În cadrul Festivalului a avut loc și Concursul de Dramaturgie "Eduard Covali", ediția a II-a. În concurs au fost înscrise texte dramatice originale, nemontate, scrise de autori cu experiență a lucrului la scenă (ca dramaturg, actor, regizor, scenograf etc). Textele selectate au fost dezvoltate în ateliere de dramaturgie, în cadrul Festivalului de Teatru Piatra-Neamț, împreună cu actori din trupa Teatrului Tineretului. În urma atelierelor, unul dintre aceste texte va fi ales pentru a fi montat pe scena Teatrului Tineretului.
Laureatele acestei ediții sunt: Cătălina Bălălău - autoarea textului Urși, Ioana Dajbog - autoarea textului Fă rai din ce n-ai, Livia Maria Stoica - autoarea textului Copilul nenăscut. Textele au fost selectate de comitetul de lectură al teatrului, format din conf. univ. dr. Paul Chiribuță - directorul și curatorul Festivalului de Teatru Piatra Neamț, Andrei Merchea - managerul Teatrului Tineretului, Nora Covali - actriță TT, Paul-Ovidiu Cosovanu - actor TT, Elena Popa - actriță TT. Managerul Teatrului Tineretului a acordat o mențiune textului Așază-te lângă mine. Pescăruși de Corina Grigoraș.
Vă oferim spre citire pe LiterNet câteva din textele acestei ediții.
Așază-te lângă mine. Pescăruși
de Corina Grigoraș
de Corina Grigoraș
Personaje:
Simi Ionescu - 20 ani, student la actorie
Nina Martin - 20 ani, studentă la actorie
Costin Arcu - 22 ani, student la regie
Maria Crudu - 19 ani, studentă la actorie
Irina Arcu - 50 de ani, actriță, mama lui Costin
George Voinea - 60 de ani, regizor celebru, iubitul Irinei
Mimi - 55 de ani, machieuză în teatru
Scena 1
Într-un spațiu de teatru independent. Costin, Simi și Nina. Intră Maria în fugă, agitată, evident întârziată.
Costin: Hai, frate, că te așteptăm de o oră!
Maria: Scuze, scuze!
Simi: Ia uite-o și p-asta, zici că-i Morticia Adams. Ce faci, Masho, porți doliul vieții tale?
Maria: Scutește-mă! Am avut o filmare la o reclamă și s-a decalat. Pana mea! Am plecat așa cum mă vedeți!
Simi: Oooo, i-a făcut tati rost de o reclămuță lu' Măriuța lui?
Maria: Da, mi-a făcut. Te oftici? Nu ziceai că tu nu te prostituezi cu bullshit-uri d-astea de reclame? Că tu vrei doar artă!
Simi: Păi mie nu-mi trebuie! Da' mai lasă și la altele, care mai au nevoie de bani. Că tu nu duci lipsă!
Maria: O, acum e vorba despre bani!
Simi: Mereu e vorba despre bani, fată! Mai ales când nu-i ai.
Maria: Băi, da mă freci atâta cu faza asta. E vina mea că ai mei au bani?
Simi: Mamă, cât de ignorantă și de superficială ești, Mario! Wow!
Maria: Da' ce-am zis?
Simi: Te invit să facem schimb de vieți o lună. Cred că n-ai rezista nicio jumătate de oră!
Maria: Scutește-mă!
Simi: Mai du-te-n mă-ta de prințesă crescută în puf!
Costin: Băi, ia gata, că avem treabă!
Mariei îi dau lacrimile.
Simi: Ia uite, tot ea e victimă!
Costin: Simi! Ia hai afară să fumăm o țigară.
Rămân Nina și Maria. Nina îi întinde un șervețel Mariei.
Nina: Prea ți-o iei și tu pe persoană fizică.
Maria (frustrată): Mă fut!
Nina: E stresat. Nu mănâncă, nu doarme, muncește ca apucatu'.
Maria: Normal că-i iei apărarea, cu tine se poartă frumos! Pe mine dacă nu mă atacă, mă ignoră.
Nina tace.
Maria: Io-s bună numai când e beat și vrea sex.
Nina: Hai, băi, Maria, că aici nu e vorba despre tine sau despre mine! A venit săracu' de la bar, direct la facultate și apoi aici. Și de-aici se duce acasă s-o îngrijească pe maică-sa!
Intră băieții înapoi.
Simi: Băi, ej nebun? În seara asta vine mă-să lu' Costi cu gagică-su, să ne vadă șnurul!
Nina: Nu cred! Costin?!
Costin dă din cap, mândru.
Nina (panicată, emoționată): Mamă, mamă, mamă! Leșin!
Costin: De ce, tu?
Nina: Fără motiv! Doar că una dintre cele mai tari actrițe din țară și regizorul visurilor mele, ce ale mele, ale oricărui actor din România, vin să mă vadă pe mine, o studentă în anul 2 la teatru, jucând pe scenă!
Maria: Pe noi toți, nu doar pe tine!
Nina: Mă rog, ați înțeles la ce mă refeream!
Costin: Credeam că eu sunt regizorul visurilor tale!
Nina (sare de gâtul lui Costin și-l sărută): Doamne, nici nu știu dacă să-ți mulțumesc sau să te bat!
Costin: Fetelor, aveți grijă să nu fiți prea talentate în seara asta, ca să nu facă maică-mea un AVC pe-aici!
Și tinere și talentate!
Maria: Ei na!
Costin (râzând): N-o cunoști pe maică-mea! Spaima colegelor ei mai tinere! Daca nu plânge cel puțin una pe repetiție, nu e mulțumită!
Nina: Costiiiiii!
Costin: Parcă v-ați născut ieri! Să mor io, ar trebui să învățați cât mai rapid cum stau lucrurile în meseria asta.
Simi: Ia uite-l și p-ăsta! Ce să facem mă, Costi, nu suntem toți așa norocoși să fi ieșit din pizda lu' mama direct pe scenă!
Nina începe să se încălzească vocal, să repete text, orice ca să oprească discuția.
Simi (o ia de după umeri pe Maria): Mai ești supărată pe mine?
Maria se înmoaie și se lipește de Simi. El o tolerează.
Maria (cu drag): Mă mai gândesc!
Scena 2
Nina: Maimuță, gâscă, găină, porc. Uneori limax bălos, de câteva ori șoarec, poate molie. În zilele bune. Dar de cele mai multe ori, maimuță. Da. Arați ca o maimuță. Te miști ca o maimuță. Mănânci ca un porc. Te-ai făcut cât un porc. Nimeni nu vrea să vadă un porc pe scenă. Ai creier de găină. Ești o gâscă. Ești moale ca un limax bălos. Nu te-aș fute nici dacă m-ai ruga. "Fluturaș! Nu tu, molie!" Ai ochii întunecați, de șoarec. N-au lumină în ei. Nu transmiți. Când vine beat la cursuri, păsărică. "Ești așa frumoasă, mă omori! Vreau să-ți văd păsărica!" Pentru că nu primește ce vrea, îmi urlă: "Tot te prind eu într-o zi, vaco!" Nimeni, nimic. Sunt singură. Și mi se face frig. Frig. Frig. E înfricoșător. Pustiu. Întuneric. Teroare. Tăcere. Încerc să deschid gura să spun ceva, dar buzele mele nu se deschid. Glasul îmi răsună trist în cap și în tot pustiul ăsta mă simt singură. Nu mai știu cine sunt și nici ce mă așteaptă. Contururile se pierd, totul în jurul meu dispare și eu vreau să se caște o gaură sub mine și să mă înghită! Mai sunt doi ani, oare rezist?
În timp ce Nina își zice monologul, Irina și George șușotesc. Irina se tot agită. Se aude la un moment dat, George spunând în șoaptă: Irina, te rog, nu!
Irina: Costi, iartă-mă te rog, iartă-mă, trebuie să vă opresc!
Costin: Ce e mama? Ce s-a întâmplat?
Irina (pauză lungă, pare că se gândește cum să spună ce urmează să spună, ce cuvinte să folosească, cât de directă să fie): Nu, trebuie să fiu sinceră. Ăsta nu e teatru! E poezie! E jurnalism! Unde sunt personajele, unde e conflictul? Care e situația pe care o jucați voi aici? Ok, înțeleg despre ce vorbiți, dar nu are valoare artistică. Parcă mi-ai citit un articol din ziar. Iertați-mă, sunteți tineri, frumoși, poate că și talentați, nu știu. Nu vreau să vă anulez munca și... căutările. Dar ăsta nu e teatru!
Voinea: Irina! (îi face semn discret să o lase mai moale) Sunt tineri, sunt la început!
Irina: Poate sunt eu prea bătrână și demodată, dar eu vreau să văd magie pe scenă. Vreau să uit că m-am certat cu soțul, că mama e bolnavă și mi-au tăiat din salariu, că n-am plătit întreținerea și că am colesterolul crescut. Vreau costume, vreau actori care INTERPRETEAZĂ ceva, vreau să văd regia, vreau o poveste coerentă.
Costin: Deci nu... nu cred că ai făcut asta!
Irina: Ce?
Costin: Ai oprit! Cum?!?! Cum să faci așa ceva? N-ai putut să reziști o oră? O fucking oră, atât ține!
Irina: Nu ridica tonul la mine! Presupun că m-ai invitat pentru că te interesa părerea mea. Nu-mi place și datoria mea e să-ți spun adevărul!
Costin: De unde știi că nu-ți place, când n-ai văzut nici măcar un sfert din spectacol?
Irina: Am ochiul format!
Costin: Fuuuuck! Nu e ok! Și faptul că nu vezi asta...
Irina (îl întrerupe): Nu suporți critica? Și-atunci cum o să faci meseria asta?
Costin: Nu ca tine, asta e clar!
Irina: Adică?
Costin: Adică egoist, fără să țin cont de alții, fără...
Irina (îl întrerupe): George, hai să mergem, nu sunt obligată să asist la crizele lui de artist frustrat!
Se întoarce din ușă.
Irina: Sunteți slabi și în meseria asta important este să reziști! De asta vi se vorbește așa la facultate, ca să vă întăriți, ca să vă deblocați, ca să puteți fi creativi chiar dacă regizorul are o zi proastă! Eu când eram studentă nici nu îndrăzneam să ridic ochii din pământ în fața maestrului Deleanu! Dacă-mi adresa un cuvânt, fie el și o insultă, eram fericită o săptămână! (Iese)
Voinea: Îmi pare rău, copii! Grea meserie v-ați ales. Dar e și frumoasă! Hai, nu vă pierdeți curajul! Costi, nu pune la suflet, știi că e impulsivă și încăpățânată. Aveți avantajul tinereții, nu vă luați după niște învechiți ca noi! (Le face cu ochiul, zâmbind cu farmec și complicitate) Costi, hai să faci asistență de regie la mine, montez Pescărușul la Bulandra.
Costi: George, apreciez, dar nu știu dacă vreau să fiu prea mult în preajma maică-mii!
Voinea (râzând): Hai, că îți dau voie să te răzbuni puțin, îți las o scenă cu ea pe mână! O regizezi tu!
Costi (se înviorează): Nu sună rău!
Voinea (către ceilalți): Pe voi vă aștept la casting. Îi caut pe Nina și pe Treplev! Vă pup! Fug, că mă bate!
Râd toți. Voinea iese. Se lasă tăcere o vreme.
Simi: Bă, Costi, decât s-o fi chemat pe maica-ta la șnur, mai bine, vorba bunica-mii, îți băgai un băț în cur!
Costi: Da, încă un moment bun să mă facă de căcat!
Maria: Măcar ne-am ales cu ceva după faza asta. Bine, mai mult Costi, că el deja a luat jobul, noi tre' să dăm casting.
Simi: Lasă, fată, că pune taică-tu o vorbă bună!
Maria aruncă cu ceva după Simi.
Nina: Eu cred că o să caut o văgăună ceva, să mă ascund în ea.
Costi: Îmi pare rău!
Nina: Bine că n-a aruncat și cu ouă în mine! (Râde)
Nina se ridică, își strânge lucrurile și se îmbracă.
