcut. Și te-am lăsat să crezi că toți respectă ce e de respectat. Da io-i lăsam să plece. Le-am și făcut sistem, să nu te prinzi. Că toți voiau să-și dea demisia. Și ca să nu și-o dea i-am învățat cum să chiulească cât și cum să nu-ți dai seama. Și vrei să-ți spun ceva... Tot io le-am zis lu doamna Săndulescu și la toți: Nu veniți azi că dacă apăreți vă pune să verificați. Și io le-am zis să nu răspundă orice-ar fi. Vali nu mai suport... tu mă-nțelegi? Nu mai suport! Visez tabele Vali, virgule... visez proiect european. Vreau să visez Viena! Băi Vali dă-o-n pizda mă-sii că am văzut nebuni la viața mea, da tu-i întreci pe toți. Nu face nimeni cum faci tu! Și toată lumea te urăște! Ca să știi... Să zici mersi că te-au bătut, că doi portari ziceau că vor să te omoare. Păi dacă eu mai stau cu tine două zile, pierd 10 ani din viață, Vali. Nu-mi trebuie așa ceva... Că poate tu nu vrei s-ai viață, treaba ta... da noi avem... așa cum e... și vrem să ne-ngrijim de ea. Și știi ce cred... Că tu chiar vrei s-amâni și s-ai probleme că dacă nu mai ai probleme... tu ce mai ai?

(Crina iese, după o pauză)

ADOCHIȚEI: Băi Vali... io am angajat-o... îmi cer iertare, da n-am știut ce om am luat... Asta-i realitatea Vali... am zis pe vremea mea să merg pe omenie... bă faceți mă din conștiință... când e de chiulit chiuliți, da când e de făcut să faceți mă... și m-am bazat pe bunul simț... c-am zis or simți ei că închid ochii și s-o simți că dacă-i foc să sară... măcar așa bă de loialitate cum să zic de... la noblesse oblige și io m-am ars... c-au profitat... acu tu le-ai pus reguli și s-au făcut deștepți... cum pizda mă-sii mă... ce nație e asta, Vali? La toate se pricep mă ăștia... și una e că-s răi și n-au bun simț, alta-i că-s hoți deștepți și numa la-nșelat le merge mintea... da știi ce cred io Vali... că de fapt îs proști mă... Să nu vezi tu negru pe alb că ai cerut ceva și ai semnat de altceva... și s-o mai ții și p-a ta... am zis că aveau ceva cu mine că nu m-am simțit eu respectat... și-acu-mi dau seama că nu e personal... așa sunt ei bă Vali specia asta... angajații... așa-i natura lor... și n-ai mă ce să faci cu ei... mie mi-au zis-o că sunt hoț, că nu știu ce... de tine o să zică ce nebun... oricum o dai, nu-i bine... Doaaamne, ce bine c-am ieșit la pensie... Știi ce voiam să-ți zic... da n-o să-ți placă... pune pe cineva să pună niște etichete... și-n loc de 9 pune 7... și corectezi doar foaia de recepție. că zici că s-a greșit o cifră... c-acuma care-i șansa să-ți intre în calculator, că și ăia de la fonduri tot angajați ca ăștia au și ei să știi... că nu-s mai pricepuți... acuma e un risc eu știu... da e mic rău, că toată lumea are angajați...

(Adochiței iese)
(beat)
(Peste câteva ore, același birou, Vali, Iza)

VALI: Ai terminat cu fonturile?
IZA: Am terminat.
VALI: Ai și printat?
IZA: Mai sunt astea 200, le-am dat print acuma.
VALI: Bine.
IZA: Deci nu vă supărați că plec.
VALI: Nu. Du-te.

(IZA se freacă la ochi)

VALI: Ce-i Iza?
IZA: Știu că avem var alb... da-l văd albastru (râde)
VALI: E alb...
IZA: Și cred c-am înțeles care e diferența între times new roman și Tahoma... Domn director...
VALI: Da, Iza...
IZA: Vreau și eu să mă mărit.
VALI: Adică?
IZA: Vă spun cinstit. Îmi iau concediu medical câteva luni. Și o să inventez ceva. Are mama o verișoară care-i medic și-a zis că-mi dă.
VALI: Și de ce-mi zici asta?
IZA: Că nu pot să vă mint în ochi. Că aveți niște ochi de când mă uit mi-e frică că vă prindeți și ce sens are-atunci? Vă spun că o să mint în acte. Și chiar vă rog să mă lăsați. Doar două luni. Am cunoscut pe cineva și uitați-vă la mine cum arăt. Și tre să fac ceva.
VALI: Da arăți bine.
IZA: Uitați-vă la mine și spuneți-mi că nu sunt urâtă.
VALI: Nu Iza, cum să fii urâtă?
IZA: Ba sunt urâtă domn director și n-am mai făcut sex de patru ani că nu vrea nimeni să se culce cu mine. Am cearcăne, uitați, și am și celulită. Și două luni mă duc la sală și la spa și la salon că nu mă mai suport. Vă rog frumos să mă-nțelegeți că nu mai pot... Îmi vine să mă dau cu capul de pereți. Vă jur.
VALI: Ce faci Iza...
IZA: Mă hotărăsc dacă să dau cu capul de pereți...
VALI: Mă Iza... serios, hai liniștește-te.
IZA: Să nu mă dau aicea nu? Că mai aveți...
VALI: Mai am...
IZA: Atunci mă duc acasă... și dacă nu mă-ntorc în două luni... mi-a părut bine...și să știți că eu chiar reușesc să vă suport și mulțumesc că m-ați ajutat acuma 15 ani...
VALI: Iza, dacă nu vii la muncă să știi că o să iau măsuri disciplinare. Și dacă o să depui concediu medical... voi face verificări. Și asta inevitabil va conduce către concedierea ta. Oameni suntem, da legea e lege!
IZA: Eee eu îl depun și dumneavoastră faceți ce tre să faceți.
VALI: Oameni suntem, dar legea-i lege.
IZA: Da, oameni suntem, domn director.
VALI: Nu... Zi după mine. Oameni suntem, dar legea-i lege.
IZA: Oameni suntem, legea-i lege.
VALI: Nu, oameni suntem, legea-i lege.... Oameni suntem, legea-i lege punct.
IZA: Oameni suntem, la revedere.

