Lăbărţarea

mi-am bănuit azi-noapte
naşterea:
fuga dintre câmpiile
nocturne
alunecarea dintre fluviile
de carne

la capăt:
stăvilare de aer şi lumină
ce mai tunel moale mă legăna

eram dat la nisip,
cu urechile puse baraje, diguri
în care auzeam
cum oraşul se autoconstruia:
adulmeca pădurile de dincolo de centură,
prindea semnale radio,
stabilea azimuturi,
iscodea câmpiile,
asculta soneriile tuturor celularelor,
intra prin google earth să vadă bălţile
râurile
trăgea cu urechea la gemetele periferiei
la pieţele cu ceapă verde, la salată, la roşii,
asculta controlorii de zbor
şi citea avioanele
ce dădeau târcoale aeroportului;
aia făcea - se pregătea, era dat dracului oraşul!
îşi lua avânt, nemernicul!

şi apoi:
azvârlea beton şi asfalt spre păduri,
emitea linii de cale ferată,
lansa cabluri TV ca linţolii,
descătuşa oameni duminicali,
înălţa trofee
din compost de gunoi,
ridica centrale, plămădea câini hingheriţi,
curve şi autostrăzi

aşa m-am născut azi-noapte:
carne din carne.
oraşul? - făt neajuns încă-n mamă,
făt mineral,
prunc împresurat de
neumpluta mama vegetală.
făt doldora de cheaguri motorice înţepenite-n bulevarde,
făt puturos
prunc tuşitor
gungurind din pneuri, claxoane şi i-pods,
făt zăbăuc care urlă-n FM,
un ăla care violează
ejaculând garnituri de metrou
Iar mama? - ia, o lâncedă, acolo,
o frunzească, o pământoasă şi-o ierboasă,
una răcnind de durere
una urlând din câini şi ţânţari
muiere sângerând bălţi
o ţâţoasă cu fesele rupte
de canalizări şi piscine
mamă borând orătănii
prin ultimele curţi cu fântână la poartă

una ce nici nu-mi bănuia
azi-noapte
naşterea