Nina (îl sărută pe Costi): Mă duc acasă să mă uit pe text, măcar să nu mă mai fac de râs și la casting!
(Nina, în drum spre ieșire primește un sms: Bună, Nina! Sunt George Voinea. Să vii cu încredere la casting!)
Scena 3
Simi și Maria (+/- alți câțiva actori) așteaptă pe holurile unui teatru, să intre la audiția pentru Pescărușul în regia lui George Voinea. Apare și Nina.
Nina: Hei, ce faceți? Intrați în curând?
SImi: Frate, stau de 7 ore aici, am trecut prin toate stările posibile, nu mai am niciun pic de energie!
Maria: Eu eram programată la 12 jumate și e 5, în pana mea. Tu la ce oră ești?
Nina (ușor încurcată): Mie mi-a zis Costi să vin la 5 jumate.
Maria: Na, unii-s mai cu moț. Putea să ne zică și nouă când să venim, să nu stăm ca proștii atâtea ore. E drept că noi nu ne culcăm cu el, da măcar așa din prietenie.
Simi: Hai, cat fight!
Nina: Ești misogin!
Se deschide ușa de la sala de audiții și iese un actor tânăr, înalt, frumos, bine făcut. O tânără actriță intră în sală. Simi, Maria și Nina se duc către el.
Simi: Cum a fost?
Actor 1 (plin de el): Frate, eu m-am simțit super bine! Voinea m-a plăcut sigur, s-a și ridicat la final și a dat noroc cu mine. Mi-a zis că ne auzim. Eu zic că am șanse mari! Hai, vă pupă tata, am tăiat-o că am o filmare de noapte. Baftă!
Maria se așază pe jos, sprijinită de un perete și se uită pe text, Simi se plimbă pe hol, agitat.
Nina (se retrage mai departe, se sprijină cu spatele de perete și închide ochii, murmurând ceva, încet): Arhanghele Mihail, așază-te în dreapta trupului și ființei mele și protejează-mă cu scutul tău protector, Arhanghele Gavril (indescifrabil și mai repede) protector, (Indescifrabil) Uriel, (indescifrabil) fața trupului și ființei mele (indescifrabil), Arhanghele Rafael (indescifrabil), Sfinte Duh coboară-te deasupra (neinteligibil) harul tău Divin, ajută-mă să fiu concentrată, să fiu în situație, să am farmec și gând, forță și sensibilitate. Amin. Doamne-ajută! (își face rapid o cruce)
Maria: Te rogi?
Nina (jenată): Nuuu, făceam un Mickey Mouse, să nu cumva să mă încurc la text.
Actrița care intrase mai devreme la casting, iese plângând și dispare rapid.
Simi: Asta e de la particulară!
Nina: Și?
Simi: Păi normal că a ieșit plângând! Ăștia-s varză de pe la particulare.
Nina: Hai, băi, Simi, că ești nașpa! De unde știi tu?
Maria: Păi nu e logic? N-au intrat la UNATC.
Nina dă să mai spună ceva dar se deschide ușa și de după ușă apare doar capul lui Costin.
Costi: Nina, hai, că vrea să te vadă!
Simi: Băi, Costi, da eu și Maria suntem de ore întregi aici!
Costi: Ce să fac, nu eu decid! Așa mi-a zis, să ies s-o chem pe Nina! Hai că intrați și voi imediat!
Nina intră cu Costi.
SImi (nervos, frustrat): Pizdă mă-sii, tot cu pile băi frate!
Maria: Să vezi tu că o să și ia!
Simi: Să ia, că e bună! Da' să nu intre înaintea noastră!
Scena 4
George, Irina și Costi stau în public, în sala de teatru. Nina pe scenă.
Nina: Bună ziua!
Irina (sec): Bună!
Voinea: Bună, Nina! Ce faci?
Nina: Bine. Am emoții!
Voinea: N-ai de ce. Vrei un pahar cu apă?
Nina: Sunt ok, mulțumesc! (pauză) Încep?
Voinea (zâmbește sigur pe el dar și prietenos): Da, hai!
Costi îi face semne de încurajare din sală. Irina își pune ochelarii la ochi și apoi joacă cu prețiozitate atenția și interesul.
Nina (ingenuă, cu emoție și sensibilitate): Oamenii, leii, vulturii și potârnichile, cerbii cu coarne înrămurate, gâștele, păianjenii, peștii cei tăcuți ai apelor, stelele de mare și cele ce nu puteau fi văzute cu ochiul liber, într‐un cuvânt toate vietățile, toate, toate s‐au stins după ce‐au încheiat tristul ciclu al vieții lor... (Irina începe să se foiască în scaun, să se uite către George, să se întoarcă la Costin, care stă mai în spate. Nina încearcă să facă abstracție dar e clar că se deconcentrează puțin.) Sunt mii de veacuri de când pământul nu mai poartă nicio ființă vie, și această biată lună în zadar își mai aprinde candela. Cocorii nu se mai trezesc țipând în luncă și cărăbușii nu se mai aud prin crânguri de tei. E frig, frig, frig... E pustiu, pustiu, pustiu... E înfricoșător, înfricoșător, înfricoșător... Trupurile ființelor vii s‐au pierdut în pulbere și materia cea veșnică le‐a prefăcut în pietre, în apă, în nori, iar sufletele tuturor s‐au contopit într‐unui singur. Și sufletul lumii sunt eu...
Voinea: Hai să ne oprim puțin! E bine, nu te panica!
Nina: Dar nu, că nu mă....
Voinea: Costi du-i totuși un pahar cu apă!
Nina: Nu, că n-am nevoie, vă mulțumesc!
Voinea: Mie mi se pare că ți s-a uscat puțin gura. E normal, e de la emoții!
Nina nu se mai împotrivește, acceptă paharul cu apă din care bea o gură foarte mică, doar ca să-i facă pe plac lui Voinea.
Voinea: A fost foarte bine, Nina, iți mulțumesc. Aș vrea să-ți mai propun ceva, dacă poți să adaugi niște straturi în plus. Știu că e la prima mână, dar să încercăm. Tu conții deja această sensibilitate, naivitatea Ninei, ești ingenuă, nu e nevoie să plusezi. Aș vrea să reiei de la început și dacă poți de data asta să bagi și puțină forță! Să fii mai înfiptă!
Irina (adresându-i-se lui Voinea): Da, George, mi se pare că a fost prea melodramatică. Parcă îmi și bagă degetele în ochi cu sensibilitatea asta exagerată. Hai, că nu e chiar vreo fecioară preacurată și neprihănită. (pauză, apoi se uită pe deasupra ochelarilor) De personaj zic!
Voinea: Mersi, Irina! Mă descurc. Bun! Nina, draga mea, asta vreau, mai puțină sensibilitate și puțin mai multa forță!
Nina își ia câteva momente să se concentreze, trage aer în piept, își scutură puțin corpul, apoi intră mai cu forță în monolog.
Nina: Oamenii, leii, vulturii și potârnichile, cerbii cu coarne înrămurate, gâștele, păianjenii, peștii cei tăcuți ai apelor, stelele de mare și cele ce nu puteau fi văzute cu ochiul liber, într‐un cuvânt toate vietățile, toate, toate s‐au stins după ce‐au încheiat tristul ciclu al vieții lor... (începe să crească în forță, treptat) Sunt mii de veacuri de când pământul nu mai poartă nicio ființă vie, și această biată lună în zadar își mai aprinde candela. Cocorii nu se mai trezesc țipând în luncă și cărăbușii nu se mai aud prin crânguri de tei. E frig, frig, frig... E pustiu, pustiu, pustiu... E înfricoșător, înfricoșător, înfricoșător... //
Voinea: Așa, Nina, e bine, bravo! Mai mult, dă-mi mai mult! Fii obraznică!//
Nina (încercând să nu se deconcentreze): Trupurile ființelor vii s‐au pierdut în pulbere și materia cea veșnică le‐a prefăcut în pietre, în apă, în nori, iar sufletele tuturor s‐au contopit într‐unui singur. Și sufletul lumii sunt eu... (se oprește)
Voinea (implicat, deci mai răstit): Nu! De ce te-ai oprit, că era bine?
Nina: Mă scuzați, am avut un blanc!
Irina (dă ochii peste cap): Na!
Voinea: Și dacă aveai acum 500 de oameni în sală care te aplaudau, ce făceai? Te opreai?
Nina: Nu, nu știu... îmi pare rău!
Voinea: Hai, stai liniștită, e normal, ești la audiție, ai emoții! Acum aș vrea altceva de la tine, dar n-o să-ți spun ce. (Nina pare că începe să se dezbrace) Nu, nu! Nu te dezbrăca! (De fapt își dă doar hanoracul jos, pentru că s-a încălzit) A! Bine, deci, o să-l rog pe Costi să mă ajute, tu doar fă ce-ți vine natural și orice-ar fi mergi înainte cu monologul.
Nina (deja e și speriată, dar și împăcată): Da. Bine.
Voinea (aparte cu Costi): Vreau să te duci prin spatele ei și o cuprinzi cu brațele, în așa fel încât s-o imobilizezi. Vreau să o strângi cât poți de tare, dar ai grijă să n-o rănești. Tema ta este să n-o lași să se elibereze.
Nina (începe să-și zică monologul, Costi face ce i s-a cerut): Oamenii, leii, vulturii și potârnichile, cerbii cu coarne înrămurate, gâștele, păianjenii, peștii cei tăcuți ai apelor, stelele de mare și cele ce nu puteau fi văzute cu ochiul liber, într‐un cuvânt toate vietățile, toate, toate s‐au stins după ce‐au încheiat tristul ciclu al vieții lor... (Nina se simte inconfortabil, ca într-o închisoare, începe să hiperventileze vrând să se elibereze din strânsoarea lui Costin, o apucă un mic atac de panică, începe să plângă în timp ce continuă cu textul.) Sunt mii de veacuri de când pământul nu mai poartă nicio ființă vie, și această biată lună în zadar își mai aprinde candela. Cocorii nu se mai trezesc țipând în luncă și cărăbușii nu se mai aud prin crânguri de tei. E frig, frig, frig... E
În sală Voinea se ridică în picioare și aplaudă apăsat.
Voinea: Excelent! Excelent, Nina! Asta e. Nu, Irina?
Irina: Da, a fost foarte bine. (afectată) Bravo, iubitule! (către Nina, foarte serioasă) Nu știu dacă realizezi cât ești de norocoasă, că în această seară, pe această scenă, s-a revărsat asupra ta un strop din genialitatea lui George!
Nina (încercând să se recompună): Da...
Voinea: Hai că te mai chinui puțin și gata. Renunțăm la straturile adăugate anterior, ne întoarcem la punctul zero. Crezi că poți să adaugi puțin comic? Nina și Treplev sunt niște tineri naivi, cu vise mari, e drept, dar textul lui Treplev nu este o lumină, nu este o operă. Este o încercare, să-i zicem nereușită, ca să fim blânzi! Tu, Nina, personajul, crezi în el, crezi în ceea ce spui, dar ești o amatoare și de dragul jocului, hai să ne imaginăm că poate și total netalentată. Poate poți să pui puțin patetism, poate că noi din afară trebuie să ne amuzăm și de textul lui Treplev și de jocul tău. Poate pare o indicație grea, mai ales după momentul intens de adineauri, dar aș vrea să încerci asta, să încerci să crezi prea mult în ceea ce zici, așa încât pe noi să ne amuze!
Nina (încurcată): Da, cred că înțeleg ce vreți să spuneți! Nu știu dacă o să-mi iasă, dar încerc!
Voinea: Cu curaj!
Nina (reia monologul, încercând să respecte indicația primită): Oamenii, leii, vulturii și potârnichile, cerbii cu coarne înrămurate, gâștele, păianjenii, peștii cei tăcuți ai apelor, stelele de mare și cele ce nu puteau fi văzute cu ochiul liber, într‐un cuvânt toate vietățile, toate, toate s‐au stins după ce‐au încheiat tristul ciclu al vieții lor... Sunt mii de veacuri de când pământul nu mai poartă nicio ființă vie, și această biată lună în zadar își mai aprinde candela. Cocorii nu se mai trezesc țipând în luncă și cărăbușii nu se mai aud prin crânguri de tei. E frig, frig, frig... E pustiu, pustiu, pustiu... E înfricoșător, înfricoșător, înfricoșător... Trupurile ființelor vii s‐au pierdut în pulbere și materia cea veșnică le‐a prefăcut în pietre, în apă, în nori, iar sufletele tuturor s‐au contopit într‐unui singur. Și sufletul lumii sunt eu...