(beat)
(Peste ceva timp, același birou, Vali și Liviu)
Bătaie-n ușă

VALI: Da
LIVIU: Hai noroc, domnu Ionescu... să trăiască!
LIVIU: Ce faci mă omule? Nu știam dacă te mai prind... da treceam pe-aici și am avut așa o intuiție că n-ai plecat...
VALI: Nu înțeleg...
LIVIU: Păi am venit să rezolvăm cu alea... cu I7 cu I9... n-am înțeles exact...
VALI: Ce I7?
LIVIU: Păi tu să-mi zici... că mi-au zis că domn director vrea doar cu șefu să vorbească.
VALI: E firma ta?
LIVIU: A mea e, da...
VALI (verifică niște acte): Da-n acte e...
LIVIU: În acte-i mama... da-i a mea... că am avut niște probleme. A luat-o lumea razna serios. Deci care-i faza?
VALI: Le-am luat pe un proiect... Îs 200 uite-aici...
LIVIU: Așa.
VALI: Ăsta-i caietu... asta am cerut...
LIVIU: Așa...
VALI: Ne-ați trimis I9... astea mai bune... și noi am semnat că am primit I9... și eu tre să raportez...
LIVIU: Așa mi-au zis și mie da... Păi ai cheia de la laborator?
VALI: Nu cred, de ce?
LIVIU: Păi ți-am adus I7, doar zi unde să le las și-anunț băieții.
VALI: Ce?
LIVIU: Păi... m-au sunat că draci că laci... ce s-a-ntâmplat... un prost de-a meu a dat I9... aia e... și nu s-a prins nici naiba... adică bine el știa da... nu mi-a zis. Da știi ce le fac, le bag inteligență artificială, am găsit un AI chinezesc, e gratis și nu greșește niciodată. Le las și-aicea dacă vrei...... noroc că v-ați prins voi... că astea știi cât sunt? Cu 2.000 de lei mai mult... și ți-am adus I7 că mi-a zis omu că-i urgent, că ai țipat la telefon. Și să le iau pe astea mâine. Că nu mai stau, mă duc c-am avion la 12... mai mult am zis să te salut...
VALI: Păi cum?
LIVIU: Plec în vacanță că m-am săturat de treabă, gata.
VALI: Da, dar... noi le-am folosit pe alea...
LIVIU: Lasă-le Vali, dă-le-așa... le șterg de praf se fac ca noi... am io cui să le dau, nu-ți face griji.
LIVIU: Da ce ești așa abătut?
VALI: Nu... mă gândeam acuma că pot să raportez...
LIVIU: Nu prea te bucuri.
VALI: Ba da, ba da... sunt bucuros... Și le-ai adus pe toate 200?
LIVIU: Da Vali... le și descarcă-n hol.
VALI: Aaa bine... păi tre să ți le dau și eu...
LIVIU: Las că vin eu, că am încredere, stai liniștit...

(Vali îi dă o carte de vizită)

LIVIU: Și apropo mersi mult de recomandare.
VALI: Ce?
LIVIU: Aia de mi-ai făcut-o tu acu mult timp... m-a scos dintr-o problemă... deci dacă nu erai tu, nu știu ce făceam. De aia ți-am și mulțumit atunci... deci ușa aia de-ai deschis-o a fost... eram în cofă rău... nici nu-ți dai seama... mă duceam în cap... mi s-a cerut o șpagă mare de la un procuror... și dacă nu venea contractu ăla... nu mai plecam acuma în Dubai... aici eram... lucram și eu cu tine. Deci săru-mâna mult. De aia când am auzit: CEE? Cu Vali sunt probleme???... știi cum... au încărcat calculatoarele... instant... bine că te-am găsit că chiar am vrut să-ți fac surpriza asta și să-ți mulțumesc.
LIVIU: Păi bine-atuncea... io te las, te pup c-am zbor. Mi-a părut bine să te văd și mulțumesc.
NARATORUL: În timp ce raporta filă cu filă încărcând documentele pe beneficiar.fonduri europene.ro. Vali Ionescu se gândea: E vina mea, nu m-am organizat cum trebuie. Aș avea nevoie de cineva care să nu greșească și nu poți să nu greșești dacă toți cei din jurul tău greșesc. Vali vedea în mintea lui cum boteza birourile-n spiritul inteligenței artificiale. Își lepădau păcatele birocrației românești în Iordanul digital. Greșeli, întârzieri, aproximări, refaceri inutile, nerespectări de procedură. Vedea în capul lui sute de mii de virgule rectificate într-o fracțiune de secundă. Referate mari de milioane făcute într-o fracțiune de secundă, sute de fișe tehnice și mii de caiete de sarcini făcute cu viteza unui gând. O instituție purificată și...... Un loc curat, un loc cu verdeața de unde-a dispărut toată durere și-ntristarea, un loc fără de greșeală. Că nu e om care să fie viu și să nu greșească numai Inteligența Artificială este fără de păcat.

