Panseuri involuntare XIV (Dacă aş avea un milion de dolari / Erou / Ceaţa / Lacrimi)

N-am loc, s-ar umple 50 de pagini.
L-aş bate pe Iliescu că nu face nimic folositor.
Dar întâi şi întâi
cu un milion de dolari, aş vrea să renovez România.
Aş vinde toţi proştii din ţară
aş face miliarde
şi mi-aş cumpăra o insulă pustie.
Mi-aş pune HBO.
Aş cumpăra arta unor persoane talentate
pentru a-mi decora locuinţa.
Sau aş pleca din ţara asta mizerabilă,
m-aş duce în Germania,
mi-aş cumpăra o vilă cu piscină plină de femei
şi m-aş angaja ca informatician.
După care aş pleca în Spania să joc în telenovele.
Aş reconstrui şcoala, că nu arată prea bine.
Şi mi-aş cumpăra profesori acasă să fac ore când vreau.




Un erou e un om căruia nu-i e dor de mama
Erou înseamnă oameni de pe timpuri
Un erou e acela care face lucruri măreţe
Şi se laudă tot timpul.


Ceaţa e făcută din vânt stătător
Din iarbă şi frig.


Lacrima se formează din celula lăcrimoasă
Prin transpirarea ochilor.

---

Motto: "Să cretinizăm limbajul"

(Gellu Naum)


Mai întâi mi-a căzut sub ochi un motto de pe Zmeura de câmpie a lui Mircea Nedelciu. "Război înseamnă să mergi la război, să vii de la război şi după aia să visezi război". O fetiţă de 6-7 ani avusese norocul să fie auzită de pictorul Dorel Zaica. Atunci mi-a venit pofta de a-l cunoaşte pe omul ăsta, care încă ştie să se mire şi să caşte gura la chestiile fabuloase pe care le spun copiii.

Apoi a fost o carte: Experimentul Zaica, semnată de Irina Nicolau, Daniela Alexandrescu şi Ciprian Voicilă. După aceea, un interviu al meu cu profesorul Zaica, din care aflam că de vreo 35 de ani face acest experiment de creativitate pe care, apoi, vreun an de zile am încercat să-l preiau şi eu. Şi din răspunsurile culese au ieşit aceste poezii.

Se spune că scrisul e o activitate solitară. Presupune izolare sau chiar o anume deprivare senzorială. În colectiv se fac alte chestii, se sapă şanţuri, se joacă fotbal. Poezia e cu totul altceva. Dacă aşa se spune, nu înseamnă că e şi adevărat.

Poeziile astea au ieşit din punerea în comun a minţilor. O colaborare. Subsemnatul a conceput câteva întrebări, profesorii de la şcolile pe care le-am contactat i-au luat la întrebări pe copii şi aceştia au dat, în unele cazuri, răspunsuri năucitoare. Răspunsuri din care am încercat apoi să creez o limbă comună. A ieşit o poezie deloc puerilă, care conţine chiar un fel de înţelepciune involuntară. Pentru că în majoritatea cazurilor copiii nu îşi dau seama că au har. Habar n-au că lucrurile debitate de ei au valoare. De fapt, nici unul dintre participanţii la experimentul de faţă nu se poate considera autor al acestor versuri.

Dar câţiva dintre copiii care au dat răspunsuri deştepte tot merită numiţi: Andreea Mărgărit (cl. a IV-a, Băneşti), Alexandru Crăciun (cl. a IV-a, Câmpina), Raluca Bălăşescu (cl. a V-a, Câmpina), Andreea Bârlează (cl. a V-a, Măgureni).

(Sorin Stoica)