Cei din sală se amuză. Voinea și Costin mai tare decât Irina.
Voinea: E foarte bine! (către Irina și Costin) Aș vrea să vă rog acum să ieșiți puțin și să mă lăsați singur cu Nina!
Cei doi ies, ambii destul de nemulțumiți și suspicioși. Nina rămâne pe scenă. Voinea se uită la ea fără să spună nimic. Stau așa în tăcere un minut. Nina e încurcată, dar vrea să pară relaxată. Nu joacă nimic, nu face nimic, doar așteaptă.
Voinea: Poți să cobori în sală și să te așezi pe scaun lângă mine?
Nina coboară cu cea mai mare simplitate de pe scenă și se așază pe scaunul de lângă George, întoarsă puțin către el, așteptând cerința lui. Voinea se uită în continuare în față, la scenă. Trec 5 minute așa.
Voinea: Bun, asta e Nina pe care o caut! Ăsta e tipul de tăcere de care am nevoie, mai ales în relația ei cu Trigorin. Foarte bine. N-ai simțit nevoia să joci nimic, n-ai simțit nevoia să umpli timpul cu nimic. Ești o actriță cu mari profunzimi. (Pune mâna peste mâna ei și se uită lung în ochii ei.) A fost foarte bine. Thank you!
Nina (cam nedumerită și clar epuizată emoțional): Vă mulțumesc și eu!
Se ridică, se duce pe scenă, își ia lucrurile.
Nina: O seară bună și spor la casting în continuare!
Voinea: Te pup!
Nina iese încercând să nu plângă.
Scena 5
Costin și Nina la Costin acasă, seara după casting. Sunt îmbrăcați lejer, stau pe canapea în living, pe masa din fața canapelei sunt două cutii de pizza cu resturi, niște sticle de bere, o scrumieră. Nina stă în brațe la Costin și fumează, îngândurată, Costin se uită la un serial.
Nina: Da' chiar nu ți-a zis nimic despre mine?
Costin: Nu.
Nina: Juri?
Costin: Ninaaaa, ți-am mai zis deja de o mie de ori că nu.
(pauză)
Nina: Da, da' poate ți-a zis ceva de rău și nu vrei să mă rănești!
Costin nu zice nimic, doar oftează ușor exasperat.
(pauză)
Nina: Da' dacă ți-a zis ceva de rău, te rog să-mi spui, că jur că nu mă supăr! Poate chiar mă ajută pe viitor.
Costin: Iubita mea, dragostea mea, lumina la ochii mei, n-a zis nimic!
Nina: Bine. (îl sărută pe tâmplă. Pauză.) Da' Maria cum a fost la casting? A fost mai bună ca mine?
Costin: A fost ok, dar n-a fost mai bună ca tine!
(Pauză. Nina se gândește în continuare.)
Nina: Băi, dar cât de mișto e Voinea. Ce prezență are și ce mișto lucrează, cum știe să scoată din tine fix ce îi trebuie! Parcă eram o plastilină în mâinile lui. Doamne, ce norocoasă aș fi să lucrez cu el!
Costin: Mă rog!
Nina: Adică?
Costin: Eu chiar nu înțeleg toată agitația asta din jurul lui. Mare regizor, my ass! E un impostor și voi toți îi mâncați din palmă! Și maică-mea mai are puțin și-i face statuie.
Nina: Și-atunci tu de ce-ai acceptat să faci asistență de regie la el?
Costin: Uneori tre' să faci și compromisuri! Dacă tre' să fiu puțin ipocrit acum, ca să îmi fac loc în sistem, aia e! Plus că n-am putut să ratez ocazia să-i dau puțin maică-mii peste nas.
Nina primește un mesaj pe telefon. Îl citește și sare brusc de pe canapea și începe să țopăie prin casă de fericire.
(Pe ecranul cu sms-uri apare un mesaj de la Voinea: "Ești Nina mea! Felicitări, pescărușule!")
Nina: Nu creeed! Deci chiar nu creeeeed! Oh my Goooood!! Oh my God, oh my God, oh my God!
Costin: Ce-ai tu, ce-ai pățit?
Nina: Am primit mesaj că am luat castingul!
Costin: Bravo! Vezi, că ai fost bună? Bravo, bravo, bravo!
Se sărută, se îmbrățișează, apoi Costin merge să-și verifice și el telefonul.
Costin: Eu n-am primit niciun mesaj. Tu de la cine ai primit?
Nina (ușor încurcată, dar vrând să pară relaxată): De la Voinea!
Costin: Așa direct de la el?
Nina: Da, nu știu, na!
Nina începe să tasteze un mesaj de mulțumire: "Nici nu știți cât mă bucur! De-abia aștept să lucrez cu dumneavoastră!" După ce termină se ridică și mai țopăie puțin de fericire prin casă.
Costin: Da' de unde are numărul tău de telefon?
Nina (se fâstâcește puțin): Nu știu, poate de pe fișa pe care am completat-o la audiție!
Telefonul Ninei bipăie din nou. Un nou sms de la Voinea: "Nu-mi mai vorbi cu dumneavoastră, că mă faci să mă simt bătrân!"
Costin: Da, că sigur stă el să se uite pe foile alea, să te caute printre sutele de candidați!
Nina: Nu știu, frate! Ce-ai acuma? Iar te-apucă gelozia?
Costin: Acuma tot el ți-a scris?
Nina: Da, i-am trimis și eu un mesaj de mulțumire, ce era să fac? Să-l ignor?
Costin: Totuși nu înțeleg de ce ți-a scris el ție personal. Există regizor tehnic, care în mod normal anunță pe toată lumea din proiect...
Nina: Păi sunt actrița lui principală, na, poate de-aia!
Telefonul Ninei bipăie din nou. sms de la Voinea: "Am și o veste mai puțin bună, ești pe dublu cu Maria. Nu e alegerea mea, m-a rugat directorul, că e prieten cu taică-su! Da' o să fie bine. Pentru mine, tu ești Nina!" Nina începe să fie puțin iritată și de mesajul primit, dar și de Costin.
Costin: Ooooo, deja ne-am luat-o în cap! Actrița lui principală!
Nina primește un nou sms de la Voinea: "Te-ai supărat?" Nina tastează rapid înapoi: "Doamne ferește, nu! Sunt foarte fericită! Nu prea pot vorbi acum." Sms de la Voinea: "Te pup!"
Nina (se întristează): Băi, Costi, hai că ești nesimțit! Îmi strici toată bucuria!
Costin: Ia arată-mi și mie ce tot vorbești cu el!
Nina: Nu!
Costin: De ce?
Nina: Nu vreau!
Costin: A, ai ceva de-ascuns!
Nina: N-am nimic de ascuns, da' mă enervează că n-ai încredere în mine.
Costin (are o reacție disproporționată): Dă-mi telefonul!
Nina: What? Nu!!!
Costin (printre dinți): Am zis. Să-mi dai. Telefonul! Acum!
Nina (imitându-l): Și eu. Am zis. Nu!
Costin (urlând): Dă-mi-l, am zis! Acum! Dă-mi-l! (se isterizează de-a dreptul) Dă-mi telefooooonuuuuuul!
Nina: Ho, istericule! Ești cu capul!
Costi se ridică și încearcă să-i smulgă Ninei telefonul din mână. Se luptă amândoi și în nebunia lucrurilor, Nina se împiedică și cade peste masă, dărâmând lucrurile de pe ea. Se sparg niște sticle, scrumiera se împrăștie peste tot. Pauză lungă. Costi se panichează. Nina își ia câteva momente să se adune și când își dă seama că e ok, se ridică, începe să se schimbe în hainele de stradă și apoi se apucă să-și strângă lucrurile.
Nina: Ești dus rău! Ai noroc că nu chem poliția!
Costin (realizează ce a făcut): Stai, ce faci acuma, pleci? Hai mă, nu știi de glumă? A fost în joacă, n-am vrut! Te-ai împiedicat singură. Ninaaaaa!
Nina: Ia mai du-te tu în pizda mă-tii!
Nina iese nervoasă.
Scena 6
Voinea, Irina, Costin, Simi, Maria și Nina sunt la repetiții pentru spectacolul Pescărușul regizat de George Voinea. Astăzi se vor repeta două scene, Nina și Treplev și respectiv Treplev și Arkadina. Maria și Nina sunt pe dublu rol, Simi este Treplev.
Nina (face exerciții de dicție): Pescărușul Piști pescuiește pește. Pelicanul Igor fură și pândește. Pescărușul Piști pește // nu primește
Maria (aparte Nina): // Oare azi repetă și cu mine sau iar stau pe margine toată repetiția?
Nina: Hai c-o să vedem, sigur o să repeți și tu! Poate vrea doar să stabilească o direcție cu mine și cu tine face o cu totul altfel de Nina. N-ar fi fain așa?
Maria: Eee, ba da, dar nu prea cred eu că stă el să-și bată capul cu d-astea.
Voinea: Bun! Nina și Simi, haideți să lucrăm puțin scena cu pescărușul. Maria, tu vino în sală să te uiți. Irina, dacă vrei poți să stai la cabină și te chem eu când termin cu ei.
Irina: Stau să mă uit, mersi.
Voinea: Costi, notezi tu ce e important, da?
Costin: Sigur!
Voinea: Nina, Simi, da-ți-i drumul!
Simi intră în scenă ținând în mână o pușcă și un pescăruș împușcat. Simi e așa cum e Treplev, trist, nefericit, conștient că ceilalți nu dau doi bani pe el.
Simi: Ești singură?
Nina (rece, ușor distrasă): Singură.
Simi îi pune la picioare pescărușul.
Nina (simplu): Ce înseamnă asta?
Voinea: Nina, nu te sperie deloc pescărușul mort? Nu te sperie Treplev cu pușcă în mână? Plus că tu ești prinsă în propria ta reverie, îndrăgostită de Trigorin. Reacția ar trebui să fie puțin mai mare.
Nina: Ok, Simi, hai să reluăm.
Simi reintră.
Simi: Ești singură?
Nina (rece, ușor distrasă): Singură.
Simi îi pune la picioare pescărușul.
Nina (sare că arsă): Ce înseamnă asta?
Voinea: E ceva mai bine, dar ai grija să topești indicația, să fie organic. Acum se vede că ți-am zis eu să faci ceva. Hai, mergeți mai departe!
Simi: Am fost atât de ticălos, încât am tras în acest pescăruș. Îl pun la picioarele dumitale!
Nina (panicată, chiar scârbită, ca și cum s-ar uita la un nebun): Ce-i cu dumneata?
Ridică pescărușul și se uită la el.
Voinea: E bine, Nina, îmi place scârba aia. Îmi place că pare să fie față de pescăruș, dar de fapt e față de Treplev. Ți se pare slab, meschin. Parcă îl vezi prima dată cu adevărat. Hai, e bine, mergeți mai departe!
Simi (trist, descumpănit): În curând și în același fel mă voi omorî și eu!
Nina (rece, tăioasă, cu pescărușul în mână): Nu te mai recunosc!
Simi (cu o privire de câine bătut): Da, după ce și eu am încetat să te mai recunosc pe dumneata. Te‐ai schimbat față de mine. Ai o privire rece și prezența mea te stingherește.
Voinea: Simi, nu, nu mai juca tristețea. Te rog, mor când văd actori care joacă tristețea! Ești rănit, ești orbit, poate vrei s-o manipulezi. Nu trebuie să-mi joci acum că o să te sinucizi la final. Habar n-ai că se va întâmpla treaba asta. Nu trebuie să-mi dai toate informațiile despre personaj, de la începutul piesei, că mi i-ai pierdut pe spectatori! Clocotești de gelozie, simți că o pierzi, vrei să miști ceva în ea. Daca nu mai vezi iubire, măcar milă, furie, scârbă, orice e mai bine decât indiferența pe care ți-o arată!