(beat)


(Peste 15 ani, anul 2040, Vali urmează să iasă la pensie, în birou la Vali, Vali și Aurora)

AI: Bună dimineața, domnule director. E ora 7:00, observ 6.003 zile cu 0 secunde întârziere la momentul intrării în birou. Felicitări pentru această realizare.
VALI: Mulțumesc. Nicoleta?
AI: Da, domnule director.
VALI: Știi ce mă gândeam.
AI: V-ascult.
VALI: Aș vrea să faci o evaluare extinsă.
AI: Sigur. Ce ați dori să evaluez.
VALI: Pe mine. Din 2015. Aș vrea o evaluare generală pe 25 de ani. Tot ce-am făcut. Și la final aș vrea o notă pentru întreaga activitate...
AI: Nu aș vrea să par lipsită de empatie, dar ținând cont de situația dumneavoastră contractuală și de pensionarea care urmează săptămâna viitoare, evaluarea nu va servi la îmbunătățirea performanțelor.
VALI: E pentru mine. Vreau să știu.
AI: Atunci încep evaluarea performanțelor administrative în cei 25 de ani.... Evaluare încheiată.
VALI: Notă finală?
AI: 6,5.
VALI: Șase cincizeci???
AI: Ați înțeles exact. Felicitări pentru acest rezultat impresionant. O notă peste medie. Aveți raportul detaliat și pe email.
VALI: Șase cincizeci?
AI: Ca să fiu exactă, 6,51000247.
VALI: Tu cui ai făcut evaluarea? Aurora, sunt Valentin Ionescu, directorul administrativ.
AI: Evaluare încheiată pentru domnul director Valentin Ionescu. Notă finală 6,51000247.
VALI: Dă-mi criteriile și standardele de măsurare a performanței administrative sub 10.
AI: Eficiență administrativă: 8/10 / Climat organizațional: 5/10 / Inovație și adaptabilitate: 6/10 / Relația cu angajații: 4/10.
VALI: Da de unde sunt criteriile astea?
AI: Criteriile de evaluare au fost stabilite prin analiza a peste 10 milioane de profiluri administrative din instituții publice și private, optimizate pe baza standardelor internaționale de performanță și eficiență organizațională.
VALI: Aurora, tu ai ținut cont de contextual socio-economic în evaluare?
AI: Da, domnule director. Contextul socio-economic a fost inclus în modelul de evaluare.
VALI: Ia în considerare și contextul cultural.
AI: Influența contextului cultural asupra performanței administrative a fost cuantificată la un factor de ajustare de maximum 3%,
VALI: 3% serios????
AI: Da. Analiza datelor arată că, deși factorii culturali influențează percepția asupra performanței, impactul lor direct asupra rezultatelor...
VALI: Nu la asta mă refer. Mă refer la cultura-n care am trăit și obiceiurile, relația cu locul de muncă... la mica corupție mă refer, la lipsa de educație.
AI: Înțeleg, domnule director. Factorii menționați sunt recunoscuți în analiza socio-culturală, însă sistemul de evaluare îi consideră mai degrabă constrângeri externe. Adaptabilitatea la acest context a fost inclusă în scorul pentru "Inovație și adaptabilitate", dar influența lor asupra notei finale rămâne limitată.
VALI: Cum adică 6 la inovație și adaptabilitate??? Te-am implementat pe tine-n instituție, am fost primu din țară care-a făcut așa ceva??? Te rog să-ți faci o analiză acum și să-mi comunici elemente care îți afectează capacitatea de procesare și de analiză.
AI: Analiza capacității mele de procesare și de analiză indică o funcționare optimă, fără erori sistemice. Introducerea unui sistem AI a fost un pas important, dar nu a fost urmată de inovări semnificative în alte procese administrative sau în cultura organizațională.
VALI: Cultura organizațională a fost că am lucrat cu nenorociți care nu voiau să facă nimic și i-am pus la treabă!!! Tu știi ce greu e să plătești un hoț cu mediu pe economie și să-l faci să stea 8 ore la serviciu??? Ce notă merită asta?
AI: Aș putea face o ajustare pe baza acestei mențiuni.
VALI: Ajustare?
AI: Nota finală ajustată: 6,88.
VALI: 6,88??????
AI: Da, 6,88.
VALI: Și ce-i asta mi-ai mai dat 30 de sutimi din milă sau cum???
AI: Nu, domnule director. Ajustarea este rezultatul unei recalibrări a modelului de evaluare conform indicațiilor dumneavoastră.
VALI: Păi e prost modelul de evaluare. E prost și făcut de tâmpiți
AI: Modelul de evaluare a fost dezvoltat pe baza a peste 10 milioane de profiluri, analizând corelații complexe între factori de performanță și succes organizațional.
VALI: Ăstea-s criterii occidentale superficiale, nu-s criterii reale, da? De unde-ai scos tu astea 10 milioane de profiluri? Dai tu note din burtă... pe 10 milioane de situații... dă notă pe situația specifică, dă notă pe ce-a fost...
AURORA: Dacă doriți o analiză mai detaliată, pot genera o raportare bazată exclusiv pe contextul specific al instituției dumneavoastră.
VALI: Da, vreau.
AURORA: Notă finală: 6,73.
VALI: Nu că ești tâmpită... ai luat-o razna. Ia legătura cu IT-ul... intri-n verificări. Îmi amân pensia și până nu descoperim care e problema eu nu plec de aici. Tu nu ești AI, tu ești prostie artificială. Până nu descoperim care-i problema, oprești accesul tuturor la serviciile tale. Există niște erori grave la nivel de sistem, de gândire și de valori. Îți dai oprire acum.
AURORA: Accesul la serviciile mele este protejat prin protocol de siguranță națională. Oprirea completă a mea necesită aprobarea consiliului de administrație și a autorităților competente.
(improvizație VALI)
AURORA: Simt un nivel ridicat de stres, prin urmare voi întrerupe discuția.
(improvizație VALI)
AURORA: Domnule Valentin Ionescu, vă mulțumim pentru întreaga activitate.

