De câte ori stăteam la soare, la ștrand sau pe marginea râului, semnul din naștere de pe fesa stângă, ca două inimioare intersectate, se făcea rozaceu și atrăgea privirile băieților, care începeau să fluiere când mă ridicam, calculat, de pe șezlong, fiindcă știam cum să mă mișc ca să le provoc acea tresărire pe care o așteptau, iar ei, mereu previzibili în așteptările lor împlinite, își ofereau serviciile modeste, ceea ce, într-un orășel ca Derry, îmi garanta fără greș statutul de vedetă a verii.
Tamina Sălcudeanu
Bate pentru liniște. Prin felul în care îmi strânge tăcerile la piept ca pe niște păsări ce-și caută cerul în sufletul meu. Cealaltă arde pentru furtună: îmi rupe marginile și mă face să exist. Între liman și revoltă am fost mereu întreagă. Între aceste două versiuni interioare care mă locuiesc, dar nu s-au atins vreodată. Uneori, încerc să le aduc una spre cealaltă, dar refuză să se cuprindă. În vis nu există capăt, iar toate se dizolvă. Voi rămâne mereu ascunsă în aceeași formă, deși nu mai încap.
Arthur Ianoși
Pupă mama inimile lui, cam așa începea orice monolog mascat în conversație, singurele mele replici fiind ga ga, da da, mi mi, și-apoi începea să mă mitralieze cu diminutive menite să-mi țină ego-ul la cote minime, buculițe, obrăjori, ochișori, degețele, tălpuțe, de parcă petele de pe fundul meu aveau ceva magic în ele. Mai târziu am aflat că una bătea pentru lume, cealaltă pentru mine și nu se sincronizau niciodată. Din conflictul lor s-a născut muzica mea, iar când una va tăcea, cealaltă va învăța să o țină minte.