Simi: Da, înțeleg, dar nu prea știu ce să fac, să nu fie prea mult!
Voinea: Lasă, că dacă e prea mult mai tăiem! Ai curaj! Aruncă-te!
Nina (rece, tăioasă, indiferentă, cu pescărușul în mână): Nu te mai recunosc!
Simi (țipă la Nina, e furios): Da, după ce și eu am încetat să te mai recunosc pe dumneata. Te‐ai schimbat față de mine. Ai o privire rece și prezența mea te stingherește.
Voinea (se ridică și se urcă pe scenă. Îl dă pe Simi deoparte, o apucă brutal pe Nina de brațe, o trage spre el, o lipește de el și îi șuieră printre dinți, cu fața foarte apropiată de fața ei): Da, după ce și eu am încetat să te mai recunosc pe dumneata. Te‐ai schimbat față de mine. Ai o privire rece și prezența mea te stingherește. (O sărută pasional, se lasă în jos, își ascunde capul între sânii ei, disperat, cu ochii ieșindu-i din orbite, ajunge în dreptul bazinului și începe să o sărute prin rochie, să-i bage mâinile pe sub rochie.
Nina are în continuare pescărușul în mână.)
În sala, Maria dă ochii peste cap, Irina se face lividă la față, dar încearcă să nu arate că o deranjează. Nu e prima oară când asistă la astfel de scene între Voinea și actrițe mai tinere. Costi spumegă, dar nu are ce face. Stă cu ochii în text pe toată durata scenei.
Voinea se oprește, se ridică.
Voinea (foarte profesionist): Ești bine, Nina? Sper că nu te-am rănit!
Nina (roșie toată la față): Da, nu, sunt ok!
Voinea: Asta vreau, Simi! Vreau viață. Nu mai intelectualiza. E neinteresant. Vreau să fie visceral. (bate din palme în timp ce se duce înapoi în sală) Hai! Hai! Hai!
Simi (Ninei): Sper să nu te rănesc. Dacă te apuc așa e ok?
Voinea: Hai, Simi, că nu e din porțelan! Dă cu talentu-n noi!
Simi (tremurând de emoție, reia ce a făcut Voinea, dar nu e la fel de puternic, e mai degrabă emoționat, mai ales când trebuie să o sărute pe Nina, pare că se topește în sărut, dar se și jenează de lucrul asta; e cam neîndemânatic): Da, după ce și eu am încetat să te mai recunosc pe dumneata. Te‐ai schimbat față de mine. Ai o privire rece și prezența mea te stingherește.
Nina (se retrage, e și speriată și îngrijorată, se uită la el ca la un nebun pe care nu vrea să-l întărâte, îi vorbește cu grijă): În ultimul timp te‐ai făcut... supărăcios, te exprimi tot mai obscur, cu fel de fel de simboluri. Uite, sunt sigură că și pescărușul ăsta e un simbol, dar eu - nu te supăra - nu înțeleg! (Pune pescărușul pe bancă.) Sunt prea simplă ca să înțeleg.
Voinea: Bun, foarte bine, Nina! Foarte bine! (se uită la ceas) Simi hai că repetăm noi separat monologul tău, că nu prea mai e timp acum.
Maria se ridică în picioare, pregătindu-se să urce pe scenă în locul Ninei. Voinea o observă, dar o ignoră.
Voinea: Irina, pregătește-te să facem scena cu Treplev și Arkadina! Costi, hai să lucrezi tu cu ei. (ÎI face cu ochiul lui Costi, fără să vadă Irina) Maria, tu poți să mergi, că azi sigur nu apuc să repet cu tine. Nina, poți să mai rămâi puțin? Să discutăm ceva la final.
Maria (frustrată, totuși politicoasă, mieroasă, ușor victimă): Mă scuzați, nu vreau să sune aiurea, dar credeți că veți repeta și cu mine în curând?
Voinea: Maria, răbdare! Mă vezi că stau degeaba? Nici nu știi câte ai de învățat și de pe margine. Învață-ți textul, notează tot ce face Nina, ai destulă treabă. O să repeți și tu, fii fără grijă!
Maria: Da, mă scuzați!//
Voinea (îi face un semn de la revedere, cu mâna): //Irina, Simi, sunteți gata? Hai, Costi! Bagă regie! Nina, hai lângă mine să ne uităm la iubitul tău cum își face arta lui.
Maria iese, rușinată, Nina se așază lângă Voinea care o mângâie pe picior și îi șoptește, în timp ce se uită în față, către scenă: "Ai fost extraordinară azi!"
Costin: Bun, mama, Simi, uite la ce m-am gândit pentru bucata asta dintre voi.
Irina: Stai puțin! George, ce se întâmplă? Nu repetăm cu tine?
Voinea: Am zis că regizează Costi scena asta.
Irina: Nu, sub nicio formă! N-are experiență, pierdem vremea aiurea. E student la regie, nu regizor!
Costin: Cum adică?
Irina: Costi, nu te băga, că nu are legătură cu tine!
Costin: Ba fix cu mine are...
Irina (lui George): George, hai te rog frumos, pune punct tevaturii ăsteia! Dacă nu mai ai chef să repeți, zi așa și plecăm cu toții acasă. Dar nu-ți bate joc de timpul meu!
Voinea: Costi, îmi pare rău! Hai că vedem cum facem, îți dau altă scenă.
Costin (se înfurie, începe să urle): Băi, talentaților, ce să vă zic! Băăăăăi, eu am mai mult talent decât voi toți la un loc! Sunteți voi monștri sacri și ați pus stăpânire pe teatru, numai ce faceți voi e valabil și valoros, pe noi ăștia tineri ne călcați în picioare și ne sufocați!
Irina (calmă): Ratatule!
Costin: Târfă!
Irina (calmă): Parazitule!
Nina: Costi, te rog, liniștește-te!
Costin: Tu să taci! Ce tot vă mângâiați și vă șușotiți atâta, tu cu Voinea? Crezi că nu văd?
Nina (îngrozită): Costi!
Costi iese furibund din sală, Nina dă să se ducă după el.
Irina: Lasă-l! Stai jos și hai să începem repetiția!
Nina se așază înapoi pe scaun.
Scena 7
În aceeași seară. Costin și Maria în fața unui club. Din club se aude muzică. Fumează și sunt ușor amețiți.
Maria: Eu m-am prins că e ceva între ei, dar n-am vrut să zic nimic, ca să nu-ți fac rău. M-am gândit că poate sunt eu invidioasă și frustrată...
Costin (e beat și frustrat): Dacă vrei să știi, ai fost mult mai bună la casting! Nina e... mă rog, face ochii ăia mari de copil neajutorat și gata, te-a cucerit! Da' tu ești actriță, frate! Ai coaie!
Maria: Nici mie nu mi se pare că e cine știe ce de capul ei! Ce mare lucru a făcut azi de tot o lăuda atâta? Stătea cu păsăroiu' ăla împăiat în mână. Ce să zic?! (îl maimuțărește pe Voinea) Foarte bine, Nina, foarte bine! Și dup-aia îi bagă mâinile pe sub rochie de față cu toată lumea! Cred și eu că e foarte bine.
Costin: Și proasta aia de maică-mea se face că nu vede.
Maria: Ce să facă și ea săraca. Îl iubește!
Costin: Îl iubește pe dracu! Se cacă pe ea, că dacă nu mai stă ăsta cu ea, n-o s-o mai distribuie nimeni în nimic. Îmbătrânește și e inadaptabilă.
Maria: Mno, tu știi!
Costin: Fuuuuck! Nu pricep cum poate o mamă să-și urască propriul copil în halul ăsta!
Maria: Hai băi, că exagerezi! Drama queen!
Costin: Doamne, n-ai fost acolo s-o vezi cum a reacționat când m-a pus Voinea să lucrez cu ea. Parcă eram ultimul jeg de om. Nu mă respectă ca artist, nu are încredere în mine. (trage un ultim fum din țigară, apoi o stinge, aruncând-o pe jos) Așa a fost mereu. Nu pierde nicio ocazie să mă facă de rahat! (pauză) Mai bem un shot?
Maria: Clar!
Acțiunea se mută în interiorul clubului. Barmanul le toarnă tequila în pahare, Costi si Maria își pun sare pe mână, și iau câte o felie de lămâie. Vorbesc mai tare ca să se audă și de multe ori își urlă lucruri în urechi.
Maria (ridică paharul): Dă-i în pula mea!
Costi (ciocnește cu Maria): Dă-i în pula mea! (Beau.)
Maria: Mamă, și prostul ăsta de Simi! Altu' care e topit după Nina. Nu mai era în stare să facă nimic pe scenă, îi tremura pușca-n mână când a trebuit s-o sărute. Cocă moale și ăsta!
Costin: Ia mai dă-o-n pizda mă-sii! N-are nimic. Singurul ei atu e chestia asta cu seducția! E fix maică-mea când era tânără!
Maria: Ooooo, mommy issues!
Costin: Auzi, și mai bine i-ai zice lu' taică-tu să nu se mai bage să-ți pună pile peste tot, că mai rău îți face! Crede-mă că ești destul de talentată să reușești și singură.
Maria: Hai, mai dă-i în pula mea pe toți! Hai să bem!
Mai beau o tură de shot-uri. Telefonul lui Costin, care e pe bar, sună. Costin se uită la el, dă ochii peste cap, apoi îl dă pe silențios și îl bagă în buzunar.
Maria: Let's fucking dance!
Costin: Știi ce-am înțeles? Let's fuck and dance!
Maria: Mmmmm, nu sună rău! (Maria îl sărută, apoi începe să danseze ca nebuna.)
Dansează amândoi, fiecare în lumea lui. La un moment dat încep să danseze împreună. Mai beau un shot, apoi încep să se sărute ca nebunii. Costin o întoarce cu spatele la el și îi bagă mâna pe sub fustă. Maria se freacă de el, cu fundul.
Maria: Hai la budă!
Costin: Mamă, ce bună ești!
Scena 8
În același moment în care se petrece scena 7. Nina, la ea acasă, e singură. Tot încearcă să dea de Costin. Îl sună, dar Costin nu răspunde. Îi trimite un sms: "Costi, sunt îngrijorată, de ce nu răspunzi? Pe unde ești? Suna-mă înapoi, te rog!" E clar foarte stresată. Își aprinde o țigară și se tot învârte aiurea prin cameră. Primește un sms și se repede plină de speranță către telefon. Sms-ul e de la Voinea: "Bem un vin?" Nina stă o clipă cu telefonul în mână, nu știe ce să răspundă. Primește un alt sms: "Sunt în fața blocului tău și am două sticle de vin roșu! Ce zici? Îmi spui la cât sun la interfon sau tre' să le beau singur și trist în compania motanului ăstuia jigărit care se tot freacă de piciorul meu?"
Nina: Fuuuuck! What the fuck? De unde....
Nina trimite sms: "43, etajul 2". Se apucă să facă rapid puțină ordine, deschide geamul să aerisească.
Sună la ușa. Nina deschide.
Voinea: Bună seara, Nina! (Nina stă în ușă fără să zică nimic. Voinea râde relaxat.) Se poate?
Nina (emoționată): Da, sigur, intrați!
Voinea: Iartă-mi îndrăzneala! A fost o zi grea azi la repetiții și m-am gândit că poate ai nevoie de companie.
Nina: Da...
Voinea: Sau poate că eu am nevoie.
Nina îi face semn să se așeze la masa mică de două persoane, de lângă geam. Nina aduce un tirbușon și două pahare pentru vin. Voinea desface o sticlă de vin și toarnă în pahare. Are o atitudine prietenoasă și inofensivă, așa că Nina se relaxează.
Voinea (ridică paharul): Pentru ce ciocnim?
Nina: Pentru spectacol?
Voinea: Nu! Pentru începuturi! Noroc! Noroc!
Nina: Voiam să vă zic din nou cât mă bucur că lucrăm împreună. (pauză) Ce n-aș da să fiu în locul dumneavoastră!