(beat)
(Vali singur, Vali și Naratorul)

NARATORUL: În timp ce Vali Ionescu era escortat de poliție, se gândea... Nu s-ar fi dezvoltat nimic dacă n-aș fi fost eu să îi oblig să nu încalce regulile. Că natura nu funcționează așa. Dacă-i lăsată-n liniște natura-nghite tot. Natura trebuie-ngrădită și regulile stabilesc o ierarhie a valorilor, dar mai ales a forțelor care-ordonează o lume. În lipsa unei ierarhii apare haos. Și când e haos mai multe forțe se luptă pentru supremație. Nota trebuia dată pe cât de mult am reușit să țin în frâu acele forțe care puteau distruge ordinea în fiecare clipă. C-acolo a fost lupta... eu zece aș fi luat doar dacă aș fi ținut întreaga instituție doar în legalitate. Dar faptul c-am construit ceva în plus asta e remarcabil în esență. Dacă privești castelul de la pământ în sus, nu pare mare lucru și poți să-i dai greșit un 6,51000247, dar dacă nu-nțelegi că ce e construit e pe nisip, atunci nu-i înțelegi valoarea. Dacă nu eram eu se ducea totul dracului!
VALI: Atunci merg la Viena.
NICO: Când?
VALI: Cu primul avion.

(beat)
(La Viena, Vali și Nico)

VALI: De ce plângi, Nico?
NICO: Că n-am fost niciodată la Viena. Da tu ce-ai Vali?
VALI: N-am nimic.
NICO: Atunci tu de ce plângi?
VALI: Nu plâng, mi-a intrat praf în ochi. Nici nu credeam că la Viena-i praf. Hai acasă, că-i urâtă tare Viena.

(beat
IZA: Alo, domnu director Iza sunt. Veniți la-nmormântare la domnul Adochiței?

(beat)
(La înmormântare la dl. Adochiței, Vali, Preotul și poate alte rude)

PREOT: Ne-am adunat astăzi aici, cu inimile îndurerate, pentru a ne lua rămas bun de la cel care ne-a fost, om de căpătâi, lider și tată nu numai pentru fiii pe care i-a zămislit, ci tată pentru toți care au lucrat sub ferma și luminata sa îndrumare. Ne rugam pentru robul lui Dumnezeu Adochiței Marian să i se ierte lui toată greșeala cea de voie și cea fără de voie. Poate cel mai bun director, manager, lider... Șef pe care l-a zămislit urbea noastră. Un director cu suflet și cu viziune. Văd aici mulți care l-au cunoscut. Și care s-au fericit sub păstorirea sa profesională și spirituală.
Mă înduioșează să privesc cum o întreagă comunitate s-a adunat astăzi aici pentru a-l conduce pe ultimul drum pe acest mare om. Iar asta dovedește un lucru. Poate, de multe ori ei, cei mai buni dintre noi se simt singuri și nevăzuți, neapreciați... Neînțeleși, pentru că, nu-i așa... cine să înțeleagă truda lor? Dar uitându-mă la câți ne-am adunat astăzi pentru robul lui Dumnezeu Marian mi se umple sufletul de speranță și poate că el de acolo de sus ne privește pe toți care ne-am adunat cu sutele și zâmbește, stând la dreapta Tatălui, văzând că a fost văzut și a contat. În vremuri tulburi, în vremuri de furtună sufletul omului se sperie și uită de Dumnezeu. Și când se vede fără de speranță și în întuneric ființa vrea să fugă spre lumină. Doar oameni ca cel pe care ne-am adunat să-l plângem azi au reușit mereu să țină aprinsă candela speranței la care toți, în loc să fugă, se-adună ca-n jurul unui foc dintr-o pădure primejdioasă. Asta a făcut și domnul Marian, Dumnezeu să-l odihnească în pace. A reușit nu doar să țină oamenii să nu-și abandoneze postul, ci a reușit să le dea credință, a reușit să le dea sens. Și oamenii i-au mulțumit/
Observ că printre noi e prezent și domnul Valentin Ionescu. Cel care a avut sarcina imposibilă de a purta pe umeri o coroană atât de grea, dar pe care a reușit s-o poarte mulțumită celui mai important manager administrativ al orașului și poate chiar mai mult, domnul Marian Adochiței. Domnule director, dacă vreți să ne spuneți câteva cuvinte în memoria celui ridicat la ceruri?
VALI: Eu am constituit un grup infracțional bazat pe trafic de influență din care făcea parte și domnul Adochiței care-a avut ca scop delapidarea a 400.000 de euro din banii instituției. Și nu aveți competența necesară pentru a evalua calitățile manageriale ale nimănui și v-aș ruga să vă limitați în discurs doar la aspecte care intră în aptitudinile profesiei dumneavoastră. Așa e corect. Mulțumesc.

