Sfârșitul? Nu, nu-i aici, deși așa părea a fi, dar Pământul e rotund și după un orizont urmează altul și tot așa. Am zis să-l înconjor, că tot eram într-un vis și puteam face orice, așa că mi-am lăsat coada la Vaslui și-am plecat șerpuind încotro vedeam cu ochii. Am cutreierat păduri, orașe, am urcat și coborât munți, am înotat prin mări, oceane cam juma' de noapte. Începuse să-mi placă, dar totul s-a încheiat brusc, cu un sunet strident. Credeam că am ajuns înapoi, la coada mea cu clopoței, dar nu, sunase ceasul.
Radu Gosa
Nici acolo, nici în blugii de la spălat. Nicăieri. Cred că l-am lăsat într-o serie încețoșată de imagini disparate uitate pe noptieră. Sau undeva, într-un spațiu aseptic al minții. Un altfel de spațiu de sărbătoare. Pare un spațiu îngust, dar odată ce intri realizezi că e loc pentru fiecare. Acolo nu va trebui sa fac curățenie, acolo voi umbla stingher ca atunci când am onoarea să fiu în visul cuiva. Sfârșitul veghează asupra noastră pe ritmuri de jazz într-o speluncă în care avem impresia că am mai pășit cândva.
Dorin Vasile
Într-o zi prietena mea și-a pus în cap să scrie o carte. Mi-a arătat câteva pagini. Am încurajat-o, cu toate că nu avea nici pic de talent. Seara vorbeam despre textele ei. Îi făcea plăcere și devenea foarte drăgăstoasă. Cu timpul am început să sar pasaje întregi. Îmi doream să se termine odată. Însă după ce s-a întâmplat, s-a încheiat și magia dintre noi. Când a venit cu volumul al doilea, i-am mărturisit că iubesc pe alta și ne-am despărțit. Acum, oriunde merg, văd copii cu ochelari rotunzi și baghete fermecate.