Voinea: Cum așa?
Nina: Păi sunteți unul dintre cei mai apreciați regizori. Toți colegii mei visează să lucreze cu dumneavoastră. Mi-ar plăcea să știu cum e să fii celebru, cum e să te recunoască lumea pe stradă, să fii dorit, apreciat, căutat!
Voinea: Îți dorești celebritate?
Nina: Nu știu! (se gândește o clipă) Da! Dar nu gratuit! Mi se pare că în lumea noastră celebritatea confirmă că ești un artist valoros. Aș fi ipocrită să spun că nu mi-o doresc.
Voinea: Nu e neapărat valabil, dar oricum, în cazul tău, nu-mi fac griji. Ești foarte talentată!
Nina zâmbește. Voinea mai toarnă vin în pahare și ridică paharul pentru a ciocni.
Voinea: Pentru celebritate!
Nina: Pentru dumneavoastră!
Voinea: Te-am rugat să-mi zici George!
Nina: Mi-e greu să mă obișnuiesc. Nu vreau să iasă discuții la repetiții. Și-așa....
Voinea: Bine, atunci la repetiții poți să-mi vorbești cu dumneavoastră. Dar acum....
Nina: Bine. George. (Ridică paharul) Pentru tine!
Voinea: Să știi că nu e așa de grozavă celebritatea! E foarte multă presiune, nu mai ai voie să greșești, nu ai voie să faci un spectacol prost sau măcar mediocru. Montezi spectacol după spectacol și toată lumea așteaptă ca geniul să curgă fără întrerupere, ca la robinet. Sunt obosit. Și în același timp nu mă pot opri, pentru că mă lovește golul existențial!
Nina: Dar sunt sigură că ai o viață plină. Carieră, prieteni, oameni care te apreciază, o ai pe Irina, care te iubește.
Voinea: Nu mai e demult iubire acolo. Poate doar obișnuință. Suntem doi prieteni buni care își țin companie.
Nina: Îmi pare rău!
Voinea: Dar oricum, e de înțeles că-ți dorești celebritate! Aș fi ipocrit să nu recunosc că am pornit în teatru vrând să fiu cel mai bun, vrând să fiu celebru, să am glorie, să am bani, să fiu iubit. Doar că acum, cu cât îmbătrânesc, încerc să-mi potolesc vanitatea. Să o îmblânzesc, daca vrei. Să-mi fie prietenă, nu să mă controleze.
(Pauză. George deschide a doua sticla de vin.)
Nina: Pot să te întreb de unde ai știut unde locuiesc?
Voinea (zâmbește): Te deranjează că am dat buzna peste tine?
Nina: Nu, dar e puțin ciudat. Și mă întreb...
Voinea (o taie):... cine mai știe că sunt aici?
Nina: Da.
Voinea: Îți pasă prea mult de ce zic ceilalți! Educă-te să devii nepăsătoare, să ai încredere în tine și în talentul tău. Altfel n-o să poți să duci celebritatea! Nu-i lăsa să te vadă vulnerabilă.
Nina: Da. (pauză lungă)
Voinea: Mă fascinezi! Ai o prezență absolut magnetică, nu doar pe scenă ci și în viața de zi cu zi. E un lucru foarte rar, să știi. Sunt unii actori care au o personalitate absolut fermecătoare, dar pe scenă sunt rigizi și neinteresanți. Și invers, unii sunt de o banalitate incredibilă, dar pe scenă sclipesc. Tu, Nina... tu ești specială!
Nina: Mulțumesc, dar totuși nu știu dacă e chiar așa.
Voinea: Ce vorbești? Mi-aș dori să fiu în pielea ta măcar o oră. Să fiu iar tânăr, plin de energie și cu tot viitorul înainte!
Nina râde, flatată.
Voinea: Știi că eu pot să te ajut.
Nina se uită la el întrebătoare.
Voinea: Să devii celebră....
Nina zâmbește. Cade pe gânduri.
Voinea: Și tu poți să mă ajuți pe mine!
Nina: Eu? Cu ce?
Voinea: Să simt iar că trăiesc?
Nina se joacă cu paharul de vin. Nu răspunde.
Voinea: Cât ești de frumoasă!
O ia de mână, o ridică de pe scaun și o trage către el, în timp ce rămâne în continuare așezat. Îi sărută palma, o mângâie pe brațul gol, de la umăr în jos. Nina e emoționată. Stă cu ochii închiși și îl lasă să o mângâie. La un moment dat se așază în brațele lui și îl sărută.
Scena 9
Câteva luni mai târziu. În fața teatrului, Nina fumează, îmbrăcată de gală. Are un premiu Uniter în mână. Apare Simi din teatru.
Simi: Băi, Nina, băi! Ce mă bucur pentru tine!
Nina: Mersi mult, Simi!
Simi: Te gândeai tu acum câteva luni, când mâncam covrigi cu apă și ne uita Bunuțu' cu orele prin facultate, că o să iei Uniteru' pentru debut? Sunt super mândru de tine!
Nina: Încă nu-mi vine să cred! Am avut niște emoții. Îmi tremurau picioarele la discursul de mulțumire.
Simi: Nu s-a văzut! (o îmbrățișează) Băăăăăi, ești super tare, bravo, bravo, bravo! Gata, tu ai intrat în sistem! Să vezi câte uși ți se deschid de-acum. Poate te angajează ăștia la Bulandra!
Nina: Aș vrea eu! (pauză lungă) Mai știi ceva de Maria și de Costin?
Simi: Costi s-a dat la fund rău de tot. Nu mi-a mai răspuns la mesaje, nici la telefon, nu știu nimic de el.
Cu Maria am mai vorbit, dar foarte puțin, e supărată de când a dat-o Voinea afară.
Nina: Cu mine nu vorbește deloc. Nu înțeleg ce i-am făcut eu!
Simi: Dar cu Costi ce s-a întâmplat?
Nina: Eh, au fost niște faze care s-au adunat și... Tu cum mai ești? Ce face mama ta?
Simi: Na. Sunt ok. Mama e... la fel... a trebuit să umblu iar cu dosarul pentru amărâta aia de pensie de handicap. Uneori îmi vine să-mi bag picioarele, că oricum sunt doar 400 de lei. (pauză) Da' hai, nu-ți bate capul! Bucură-te de premiu! Te pup, Nina, tre' s-o tai, că lucrez în noaptea asta! Felicitări încă o dată!
Nina: Mersi mult, Simi! Te pup.
Simi pleacă. Nina își mai aprinde o țigară. Scoate telefonul și-i trimite un sms lui Voinea: "Ce faci în seara asta? Vii la mine să sărbătorim? Mi-e dor de tine." Așteaptă o vreme cu telefonul în mână, dar nu primește nimic înapoi. Îl bagă în buzunar, continuă să fumeze și din când în când să verifice telefonul. Apare Irina. Își aprinde și ea o țigară.
Irina: Ooo! Tânăra speranță a teatrului românesc. Felicitări pentru premiu!
Nina: Vă mulțumesc!
Irina: Da' știi că e cam blestemat Uniterul pentru debut, nu?
Nina: Adică?
Irina: Păi, cam toate tinerele actrițe care l-au luat, au intrat într-un con de umbră după!
Nina: Nu știam. Sper să fiu eu excepția de la regulă!
Irina: Vedem. (pauză) Sunt cu ochii pe tine!
Nina (râde): Sper să aveți la ce să...
Irina (o taie): Să nu crezi că nu știu ce e între tine și George.
Nina: Doamne, cum să credeți că e ceva, dar eu....
Irina: Te rog, te rog, cruță-mă! Am mai văzut teatru d-ăsta ieftin!
Nina nu mai zice nimic.
Irina: Să nu crezi că ești prima. (pauză) Sau singura. (se uită cu subînțeles la Nina. Nina tace.) Păcat de tine!
Nina: De ce spuneți asta?
Irina: Ești destul de talentată. Nu era nevoie să treci prin patul unui mare regizor, ca să reușești! Era de ajuns să muncești. Ca alte colege de-ale tale! Sper că ești conștientă că acum toată lumea teatrală se îndoiește de faptul că ai luat pe merit premiul ăsta!
Nina (se înfurie ușor): Dar... au văzut spectacolul! Ați lucrat cu mine la spectacolul ăsta, m-ați văzut muncind! Spuneți că nu am făcut un rol bun? Că nu prea înțeleg ce vreți de fapt să-mi spuneți! Ori că sunt curvă ori că sunt netalentată? Care din ele este?
Irina (stinge țigara): Felicitări pentru premiu! A! (Scoate un telefon din buzunar și i-l arată Ninei.) George n-o să te poată vizita în seara asta! Suntem invitați la Eugen Nanu.
Apare Voinea.
Voinea (rece): Nina, felicitări!
Nina: Vă mulțumesc! E datorită dumneavoastră. Îmi pare rău că nu v-au dat premiul pentru regie, îl meritați....
Voinea (o întrerupe zâmbind, dar zâmbetul ascunde iritarea): Hai, iubito, mergem? Seară bună, Nina! Petrecere frumoasă.
Nina: Seara bună!
Irina și Voinea pleacă. Nina rămâne singură cu premiul ei. Scoate telefonul din buzunar, se uită la el, nu e nimic. Pleacă și ea.
Mai târziu, Nina e singură la ea în apartament. Ascultă muzică, și-a deschis o sticlă de vin, stă singură la masă, cu premiul în față, bea vin, fumează și e foarte tristă. Și foarte singură. Primește un sms. E de la Costin: "Felicitări, am auzit că a meritat să-i sugi pula lu' Voinea!" Nina nu răspunde. Primește alt sms: "Nu răspunzi, a? Ești pe val acuma!" Nina citește, dar nu răspunde. Trec câteva minute, nu mai primește sms-uri. Se aude vocea lui Costin din fața blocului. E beat.
Costin (din off): Sărbătorești? Te fuți cu binefăcătorul tău? Cu mentorul tău?
Nina stă în continuare la masă, speriată. Nu știe ce să facă. Îi e jenă să nu audă vecinii strigătele lui Costin, dar speră că dacă nu zice nimic, el o să plece. Sună interfonul. Nina nu se ridică de la masă.
Costin (din off): Nu răspunzi, a? Păi atunci, muie! Muie, Nina! Ma me mi mo muuuuieeee! O să te umilesc! Nu doar în fața vecinilor tăi, care tre' să știe că eeesti oooo CURVĂĂĂĂĂĂ, dar o să te știe toată lumea teatrului! N-o să mai joci nimic!
Nina plânge la masă.
Costin (din off): Ai auziiiit? Te voi umili profesionaaaal!
Sunet de sticle sparte.
Costi (din off): Deschide ușa, că mă apuc să tai cauciucuri prin parcareeee! Și toți o să știe că e din cauza taaaaa! Aaaa, ia gata, că s-a rezolvat! Domnu', vă rog io țineți ușa aia! Nina, vin!
Nina se sperie, ia telefonul și sună la 112. Între timp Costi ajunge la ușa ei și începe să lovească în ușă cu picioarele, să se izbească în ea. Face un ditamai scandalul.
Nina (la telefon, plângând, pe fundalul întregii conversații se aud bufnituri în ușă și înjurături de-ale lui Costi): Vă rog frumos, am nevoie urgentă de ajutor. Fostul meu iubit e la ușă, e foarte beat, până acum a țipat și a spart sticle în fața blocului, acum a reușit să intre în scară și vrea să-mi dărâme ușa! Mi-e frică! (ascultă ce i se zice în telefon) Intrarea Odobești nr 6, bloc B12, apartamentul 43, etajul 2. (pauză) Nina. (pauză) Martin. Da' stați, că pe ușa scrie Zarafescu. Stau cu chirie. Vă mulțumesc, veniți repede, că sigur sparge ușa!
Nina îi trimite sms lui Voinea: "E Costi beat aici, mă amenință, am chemat poliția! Te rog să vii!"
Mai târziu, tot la Nina în apartament, după ce au plecat și Costin și poliția. Nina e cu Voinea.