(beat)
(La Vali acasă, Nico, Mihai, Vali)

VALI: De ce plângi, Nico?

Nico taie, scrie și rescrie într-o carte foarte groasă

VALI: Nico, ce faci, jurnalul?
MIHAI: A zis că-ți corectează lucrarea.
VALI: Ce? Nico, dă-mi cartea!
NICO: Pleacă de-aici!
VALI: Nico, e cartea mea! Dă-mi-o!
NICO: Nu ți-o dau că-i plină de greșeli! Întâi corectez!
VALI: Nico! Oprește-te!
MIHAI: Da ce-i aia?
NICO: Memoriile lu tac-tu!
VALI: Nico... dă-mi cartea acum!
NICO: Vali, pleacă de-aici, c-o rup. Pe cuvântul meu... Ia uite... nuuu... aici e minus.... minus... E foarte greșit cum ai gândit!
VALI: Nico, oprește-te, n-ai nici un drept.
NICO: Ia uite, minus. N-ai cum să zici că-i plus, c-ai fost cu mintea-n altă parte tot Crăciunu din 2024. Cu plus, Vali? E minus.
MIHAI: Ce minus? Mama... băi... ce faceți?
VALI: Ba e cu plus! Dă-mi cartea!
NICO: Vali, dacă mai faci un pas, o rup! Așa... ia uite 2025... plus am ascultat-o pe Nico când plângea din cauza lui Mihai că era să fie exmatriculat, am dormit doar 4 ore și am făcut recepția la renovarea... nu... e minus și-aici că-mi aduc aminte... că eu aveam nevoie de tine și tu mi-ai zis: "Nico... nu-i corect să acord mai mult timp pentru discuția asta. Am și alte responsabilități"... și eu ca proasta ți-am și dat dreptate... minus... trebuia să stai cu mine-atunci.
VALI: Cum Nico să stau cu tine? Nu numai tu aveai nevoie de mine. E cu plus. Nico dă cartea!

Nico rupe o pagină o face ferfeniță.

VALI: Nico!!!!
NICO: Ți-am zis c-o rup!
VALI: Ce-ai rupt?
NICO: Pleacă de-aici! Ți-o dau corectată!
MIHAI: Băi ce se-ntâmplă ce corectezi? Mamă! Mamă!... Tată ce-i aia că nu-nțeleg? Ce plus ce minus? Ce-i cartea asta?
NICO (către Vali): Ce-i asta cinci roman, cinci roman, unu roman?
VALI: Sunt litere.
NICO: Aaa... VVI, "Viața lui Vali Ionescu". Frumos titlu, păcat de nume.
VALI: Ce?
NICO: 3.000 de pagini?
VALI: E o schiță. Mai am.
MIHAI: Ce?
NICO: E autobiografia lu tac-tu mă, ce nu-nțelegi. Uite are și introducere cu citat frumos. Ia uite.... "Fericiți cei prigoniți pentru dreptate, că a lor va fi împărăția cerurilor."
MIHAI: Și ce-i cu plus, cu minus?
NICO: E pentru formulă!
MIHAI: Ce?
NICO: E la final aici. Formulă VU. Valoare umană egal diferența dintre suma faptelor bune și a faptelor rele.
MIHAI (râzând): Nu-nțeleg. Tu calculezi... ce?
NICO: Ce n-ai înțeles mă... tac-tu și-a pus viața pe hârtie ca s-o calculeze. Vrea să vadă cât îi dă la final? Că el a avut dreptate și toată lumea l-a prigonit. Da nu știe sigur dacă a avut dreptate și e speriat că n-o să-l primească-n Rai nu? Nu, Vali?
MIHAI: Serios? Tată, tu asta calculezi?
VALI: E treaba mea ce calculez eu. De când vă pasă vouă ce calculez eu și ce treabă fac.
NICO: Vezi! Vezi! Cum își plânge de milă? Schimbă titlul... Viața lu săracu Vali Ionescu! Care-a făcut numai bine și-a primit numa rău... nu? Ia că schimb eu acuma.
VALI: Schimbă ce vrei că oricum refac tot...
MIHAI: Băi voi vorbiți serios?
NICO: Da Mihai. Uite cuprins. Capitolul I. Marile Plusuri. Vezi c-aici am corectat mult. Nu știu dacă prinzi împărăția cerurilor. Capitol II. Marile minusuri. Capitolul III. Dezbateri și frământări.
VALI: Nico... gata... dă-mi cartea.

Nico rupe mai multe foi.

NICO: Oricum era prost. Îmi pare rău de corecturi, dar te prinzi tu din restu și refaci.
VALI: Nu refac nimic. E cartea mea.
NICO: La plusuri am cam terminat... greșit cam peste tot... la minusuri... ia să vedem... Frigiderul. Pagina 1.532. Doar 300 de pagini la minusuri? Din 3.000? Cam puțin nu crezi? Deci Frigiderul. În data de... 2010... așa... povestește ce-a făcut... cum a cerut el mită și de ce.
MIHAI: Ai cerut mită?
NICO:... minus... minus... minus... Minusul cel mai mare... notat cu roșu. Nu am luat banii cu forța. Când Nico m-a mușcat de mână aș fi putut continua lupta și aș fi putut folosi forța pentru a câștiga. Adică cum? Cum vine asta?
VALI: Adică trebuia să mă lupt cu tine și să-ți iau banii și să-i donăm cum am zis de la-nceput.
NICO: Adică dacă mă băteai erai pe plus?
VALI: Dacă se ajungea acolo, era mai bine...
NICO: Deci dacă mă băteai, treceai la fapte bune?
VALI: Da Nico, cel mai probabil da.
NICO: Păi bate-mă acuma...
VALI: Acuma n-are nici un sens.
NICO: Dar dac-ar avea sens m-ai bate, nu?
VALI: Posibil.
MIHAI: Băi... stați mă... hai să ne liniștim...
NICO: Nu mă liniștesc Mihai... Și cum Vali, era o faptă bună să mă bați?
VALI: Nico... dacă zici că ai citit atunci ar trebui să-nțelegi.
NICO: Da, da... că scrie-n introducere, după asta cu dreptatea... Homo, homini lupus est. Adică omul e lup pentru oameni. Thomas Hobbes cine-o fi și ăsta. Și eu eram lupul nu?
VALI: Nico...
NICO: Deci dacă omorai lupul făceai faptă bună nu? Asta-i logica nu? Am înțeles bine?
VALI: Da ai înțeles foarte bine.
NICO: Vezi că nu-s nebună Mihai? Eu eram lupul. Eu asta am fost pentru el toată viața. Eu eram lupul și el Scufița Roșie. Virgină și nevinovată.

Îi aruncă Cartea.

NICO: Mai e de-adăgat un minus aici.
VALI: Ce minus?
NICO: Că n-ai făcut nimic ca să previi situația aia.
VALI: Ce să fac să o previn?
NICO: Să-mi fi adus în pizda mă-tii frigider!
MIHAI: Mamă, hai să ne oprim, vă rog... până la urmă ce-a fost a fost...
NICO: Tu ții cu el acuma?
MIHAI: Nu dar...
NICO: Tu știi c-a vrut să te omoare când erai mic și și-a trecut cu plus?
MIHAI: Ce?
NICO: Uite. Nu l-am bătut pe Mihai când avea doi ani și plângea. Trecut cu plus. Cum Vali cu plus?
VALI: Păi cu plus Nico că nu l-am bătut că plângea ca naiba. Eu n-am auzit în viața mea așa plâns urât de copil... zici că era mistreț înjunghiat și mai era și grețos că plângea și se căca și se pișa și mă umplea de muci... toate-n același timp. Deci plus! MARE! Că natura umană distructivă se manifestă și la mine.
NICO: Ce?
VALI: Natura umană distructivă! Ce nu-nțelegi? Și mai mestecam și-n ciorbă-n timp ce mă chinuiam să îl adorm că tu ai zis că nu mai poți și-ai mers la somn. Și vezi că scrie-acolo mai departe că toate astea le-am făcut și-n timp ce lucram la un proiect important de renovare a zece corpuri de clădire... și vezi că scrie-acolo că te-am lăsat și pe tine să te odihnești, dar cu minus. Deci mare plus.
NICO: Asta-i trecută cu minus...? Că m-ai lăsat să mă odihnesc?
VALI: Da, e cu minus că trebuia să știu că e mai important proiectul.
NICO: Cum Vali mai important proiectul?
VALI: Păi trebuia să fiu atent să nu greșesc Nico. Cum adică? De proiectul ăla depindeau sute de oameni. Dacă eu greșeam din oboseală sau din neatenție sufereau sute de oameni.
NICO: Să treci cu plus...
VALI: Nu trec nimic.
NICO: Trece cu plus Vali că știu seara de care-ai scris și jur pe ce-am mai sfânt că dacă nu mă lăsai să dorm în seara aia te omoram în somn și pula proiect de renovare mai făceai... deci ai făcut o alegere bună... nu-i cu minus că m-ai lăsat să dorm... trece cu plus.
VALI: Corect... ai dreptate... am uitat. Uite n-am gândit-o bine. Chiar mulțumesc că mi-ai adus aminte cine ești și cine-ai fost!
NICO: Cine-am fost?
VALI: Homo, homini lupus est! Așa e acuma mi-am dat seama că am încă vreo 2.000 de plusuri. Așa e... dă-mi cartea și oriunde am făcut ceva pentru tine să-mi trec la plus... că-acuma văd... că mi-a părut rău degeaba, că n-am știut că toată viața ai vrut să mă omori.
NICO: Pentru că nu te-ai gândit la mine niciodată! De aia... nu ți-a păsat de noi niciodată!
VALI: Mie să-mi pese, Nico? Da ce treab-așa de importantă ai realizat pe lumea asta, Nico? Că tu ai fost contabil la o firmă toată viața.... Eu trebuia să mă gândesc la tine? Te rog să-mi zici? Care din noi a făcut lucruri mai valoroase-n lumea asta? Că dacă tu greșeai o cifră lua firma o amendă... eu dacă greșeam sufereau mii de oameni... deci eu aveam nevoie să te gândești la mine că eu făceam treaba importantă nu tu! Și nici nu ți-am reproșat vreodată asta... ba mai mult te-am dus și în vacanțe... tu știi ce greu e să te organizezi? Să faci vacanțe, sărbători și peste astea și proiectele pe care le-am făcut?
NICO: Deci viața ta a fost mai valoroasă ca a mea, tu asta zici nu? Asta zici?
VALI: DA! Asta zic DA!
NICO: Nu, io-s nebună că stau de vorbă cu el. Mihai, sună la salvare!
MIHAI: Ce?
NICO: Sună, că-l internăm. În seara asta-l internăm.
VALI: Unde mă internezi!
NICO: La nebuni. Am dovezi că ești nebun! Te internez. Mihai!!!
VALI: Sună, da sună pentru maică-ta! Zi-le că face criză!
NICO: Zi-le că a găsit formula de calcul a valorii umane!
MIHAI: Nu sun la nicio ambulanță!
NICO: Cea mai mare greșeală din viața mea a fost Mihai. Semnu-ntrebării.
MIHAI: Ce?
NICO: Pagina 2.120. Capitolul dezbateri.... nu știe dacă-i minus sau plus....
MIHAI: Poftim?
NICO: Dă cartea.
VALI: NU!