Voinea: Chiar nu înțeleg de ce m-ai chemat! Văd că te-ai descurcat și singură.
Nina: Nu știi ce scandal a fost aici! Poliție, vecini, Costi care zbiera....
Voinea: Și? Ce putea să-ți facă? Era doar beat, ce naiba, e Costi! Tu oricum erai în casă, erai în siguranță.
Nina: A încercat să-mi spargă ușa!
Voinea (pufnește sarcastic): A încercat! Asta nu înseamnă că ar fi reușit! Faci din țânțar, armăsar!
Nina: Nu înțeleg ce e cu atitudinea asta!
Voinea: Ce atitudine?
Nina: Asta! Ești rău. Și mai devreme în fața teatrului la fel. Ai fost așa de rece că m-au trecut fiori pe șira spinării!
Voinea: Aveam treabă! Și ce-ai fi vrut să fac?
Nina: Nu știu, să te bucuri pentru mine!
Voinea: Pentru ce?
Nina: Cum adică? Că am luat premiu pentru debut. Premiu pentru un rol în spectacolul TĂU! Împreună am lucrat la el. Credeam că o să fii fericit, în schimb tu m-ai lăsat singură ca să iei masa cu oameni importanți.
Voinea: A, tu de-aia m-ai chemat de fapt, nu că făcea Costin scandal!
Nina: Te-am chemat pentru ca aveam nevoie de ajutor, dar acum îți explicam la ce m-am referit când am zis că te comporți ciudat. Futu-i!
Voinea: Pe dracu! (pauză) Eu am impresia că prea ți-am dat nas și ai cam uitat cine sunt EU și cine ești tu.
Nina (la mișto): Chiar nu! A avut Irina grijă să-mi amintească în fiecare zi de repetiție că mă aflu în prezența unui geniu!
Voinea: Daca ai senzația că premiul asta te face cineva, greșești!
Nina: Ce?! Despre ce naiba vorbești?
Voinea: Eu cred că nu ți-a suflat nimeni în coarne așa cum ai sperat și aveai nevoie de atenție.
Nina: Da, aveam nevoie de atenția iubitului meu! E greșit?
Voinea: Mă uimește că în continuare nu înțelegi că m-ai luat de la o cina cu oameni importanți. Importanți în teatru, importanți pentru mine, pentru cariera mea.
Nina: Și eu nu sunt importantă!
Voinea: În teatru? //Nu!
Nina: //Pentru tine. (încasează nu-ul lui Voinea) Wow!
Voinea: De ce te miri așa? (o apucă de bărbie) Eu te-am făcut cine ești, înțelegi? Eu! Premiul ăla eu l-am luat, nu tu! Și dacă vreau, tot eu pot să te și distrug. Cu tot cu Uniterul tău!
Nina: Mă cac în el de premiu! Ce vrei să fac? (aduce premiul) Îl vrei tu? Na! Ia-l!
Voinea: Ce prostie!
Nina: Jur că mâine ies public și zic că nu pot să-l accept! Că s-a supărat Georgică Voinea că n-a primit și el și acum nu mai vrea să se joace cu mine!
Voinea (rece): Nu am timp de copilării, sunt așteptat înapoi! (Iese)
Nina (trântește ușa după el, țipând): Frustratule!
Scena 10
O lună mai târziu, în fața restaurantului Casa Luminița. Nina îmbrăcată în Albă ca Zăpada, fumează în fața restaurantului.
Nina (obosită, plină de vopsea pe mâini de la face-painting, cu o perucă neagră care-o încurcă la fumat): Futu-i mama mă-sii, cu actoria pizdii mă-sii, dracu m-a pus să mă fac actriță! (scuipă șuvițe care-i tot intră în gură din cauza vântului) Doamne, chiar mersi c-am luat Uniteru', că altfel nu știu cum mă descurcam să fac cățeluși din baloane și să pictez fluturași, pisicuțe și spidermeni!
Se deschide ușa restaurantului și se aude dinăuntru Pinguinul. Pe ușă iese Voinea.
Nina (se uită în direcția opusă, încercând să-și ascundă fața în perucă): Fuck!
George își aprinde o țigară. O observă pe Nina.
Voinea: Nu v-au înnebunit copiii?
Nina (se uită la George): Sunt obișnuită! Am avut și eu unul, dar al meu avea 60 de ani.
Voinea: Nina?
Nina: Albă ca Zăpada!
Voinea: Ce...
Nina: Ce ce?
Voinea: Ce... mai faci?
Nina: Bine, mulțumesc! Dumneavoastră?
Voinea: Sunt sus, la o cină cu niște...
Nina (îl întrerupe): Oameni importanți, bănuiesc! (stinge țigara) Nu vreau să vă rețin! (Deschide ușa, dinăuntru se aude "Aaaaai Macarena")
Voinea (o prinde de braț): Cu niște amici! Mai stai puțin, te rog! Arăți foarte bine!
Nina: Sunteți amabil!
Voinea: Putem să stăm puțin de vorbă? Te rog. (Nina ezită) Mi-ai lipsit.
Nina se gândește câteva clipe, apoi se întoarce și își mai aprinde o țigară.
Voinea: Îți mulțumesc! (pauză) Te rog să mă ierți pentru cum ți-am vorbit în seara aia. (așteaptă o reacție de la Nina) Nu am nicio scuză, în afară de faptul că băusem câteva pahare de coniac și m-am descărcat pe tine pentru niște discuții de la Nanu de la cină. Ai fost o victimă colaterală. (pauză) M-am simțit îngrozitor, din motivul ăsta nici nu te-am căutat. Mi-a fost rușine. Am suferit teribil din cauza mitocăniei mele.
(Dinăuntru se aude "Și băieții plâng câteodată / Și băieții plâng, nu-i așa.")
Nina: Niște scuze n-ar fi stricat!
Voinea: Ar fi fost prea puțin...
Nina: Și acum cum e? Mult? Puțin? Suficient?
Voinea: Nina. Mi-e dor.
Nina: Poate totuși aveți doar un fetiș legat de prințese Disney!
Voinea: Mă topesc pe picioare fără tine. (pauză)
Nina: O, poetic! Eu zic să nu uitați cine sunteți dumneavoastră și cine sunt eu!
Voinea: Nina, te iubesc!
Nina (o încasează, dar se ține tare): N-are rost să vă coborâți așa de jos!
Voinea: Am fost un idiot, iartă-mă!
Nina: Oglindă, oglinjoară, cine-i cel mai mare idiot din țară?
Voinea: Și prost!
Tac amândoi din gură și fumează. Nina se uită în față, George se uită la ea.
(Dinăuntru se aude "Constantine, Constantine / Mă mir și mă uit la tine")
Nina: Și dacă nu ne întâlneam întâmplător acum?
Voinea: Voiam să vin la tine în seara asta!
Nina: I-auzi! Ce noroc pe tine!
Voinea: Îmi pare rău...
Nina: Ai avut totuși dreptate! Sunt un nimeni. Uite ce mare actriță sunt acum! 35 de lei pe oră.
Voinea: Iubita mea, //nu ești un nimeni!
Nina: //Și nimic altceva. Trupă, canci! M-au dat afară. Numai Simi s-a împotrivit, dar//
Voinea: //Tu ești de alt calibru. Să nu-ți pară rău după trupă. Costin e un regizor slab și un dramaturg și mai slab. Din păcate, deși mă doare să zic asta, pentru că e fiul Irinei, Costin n-o să reușească în teatru. Iar ceilalți doi... Tu o să ajungi mare, Nina!
Nina: Unde, că nu s-a înghesuit niciun regizor să mă distribuie sau vreun teatru să-mi facă o ofertă de angajare. Avea dreptate Irina că premiul ăsta e blestemat!
Voinea: Prostii. Mituri din teatru.
Nina: Nu știu ce să zic!
Voinea: Vrei să mai lucrezi cu mine?
Nina: Nu cred că e o idee bună! Ultima dată s-a lăsat cu telenovele, inimi rupte, orgolii distruse, familii dezbinate!
Voinea: Și un premiu Uniter pentru debut!
Nina: Da, care era de fapt al tău, că tu m-ai făcut, tu mă omori!
Voinea: Sunt un idiot, am recunoscut asta!
Nina: Da, dar sunteți un idiot important!
Voinea: M-am gândit să fac un spectacol pentru tine.
Nina: Te-ai gândit? Când? Acum 5 minute?
Voinea: Nina, eu vorbesc cât se poate de serios!
Nina: În seara asta câte pahare de coniac ai băut, să știu dacă mă pot baza pe ce spui?
Voinea: Nina, montez Ibsen la Metropolis. Vreau să joci Nora!
Nina: Nu pot! Am de făcut vreo 20 de Albă ca Zăpada...
Voinea: Dar nici nu ți-am zis perioada de repetiții!
Nina: Oricând ar fi, am de făcut 20 de Albă ca Zăpada!
Pauză.
Voinea: Păcat! Îți alesesem o echipă extraordinară.
Nina: Mie?! Pff!
Voinea: Șerban Pavlu în rolul lui Thorvald. Pe Buha la scenografie... mă rog, n-are rost să-i mai înșir dacă nu te interesează!
Nina: Mai zi!
Voinea: Florin Piersic...
Nina: Junior sau senior?
Voinea: Junior!
Nina: Nu cred! Mai!
Voinea: Maia, Vlad Ivanov...
Nina: Gata! Oricum m-ai câștigat de la Ibsen!
Voinea: Vorbești serios? Vii?
Nina încuviințează din cap.
Voinea: Din păcate va trebui să vii la casting,
Nina: Păi parcă era special pentru//
Voinea: //dar e doar o formalitate. E mai bine pentru tine, nu vreau să las loc de bârfe! Înțelegi?
Nina (se gândește): Ok, vin! (pauză) Și Irina?
Voinea: Va fi și ea. Noi doi suntem la pachet. Asta e înțelegerea noastră.
Nina: Și n-o să aibă o problemă cu mine?
Voinea: Știu că poate fi dificilă, dar e totuși o profesionistă! Și un om care știe teatru! (pauză) Hai, vino aici! (O ia în brațe și o strânge lung. Nina se lipește de el și se face mică.) Măi tu ești un piticuț și i-ai furat hainele Albei ca Zăpada.
Nina râde alintându-se. George o sărută.
Nina: Să nu mai fii prost, bine?
George: Promit!
Nina: Știi cât am plâns după tine?
George: Cât?
Nina: Mult!
George râde cu drag și o ia în brațe.
Nina: Te iubesc, prostule! Vii la mine în seara asta?
George: Doar dacă stăm mâine toată ziua în pat!
Nina: Mmmmm, ce bine sună! Îhhh, mai am o oră dar nu mai am niciun chef să mă întorc la plozii ăia!
George: Nici eu la amicii mei! Ce zici? Ai curaj să fugim?
Nina: Și să pierd 35 de lei? Clar! Mă duc să-mi iau rucsacul și să inventez o durere de ceva.
George: Și eu fug să plătesc și să-mi iau lucrurile. A intervenit ceva urgent și trebuie să plec mai devreme de la cină!
Intră amândoi în restaurant. Din restaurant se aude "Dar unde dragoste nu e, nimic nu e..."
Scena 11
Nina și Irina la teatru, în cabina de machiaj, se pregătesc pentru Pescărușul. Machieuza (Mimi, 55 de ani) se ocupă de Irina. Nina se aranjează singură. Are un tonus bun, se simte bine, e încrezătoare, are un ușor zâmbet superior în colțul buzei. Irina observă toate astea. Mimi îi tapează părul Irinei.
Irina: Și fiica ta ce mai face, Mimi? Parcă era însărcinată iar, nu?
Mimi: Aaaa, doamna Irina, a și născut!
Irina: Ooo. Să vă trăiască, să fie sănătoși cu toții!
Mimi: Mulțumim, mulțumim! (Mimi o dă cu fixativ.)
Nina: Să vă trăiască, tanti Mimi!
Mimi: Mulțumesc, mămică!
Irina: Pfuuuu, mi-ai dat în gură! (Plescăie scârbită)
Mimi: Aoleu, mă scuzați! Da, e greu cu doi copii mici. Și departe. Că dacă erau aici, îi mai ajutam și eu, da' așa...
Irina: Parcă erau în Anglia, nu?
Mimi: Da.
Irina: Au! Mai ușor, Mimi, că mă lași fără păr!
Mimi (se schimonosește a părere de rău): E greu, doamna Irina! Ea stă acasă cu copiii, el lucrează, un singur salar, vă dați seama!
Irina: Lasă, să fie sănătoși. Sunt tineri și pot. Crezi că aici le-ar fi fost mai ușor?
Mimi: Știu și eu? Măcar eram împreună. Costin ce mai face?
Irina (aruncă o privire acuzatoare către Nina, în oglindă; Nina își mută rapid privirea): Nu e bine! Deloc nu e bine. A avut ceva probleme cu poliția, are dosar penal, la facultate nu mai merge... Stă numai prin cârciumi și bea.
Mimi: Vaaai, doamna Irina, da' cum așa? Că era așa un băiat bun.
Irina: Degeaba, dacă e slab și se lasă călcat în picioare de orice mimoză! (Mimi îi termină coafura, Irina se analizează în oglindă)
Mimi: Ăîîîî! Toate astea de la o... Doamna Irina, fetele astea tinere acuma, mă iertați, numa' niște nesimțite și niște... flușturatice, ca să nu zic mai urât. Nu se merită, pe cuvânt!
Irina: Parcă era mai sus partea asta, nu?
Mimi: Io știu? Așa ziceți? Dacă vreți desfac și mai fac o dată!
Irina: Da, mai bine să-l refacem! (Mimi se reapucă de coafură) Așa că de-asta zic, Mimi, tu ești o mamă fericită! Să fii mândră de fiica ta, că uite, are o familie. Fată serioasă și educată.
Mimi: E, hai lăsați, nu vă necăjiți acum înainte de spectacol! Da' ia spuneți-mi, aveți vreun spectacol nou, ceva? Știți că noi cu soțu', suntem topiți după dumneavoastră! Așa o mare actriță!
Irina: Vai, Mimi, iți mulțumesc! Da, am început un proiect nou...
Mimi: Tot cu domnu' George? Doamne ce cuplu frumos, ce iubire! Ca-n filme! Mai rar așa ceva.
Irina: Tot cu George, da. Lucrăm la Metropolis acum, am început de vreo săptămână. Face Ibsen, Nora.
Nina se schimbă la față, dar încearcă să-și păstreze calmul. Irina nici nu se uită la ea.
Nina: Dar s-a făcut casting?
Mimi (termină coafura): E mai bine așa?
Irina (mirată de întrebare): Da' bineînțeles! (revine la Mimi) E bine, Mimi! Și fata asta care o joacă pe Nora, Doamne, e un munte de talent! O dată la 50 de ani se naște așa actriță. Și foarte, foarte frumoasă. George când a văzut-o la casting, a zis că-i amintește de mine în tinerețe! Aproape că nu voia să mai continue cu audiția. A zis clar, asta e Nora mea. Adevărul e că m-a dat și pe mine pe spate și tu știi Mimi, că eu sunt greu de impresionat. (se uită la Nina) Pe mine nu mă păcălești!
Mimi: Io nu știu cum nu sunteți geloasă pe fetele astea. Io aș muri să roiască atâtea în jurul lui Viorel! Și mai sunteți și drăguță cu ele.
Irina: Eu mă înțeleg bine cu toată lumea, Mimi! Mai puțin cu alea care-i sunt amante!
Mimi râde ca și cum Irina a făcut o glumă foarte bună.
Mimi: Nebunatică mai sunteți! Nu-l văd eu pe domnu' George să umble cu altele. E topit după dumneavoastră.
Nina se albește la față, începe să se enerveze ușor, ușor. Trântește ostentativ lucrurile pe masa de machiaj.
Mimi: Domnișoara Nina, sunteți bine?
Irina: Ei, las-o, dragă, o fi la ciclu!
Nina: Da, tanti Mimi, sunt foarte bine! (o fixează pe Irina cu privirea în oglindă) Doar că îmi vine să vomit!
Mimi: Să-ți dau ceva? Îți fac un ceai cu lămâie? Sau să întrebam regizorul tehnic, poate are ceva pastile.
Nina: Nu, nu e nevoie. Mi s-a făcut brusc scârbă!
Irina: Ei, poate vezi că trebuie să anulăm spectacolul din cauza ta. (Lui Mimi) Eu i-am zis lui George s-o țină și pe fata cealaltă. Dublura, nu mai știu cum o chema. Uite, acum era bună.
Nina (Irinei): N-ați vrea sa-mi dau pantalonii jos să mă pupați în cur?
Nina iese nervoasă, trântind ușa.
Irina (în timp ce se ridică de pe scaun, roșie la față): Acum mă duc la director! (Iese.)
Mimi: Doamne ferește, da' ce apucături!
Scena 12
5 ani mai târziu
Podcast Așază-te lângă mine cu Nina Martin.
Nina: Bună seara, iubiții mei! Suntem live, ca de obicei așteptăm like-urile și inimioarele voastre, comentariile sau eventualele înjurături. Nu știu voi ce-ați mai făcut zilele astea, dar eu am fost la teatru. Ultimul spectacol marca George Voinea, Boys will be boys, este fresh și surprinzător. George Voinea ne demonstrează încă o dată că este o sursă inepuizabilă de geniu artistic. Marele regizor reușește să rămână proaspăt și cel mai important, relevant, să se adapteze la noile paradigme teatrale. Așa încât, surpriză, Voinea a lucrat cu o tânără dramaturgă, Carla Șerban, pe un text care vorbește despre abuz, discriminare, despre cutume sociale. Dar, cel mai bine îl las pe el să vă vorbească despre asta. În seara asta invitatul meu este George Voinea. Haideți, domnule Voinea, așezați-vă lângă mine!
George: Bună seara, Nina! Îți mulțumesc foarte mult pentru invitație. Sunt flatat să mă aflu aici, sunt un fan înrăit al podcastului tău. Îl urmăresc de câte ori am ocazia.
Nina: Mă bucur că ați avut timp și disponibilitate să-mi acceptați invitația!
George: Cu drag!
Nina: De obicei lucrați cu texte mari. Cum ați ajuns să montați un text nou, scris de o foarte tânără dramaturgă, aflată, dacă nu mă înșel, chiar la debut?
George: Da. Așa e, Carla este la debut. Ce să-ți zic? Îmi place să cred că țin pasul cu lumea și cu schimbările ei. Poate este modalitatea mea de a mă lupta cu trecerea timpului, nu știu! Lumea este într-o continuă transformare, nu am inventat noi roata. Așa a fost mereu. Iar eu vreau să evoluez în pas cu vremurile, nu să rămân blocat în trecut, pentru că, nu știu, lucrurile se făceau într-un fel pe vremea mea. Simt că aș avea eu de pierdut, în primul rând.
Nina: Și cu siguranță și teatrul românesc ar avea de pierdut. Povestiți-ne puțin despre subiectul spectacolului. Abuzul în facultățile de teatru.
George: Da, cred că nu mai putem să tăcem din gură! Lumea nu mai este dispusă să accepte anumite atitudini, doar pentru că (face ghilimele în aer) pe vremea mea așa se făcea sau pe vremea mea era și mai rău. Și e foarte just să fie așa. Tinerii de azi sunt mult mai vocali, nu iau lucrurile de-a gata, ei pun la îndoială, întreabă, trec printr-un filtru propriu. Totul se taxează. Nu mai ține cu frica de nu știu ce autoritate, că e mama, tata, domnul profesor, șeful sau mai știu eu cine. Mă respecți, te respect. Dacă nu, o să te taxez.
Nina: De ce Boys will be boys?
George: Păi tocmai de-aia, asta în trecut era un fel de justificare pentru multe forme de abuz. Domne așa-s băieții sau bărbații. Nu! Mă rog, totul pornește de la educație. E mult de discutat. Dar cred că spectacolul răspunde la toate aceste întrebări.
Nina: Tot pe sistemul așa-s bărbații, funcționați și dumneavoastră când faceți avansuri actrițelor tinere, studentelor la actorie, când le promiteți celebritate și roluri în spectacolele dumneavoastră, în schimbul unei relații sexuale? Ați păstrat această practică sau ați renunțat la ea ca să fiți în pas cu vremurile?
George: Poftim?
Nina (mai tare și mai răspicat): Întreb dacă tot pe sistemul așa-s bărbații...
George (o întrerupe): Am auzit întrebarea, doar că nu o înțeleg!
Nina: Iubiții mei, voi care mă urmăriți de la început, știți despre mine că am fost actriță, am luat și un important premiu la debut, dar la un moment dat am renunțat la această carieră. Nu v-am zis niciodată de ce. Ei bine, marele regizor George Voinea este motivul pentru care eu am renunțat.
George: Domnișoara Martin, vă rog să mă iertați, dar chiar nu înțeleg!
Nina: Ce nu înțelegi, George? Vorbesc despre relația noastră. Aia de când eu eram o studentă de 19 ani și dumneavoastră, deja extrem de celebrul George Voinea, la venerabila vârstă de aproape 60 de ani.
George: Da, nu înțeleg ce faceți, nu mă voi lăsa târât într-un subiect de cancan, ca să vă faceți dumneavoastră vizualizările pe seara asta.
Nina: Vă sperie adevărul? Parcă ziceați că sunteți un om al vremurilor noastre. Dacă este așa, atunci haideți să vorbim despre ce s-a întâmplat.
Pe ecran, apar live comentarii de la followeri: Să-ți fie rușine, ai putea să-i fii tată! / E vina ta! El e bărbat. E un mare regizor și tu ești un nimeni! / Te-a făcut mare și acum l-ai chemat să-ți bați joc de el? Nerecunoscătoareo! Rușine! / Nina, te iubesc, ești minunată! #metoo #girlpower #cancelGeorgeVoinea / Domnu' Voinea, nu mă faceți și pe mine actriță dacă vă dau păsărică? / Vrei să știi cum am câștigat 1 milion de dolari canadieni peste noapte? Daca vrei să fii și tu milionar, accesează wwww.vmjofdb;'poimnxjkjbjnezi5906358.vmifjg
George: Să ne spălăm rufele în public? Bine, fie! Rămân. Am văzut că se poartă. Nina, noi ne-am iubit, am avut o relație. Pentru mine vârsta e doar un număr, eu mereu am avut un spirit tânăr. M-am îndrăgostit de tine! Ăsta este adevărul.
Nina: Adevărul? Da, îmi amintesc că dădeai verdicte cu valoare de mari adevăruri și când ne-am cunoscut. Nu?
George: Nu înțeleg.
Nina: Iubiții mei, știu că îl admirați și îl iubiți pe Costin Arcu, tânăr regizor-dramaturg, care de vreo 2 ani este pe super val. E drept, face spectacole de nișă, dar eu aș putea să spun despre el că a reușit în teatru.
Nu? Îmi amintesc că nu-i dădeai nicio șansă. Nici ca regizor, nici ca dramaturg.
George: Da, asta era părerea mea la momentul respectiv și sunt chiar foarte bucuros că m-am înșelat.
Nina: Dar te-ai gândit vreodată că ai puterea de a influența viitorul cuiva?
George: Nu m-am gândit activ la asta vreodată. Da, poate că pot influența, în sensul în care orice întâlnire, orice interacțiune, chiar și cu un necunoscut de pe stradă, ne poate influența viitorul.
Nina: Nu la asta mă refer. Ci la a influența drastic. Interacțiunea mea cu tine m-a făcut să renunț la teatru. Poate dacă părerea ta despre Costin ar fi ajuns la urechile lui, poate dacă lipsa de încredere a mamei sale în talentul lui l-ar fi dărâmat...
George (o întrerupe): Dar nu s-a întâmplat asta. Poate teatrul a fost mai important pentru Costin decât pentru tine. Te-ai gândit și la asta? Așa e meseria asta. Grea! El a muncit, a rezistat, tu nu. La primul obstacol ai renunțat. Și acum cauți vinovați.