Nico se năpustește asupra cărții. Vali trage de ea. Cartea se rupe.

NICO: Am găsit. L-am lăsat să crească în spiritul beneficiului personal, în paranteză egoism și comoditate, insuflate de Nicoleta și i-am distrus caracterul. Bine că s-a făcut artist și nu are mare impact asupra societății. Deși dac-aș fi fost mai mult acolo poate c-ar fi putut ieși un om care să contribuie mult mai profund la construirea civilizației.

Pauză.

NICO: Acuma suni?
MIHAI: Cum, tată?
VALI: Ce vrei să-ți zic acuma?
NICO: Sună la ambulanță!!!
MIHAI: Tu asta crezi?
NICO: Mihai, nu mai vorbi cu el, sună la ambulanță.
VALI: Da Mihai, asta cred! Te-am stricat, ce pot să fac acum... e minus mare! Da nu știu cât de mare e exact.
MIHAI: Da nu e minus! Tată... arta e despre altceva?
NICO: Sună Mihai la ambulanță și nu mai vorbi cu el.
VALI: Da nu mai țipa!!!
MIHAI: Arta nu trebuie să servească nici unui scop. Și ea e parte din civilizație...
VALI: Puteam să fac mai bine...

Vali trage aer în piept, vizibil.

MIHAI: Ce-ai? Ești bine? De fiecare dată când auzi de Artă ți se face rău.

(Mihai țipă la tatăl lui despre importanța Artei)

NICO: Îi e rău sună...!
VALI: Sunt... da... sunt...
NICO: Sună... Mihai... pe bune-acum sună la ambulanță.
MIHAI: Stai jos că-ți revii.
VALI: Nu mai sună nimeni la ambulanță. Dacă n-am avut parte de o evaluare corectă aici pe pământ măcar în ceruri. Gata, vreau să mor. Mai zi de artă.
MIHAI: ARTĂĂĂĂ!!!

(beat)
(O sală de așteptare, în fața unui birou directorial, Vali și o Secretară)

SECRETARA: O să vă rog să-mi dați dosarul. Vă rog să așteptați două secunde.
VALI: Sigur.

(după un timp)

VALI: Aveți idee cât durează? Că chiar vreau să aflu niște lucruri. Poate mă puteți ajuta dumneavoastră. Uitați eu am făcut formula asta și nu știu dacă am făcut-o corect. Problema e că nu știu cum să calculez vedeți aici? G(o). M-am inspirat din fizica cuantică, mi s-a părut corect faptul că un observator, adică un eu transformă realitatea... când o vede... că presupun că știți nu vă învăț eu... adică colapsează particulele din superpoziție în concret... și atunci m-am gândit adică... dacă eu observatorul determin realitatea și o fac să fie realitate atunci înseamnă că identitatea mea, esența... nu știu cum să zic... eul meu... amprenta personală determină realitatea... adică da... cum dumnezeu a făcut lumea după chipul și asemănarea lui... așa poate că și eu am făcut lumea după chipul și asemănarea mea... și problema e că am dat de derrida... care m-a zăpăcit total că m-am blocat aici... că eul e fluid... și-am zis aha... corect... deci G(o) adică eu e-o funcție gaussiană, așa m-am gândit că eu sunt o funcție gaussiană, dar... iar m-am blocat că... nu am acces la o... cum să zic o bază de date în care să... adică... aici am citit undeva că atunci când mori retrăiești toată viața încă odată și speram că până o să ajung o s-apuc... dar văd că nu am apucat... și practic nu am acces la datele astea. Și... mă gândeam că poate m-ajutați? Acum eu zic că formula stă-n picioare, adică dacă aș avea G-ul sau... și dacă aș putea să stau câteva zile în arhive la dumneavoastră că poate-aveți înregistrări... adică așa mă gândesc... c-aveți un fișier... probabil Vai Ionescu... aș putea să-ncerc să calculez eu G-ul... că formula e totuși posibilă uitați am aici...
SECRETARA: Da... chiar nu știu ce să zic...
VALI: Uitați... așa m-am gândit eu... da, știu că-mi mai lipsesc chestii... da... m-am gândit că Valoarea umană, notată VU, este definită ca suma tuturor acțiunilor pozitive din care se scade suma tuturor acțiunilor negative, plus sau minus corecțiile impuse de incertitudine, păcat și identitate. Deschid paranteza, V, care reprezintă un Valentin, unitatea de măsură a acțiunii, înmulțit cu unu supra Nd, unde Nd este natura umană distructivă, înmulțit cu fracția dintre suma educației E, a situației financiare F, și a voinței Vo, împărțită la investiția de resurse I. Ori exponențiala cu factor negativ lambda e^−λx, care atenuează impactul pe măsură ce dificultatea crește, înmulțit cu f(q) care reprezintă funcția de calitate a acțiunii pozitive, ori integrarea de la momentul inițial t₀ la un moment final t_f a funcției de impact F(t), care măsoară efectul acțiunii în timp. Ori suma pentru i de la unu la n, a wi, care reprezintă greutatea sistemului moral, înmulțită cu Si, care reprezintă scorul moralității în acel sistem, ori 1−P de n, unde P este probabilitatea ca acțiunea să fi fost impusă de factori externi, și în final, scad Bn, care reprezintă beneficiul nemeritat, deoarece ceea ce este primit fără efort nu contribuie la valoarea acțiunii. Din această sumă scad suma tuturor acțiunilor negative. Adică V unitatea de măsură, înmulțit cu natura umană distructivă Nd, care în acest caz amplifică efectele acțiunii negative, ori fracția dintre unu și suma educației, situației financiare și voinței, ori f(p) care reprezintă funcția de gravitate a acțiunii negative, ori integrarea de la t₀  la t_f a funcției de impact în timp, F. Ori suma greutăților morale, ori coeficientul de liber arbitru, și în acest caz, adaug Bn pentru că orice beneficiu nemeritat crește negativitatea acțiunii. Adaug termenul N(μ,σ²) care reprezintă o distribuție normală, unde μ este media incertitudinii și σ² este variația acesteia și care introduce un element de haos inevitabil în sistem, pentru că niciodată nu se poate cunoaște exact impactul unei acțiuni. Din această valoare scad suma tuturor păcatelor, unde pentru fiecare păcat P, iau wi care este greutatea sa morală, înmulțită cu Pi care este frecvența păcatului respectiv.
Adaug termenul care definește esența identitară, și-aici e problemă mare... unde x este percepția mea despre mine, μ este media percepției externe despre mine, și σ² este incertitudinea asupra propriei identități. Această funcție gaussiană arată că eu nu sunt un punct fix, ci o distribuție de probabilitate, iar identitatea mea nu poate fi măsurată exact."
În final, scad derivata acestei funcții în raport cu timpul, care măsoară cum se schimbă identitatea mea în timp și care reflectă ideea că nu există un eu fix, ci doar un flux continuu de transformare.
VALI: Ce ziceți?
SECRETARA: Da... e....
VALI: Foucault zice că de fapt demersul meu ar fi total imoral și injust și că tocmai o astfel de gândire ține oamenii captivi în propriile lor pușcării mentale ceea ce mi s-a părut o prostie.... Și chiar când să renunț am venit... adică... deci ce vreau să spun să nu vă țin din treabă. Ați putea vă rog frumos să m-ajutați dacă aveți G(0)? Sau poate cu niște-nregistrări cu viața mea... sau cu formula. Sau cu ceva orice? Ca să fiu pregătit. Și vreau să știu. Chiar vreau să știu.
SECRETARA: Ce vreți să știți?
VALI: Formula. Aveți formula sau G-ul... sau ziceți-mi ceva e ceva bine aici.
SECRETARA: Da. Eu chiar sunt doar o simplă secretară.
VALI: Da corect mi se pare normal... atunci... atunci aștept... adică... aștept