Se sparge convenția și apar și ceilalți actori din culise. La podcast.
Irina: Eu n-am văzut niciun spectacol de-ale lui Costi.
Costi: Normal! Ești prea ocupată să stai toată ziua degeaba acasă și să plângi în pumni că nu mai joci.
Irina: Nu mai joc pentru că nu-mi place teatrul care se face astăzi!
Costi: Nu joci pentru că nu te mai vrea nimeni. Nici măcar iubitul tău nu te mai distribuie.
Maria: Nina, dar ți se pare în regulă public shaming-ul ăsta pe care îl faci acum? Hai să vorbim și despre tine dacă e așa. Ți-a plăcut când te băga marele regizor George Voinea în seamă, nu? Ai uitat și de Costi și de noi. George era, e în continuare, iubitul Irinei. Ai călcat peste cadavre ca să-ți vezi interesul.
Mimi: Doamne ferește, da' ce-i curvăsăraia asta?
Nina: Eram un copil!
Irina: Ei, da!
Nina: M-am îndrăgostit!
Costi: Păi parcă mai devreme era abuz, nu dragoste!
Nina: Abuz era când urlai la mine sau când ai vrut să-mi spargi ușa.
Costi: Se cheamă dragoste cu năbădăi.
Simi: Frate, eu nu înțeleg ce caut aici! Parcă suntem la Antena 3.
Costi: Ia uite-l si p-ăsta! Sfinția Sa.
Simi: Io mi-am văzut de treabă, băi Costi! N-am luat-o pe scurtături ca voi. Da, mi-au făcut contract ăia la Bulandra, da' poți să dormi liniștit, că nu mă dau marile roluri afară din casă. Stau mai mult pe tușă. Da' măcar am un salariu.
Costi: A, acum nu mai faci artă.
Simi: Ies să fumez o țigară. (Simi iese, actorul care îl joacă pe Simi rămâne).
Mimi: Costi, e urât, mămică, ce-ai făcut! Săracu' nu e bine deloc. Mama lui e din ce în ce mai rău, tot el are grijă de ea, e singur, e chinuit. Voi o duceți bine toți. Da' sunteți niște alintați.
Irina: Mimi, ia vezi-ți de lungul nasului! Ce știi tu?
Mimi: Păi da, io-s pleavă, io nu-s om, nu merit respect. Ai dracu' actori!
Maria (intră peste Mimi): Hai că ne alintăm, până la urmă am ajuns bine cu toții! (scoate niște cărți de vizită și le împarte) Am o cofetărie raw-vegana, aveți aici toate datele. Facem și pentru evenimente mai mari.
Actriță Irina: Auzi, stai puțin! Care-i faza cu Irina asta? N-are și ea un moment în care e vulnerabilă, o urmă de umanitate, ceva? Iar chestia asta că nu mai joacă, n-o cred. Se zice în text că e una dintre cele mai mari actrițe. Ce naiba, așa dependentă e de Voinea, ăsta? Ea nu are cariera ei în afara lui? N-a mai lucrat și cu alți regizori?
Actor George: Păi na, Irina nu e personajul central. Lasă că vorbim cu fata asta și îți scrie un spin-off. Mie îmi place Voinea.
Actriță Maria: Îți place?
Actor George: Nu, mă! E ok. Adică e de rahat. Da' e și băiat bun. Are și el slăbiciunile lui, da' așa sunt bărbații. Vânători.
Actriță Nina: Și-a scăpat și basma curată. Normal! Mai știm și pe alții. Mie nu-mi convine că Nina a renunțat la teatru.
Actor Simi: Acum nici mie nu-mi convine că Simi e așa suflet de vioară. E și el p-acolo, băiatul de treabă. Și cam atât. Eu pot mai mult.
Actriță Maria: Așa și? Ce, la Maria e altfel? Dar nu e despre noi doi. Supporting actors.
Actor Simi: Suportăm fițele ălora cu rolurile principale. Persoanele de față se exclud.
Actriță Mimi: Auzi, da voi ce tot va plângeți aici? Eu ce să mai zic că am venit ca să citesc o scenă și în rest didascaliile, coloana sonoră...
Actor Simi: Dar ești cea mai amuzantă!
Actriță Mimi: Bine, mă, ce să zic! Eu sunt responsabila cu umorul.
Actriță Irina: Mie nu-mi place chestia asta cu țipatul. Nu suport țipatul. Mă crispează.
Actriță Maria: Da să știi că stă în picioare, că e cam labil! (arată către Actor Costin)
Actor Costin: Eu?
Actriță Maria: Nu tu, Costin!
Actor Simi: Oricum mie mi se pare ok că și-a văzut de drumul lui. Costi. Că a zis Voinea că e slab și te aștepți să fie așa. Da' e chiar aiurea. Adică se întâmplă asta. Mai ales când ești la început. Vine unu și zice că tu n-o să reușești. Și-l crezi. Sau poți să-l crezi. Da cine e ăla să decidă dacă ești bun sau nu? Mai știu eu cazuri de actori cărora li s-a zis că n-o să facă niciodată film, că au fața strâmbă sau vocea mai știu eu cum și acum sunt în toate filmele.
Actriță Nina: Când ești la început ești vulnerabil și influențabil. Și te uiți la ăștia mari ca la Dumnezeu. Poți să ieși din facultate cu o grămadă de complexe pe care nu le aveai înainte.
Actriță Irina: Sau poți să ieși din facultate mai puternic, mai pregătit pentru meserie, mai conștient de aceste complexe. Poate chiar înveți să le transformi în puncte forte. Nu e chiar așa.
Actriță Mimi: Băi! Tre să te întărești. Dacă nu ești puternic, n-ai ce căuta!
Actriță Maria: Deci nu contează cât ești de talentat!
Actor Simi (ironic): Nu, importantă e puterea de a îndura!
Actriță Maria: Eu am o problemă cu ce se întâmplă după ce ieși din facultate. Faza cu castingurile de exemplu. Nu primești niciodată feedback. De ce n-ai luat un casting? Mi s-ar părea important să se schimbe treaba asta. Eu vreau să știu motivul. Pentru că de fiecare dată când nu iau un casting mă gândesc că sunt o actriță slabă și ăsta e motivul. Îmi ia zile întregi să-mi revin după o faza d-asta, îmi dă rău la încrederea de sine. Am prieteni din afara meseriei care nu înțeleg sistemul ăsta. Pentru ei e absurd. "Dar chiar nu ți-au zis nimic? Care sunt criteriile?"
Actor George: Păi, e un domeniu subiectiv.
Actor Costin: Păi și ce, pentru regizori crezi că nu e la fel? Sunt regizori care fac teatru social foarte bine, dar unii nu gustă genul ăsta și gata, l-au desființat.
Actor George: Mie nu-mi place teatrul social!
Actor Costin: Poftim!
Actriță Maria (actorului care îl interpretează pe Costin): Să vezi cum e când ești actor independent. Mă rog, nu cred că interesează pe nimeni de încă un actor care se plânge că nu joacă. Sunt probleme mai mari în lume.
Actriță Mimi: Sunt, da. Dar astea sunt importante, că sunt ale noastre.
Actriță Maria: Îi plictisim pe oamenii ăștia... (arată către public)
Actriță Nina: Ne facem auziți cum putem, că oricum mi se pare că am ajuns la coada lanțului trofic. Actorul nu mai contează deloc. El nu e artist. Nu creează. Execută!
Actor George: E un accesoriu, da. O unealtă. La fel ca decorul.
Actriță Irina: Ăsta e sistemul.
Actor Simi: Să schimbăm sistemul.
Râd toți în afară de Actor Costin.
Actor George: Cred că nici ca regizor nu e ușor. Dacă nu ești un nume, e greu. E greu să convingi actori în vârstă să joace la tine de exemplu. E greu să pătrunzi în sistem. E pe prietenii.
Actor Simi: Cam multă cumetreală în domeniu. Contează mai mult din ce gașcă faci parte. Pe cine cunoști, cu cine ești prieten, pe cine pupi în cur. Și asta încă din facultate.
Actriță Irina (cu ironie): Se cheamă networking.
Actriță Mimi: Pe mine nu mă interesează aspectele astea. Eu îmi văd de treaba mea, repet, îmi fac cât mai serios meseria și în rest încerc să stau la distanță de toate căcaturile astea.
Actriță Nina: Tot traumă e și asta. Poate nu te mai interesează, tocmai pentru că te-au făcut să suferi și a trebuit să te protejezi cumva ca să poți să-ți faci meseria. Și dacă nu vorbești despre asta, nu înseamnă că nu te afectează.
Actor Costin (râde sarcastic): Mâncați căcat! Da mă, sistemul ne îngroapă! Noi n-avem nicio vină! Vă uitați numai în afară ca să aveți pe cine da vina, dar adevărul e că ne merităm soarta. De ce nu ziceți nimic despre cum ne mâncăm între noi? De lipsa cronică de generozitate și refuzul ăsta absurd de a colabora pe bune? Ne batem joc de meserie cu orgoliile noastre și cu cultul ăsta ieftin al personalității.
Sistemul e cum e, dar adevărata tragedie e aici, între noi, în faptul că nu suntem capabili să fim o trupă. Vă dați de ceasu' morții p-aici că iubiți teatrul, dar de fapt vă iubiți pe voi în teatru!
Actor Simi (aplaudă): Bine, ba, Stanislavski!
Actriță Maria: Eu dacă vreau să citesc texte contemporane românești sau europene, nu știu ce platforme să accesez ca să citesc texte noi din Europa. Care încă nu au fost traduse, de exemplu. Și în general dacă vrei să îți continui educația e ca și cum încerci să prinzi apa de la robinet, nu știi de unde să te apuci, asta pentru că în timpul școlii nu s-a pus o bază solidă și pentru că după, nu sunt accesibile sursele de informare. Și stai ca prostu' și te întrebi cine sulică e Ivo Dimchev sau mai știu eu care.
Actriță Mimi: Ne identificam prea mult cu profesia noastră.
Actor Simi: De parcă ar fi cel mai important lucru în viețile noastre!
Actor George: Eu nu suport când directorii se bagă la distribuții.
Actriță Maria: Eu m-am săturat să fac excel-uri.
Actriță Nina: Eu am un bebe și mă tem că n-o să mai joc!
Actriță Maria: Și am obosit să alerg după fonduri.
Actor Simi: Bani puțini.
Actriță Nina: Ridicol de puțini.
Actriță Mimi: Nu ajung.
Actor George: M-am săturat de teatru frumos.
Actor Simi: De mediocritatea acerbă de care te lovești ca spectator în peste 70% din cazuri. Mise-en scène și propuneri regizorale flamboaiante care, din lipsa unor justificări a priori, pică în derizoriu.
Pauză. Se uită toți scurt către actor Simi.
Actor George Nu suport șușele!
Actor Simi: Bani mulți.
Actriță Mimi: Ridicol de mulți.
Actor Simi: De ce vând mai bine filmele cu influenceri?
Actriță Irina: De ce vedetele de televiziune sunt cap de afiș în teatru?
Actor Costin: Pentru că vând bilete.
Actor Simi: Nu suport să fac cerere de părăsire a localității!
Actriță Nina: Și nici să aștept să fie aprobată.
Actor George: Îți ocupă prea mult timp din viață!
Actriță Maria: Sau nu destul!
Actor George: Nu-mi place [nume actor George]!
Toți: Cine e [nume actor George]?
Actor George: Exact!
Actriță Mimi Nu-mi place când aud stereotipuri de genul "Voi actorii sunteți..."
Actor Simi: Bețivi!
Actriță Maria: Curve!
Actor Costin: Ce faceți voi acolo la teatru? Vă maimuțăriți pe scenă!
Actriță Mimi: E o meserie grea!
Actriță Irina: Cu costuri mari pentru sănătate.
Actor Simi: Psihică.
Actriță Maria: Și fizică!
Actriță Irina: Cu carnea, sângele și nervii mei!
Toți: Cu neîncredere.
Actor Costin: Cu singurătate.
Pauză.
Actor George: Asta-i meseria, asta-i țara, ăștia suntem! Hai să mergem la o bere!