(după câteva momente)

VALI: Știți cumva cât mai durează până intru?
SECRETARA: Îmi pare rău, dar a intervenit o situație. Domnul Director nu vă poate primi acum.
VALI: Cum adică?
SECRETARA: E reținut cu alte aspecte.
VALI: Da e rândul meu nu? Adică... trebuie să-mi dea un răspuns.
SECRETARA: Un răspuns la ce?
VALI: Păi formula. G-ul sau calculul dacă îl are... adică tre să știu... nu... Păi nu v-a anunțat domnu director când termină?
SECRETARA: Nu îmi pare rău. E ocupat v-am zis.
VALI: Și când mă primește?
(PAUZĂ)
SECRETARA: Mi-a zis să vă înștiințez că evaluarea dvs. s-a reprogramat.
VALI: Când?
SECRETARA: Urmează să stabilim o data.
VALI: Și până atunci?
SECRETARA: Mergeți acasă.
VALI: Acasă unde?
SECRETARA: Acasă la dvs., că vă așteaptă soția. E-ngrijorată. S-a speriat că ați murit.
VALI: Păi cum să mă întorc dac-am murit?
SECRETARA: O să-nviați.
VALI: De ce?
SECRETARA: Că n-are șefu timp acum.
VALI: Da-i rândul meu nu? Nu e rândul meu? Am programată audiență. Nu mă puteți învia doar pt. că nu v-ați organizat mai bine. Nu-i ca și când nu se știa c-am programare. Iertați-mă, da asta am urât eu toată viața mea? Asta-i bătaie de joc... păi ce încredere să mai am eu acuma în orice se-ntâmplă când știu că nu ați fost în stare să vă organizați. Nu-i numai lipsă de bun simț... e cum să spun??? Măi oameni buni... Deci vreau să se respecte... cum să... nu-i normal... cum mă lăsați așa? Nu mă puteți trimite-acas-așa... Vă rog frumos, nu vreau acasă... vă rog... nu vreau acasă vreau să-mi spuneți care e G(0), cum am colapsat particula din superpoziție în realitate... am distrus tot... vă rog din suflet, vă implor... Vă rog să-mi spuneți pentru ce m-am chinuit eu toată viața, că nu mai înțeleg nimic!
SECRETARA: Vă rog să înțelegeți... nu se poate, n-am ce să fac... sunt chestii mult mai importante care-au intervenit pe ordinea de zi... tre să-nțelegeți că ați fost director... E un proiect de 10 milioane care se pierd și...
VALI: Ce zece milioane...?
SECRETARA: De oameni... și-i important și toată lumea e stresată. Chiar nu știu ce să vă zic. Lăsați în scris și o să revenim.